Ayatollahul a ales pentru Iran - Moise Naim, Washington

Comentariu FP. După victoria lui Ahmadinejad, ayatollahul Khamenei nu va mai putea să se distanţeze de conducerea proastă a ţării.Alegerile din Iran au furnizat şi veşti bune. La fel şi cele din Liban. Ba există unele chiar şi cu privire la fundamentaliştii din Pakistan.

Nu că situaţia ar fi fost roză înainte ca ayatollahul Ali Khamenei să confirme că Mahmoud Ahmadinejad va avea un nou mandat. Dar în ultimele săptămâni, am auzit câteva veşti bune, care ne aduc puţină alinare după torentul de calamităţi şi de veşti proaste cu care fuseserăm obişnuiţi.

De exemplu, discursul ţinut de Barack Obama în Egipt a fost o veste bună. Chiar şi liderul Hamas, Khaled Meshal, a trebuit să recunoască faptul că „Obama orbeşte o limbă nouă” şi a subliniat că „dacă SUA doresc să întoarcă o nouă pagină, noi cu siguranţă vom saluta asta”. 

Da, acţiunile vorbesc mai tare decât cuvintele iar discursurile sunt uşor uitate, dar este mai bine să asistăm la un asemenea schimb de replici decât la cel pe care îl auzim de obicei între Hamas şi americani. În aceeaşi săptămână a mai avut loc un eveniment reconfortant: dezbaterea televizată între Ahmadinejad şi principalul său adversar electoral, Mir Hussein Moussavi.

„Ai stricat reputaţia ţării noastre şi ai aţâţat conflicte cu alte ţări, iar metodele tale ne vor duce la dictatură”, i-a spus Moussavi preşedintelui într-o emisiune urmărită de milioane de oameni. Şi acestea nu sunt cuvinte pe care le auzi în mod normal la televiziunea iraniană. 

Alegeri paşnice în Liban

Veşti bune vin şi din Liban. Într-o ţară în care diferenţele politice au fost soluţionate multă vreme prin gloanţe, şi unde influenţa tiraniei din Siria şi a Hezbollahului susţinut de Iran au fost factori determinanţi, au avut loc alegeri paşnice, câştigate de o coaliţie de partide politice aliate întru respingerea interferenţei iraniene şi a violenţei Hezbollahului.

Desigur, Hezbollahul nu a depus armele, Siria şi Iranul vor continua să influenţeze lucrurile, iar violenţele ar putea să izbucnească din nou. Dar alegerile au fost o gură de aer proaspăt. 

Talibanii pierd din susţinere

Veşti bune au venit şi din direcţii neaşteptate. În districtul Dir din nordul  Pakistanului, peste o mie de locuitori furioşi au decis să se organizeze pentru a-i îndepărta pe talibani din satele lor. Nu demult aşa ceva era de neimaginat. În aceste provincii de la graniţa cu Afghanistanul, oamenii simpatizau cu talibanii şi cu eforturile lor de a implanta legile islamice şi respingeau cu sălbăticie orice intervenţie militară împotriva lor.

Acum popularitatea talibanilor a scăzut iar atacurile armatei pakistaneze îi împing tot mai mult înapoi. Costul uman a fost devastator. Două milioane şi jumătate de pakistanezi au fost dizlocaţi de la casele lor în ceea ce ONU descrie ca fiind cea mai mare şi cea mai bruscă strămutare de refugiaţi de la genocidul din Rwanda încoace. În prezent, opinia publică dă vina pe talibani pentru această calamitate, dar situaţia disperată ar putea duce curând şi la o explozie politică împotriva guvernului pakistanez.

Lipsurile Al-Qaida

Nici Al Qaida nu o duce mai bine în Pakistan. Mulţi dintre liderii organizaţiei îşi părăsesc ascunzătorile din zona de frontieră şi încearcă să ajungă în Somalia şi Yemen, unde se aşteaptă să găsească un mediu mai prielnic pentru operaţiunile lor. Liderii Al Qaida din Pakistan s-au plâns public de o lipsă de bani şi arme. Desigur, nu sunt pe punctul de a dispărea. Dar este bine să auzi de dificultăţile lor.

Această ciudată schimbare de şansă a fost stopată de anunţul liderului suprem iranian că victoria electorală copleşitoare - şi probabil frauduloasă - a lui Ahmadinejad este „un semnal divin”. Asta-i tot. Ayatollahul a vorbit. Şi milioane de iranieni, ca şi restul dintre noi, vor trebui să facă faţă consecinţelor.

Dar la fel va trebui să facă şi el; iar una dintre consecinţe este că nu se va mai putea preface că Iranul este o democraţie şi că nu este responsabil de stagnarea, sărăcia produsă de corupţie şi de represiunea din ţara sa. Ani de zile Ali Khamenei a ţinut să distanţeze rolul său de conducerea proastă a ţării. Dar de acum înainte el, şi nu preşedintele, va fi considerat responsabil pentru ceea ce se întâmplă acolo.

Moisés Naím este redactorul-şef al revistei americane „Foreign Policy“ pe care a relansat-o în 2003, pentru a deveni una dintre cele mai citite şi premiate reviste de politică internaţională.

Ultima sa carte, din 2006, este „Ilicit: How Smugglers, Traffickers and Copycats are Hijacking the Global Economy“, tradusă deja în 18 limbi.