Armata peste 20 de ani

Analiză. Anul viitor, FP România va înlocui ciclul retrospectiv „După 20 de ani“, cu unul proiectiv – „Peste 20 de ani“. În avanpremieră, cu ocazia Zilei Armatei, trei scenarii despre evoluţia forţelor armate române. Într-un scenariu realist lipsa fondurilor reduce nivelul credibilităţii armatei şi a ţării în relaţiile cu aliaţii. În cel optimist, bugetul Apărării sare bine de nivelul de 2% din PIB cerut de NATO.

Evoluţia oricărei armate depinde de cea a societăţii din care face parte, în special de domeniile politic, economic, social şi moral. La rândul său, evoluţia oricărei comunităţi umane depinde atât de factori interni cât şi de cei externi, dintre care cel mai important este cel de securitate. Pentru a estima cum va arăta armata peste 20 de ani, voi lua în calcul aceşti factori.

Având în vedere multitudinea de posibilităţi pentru evoluţia fiecărui factor menţionat şi spaţiul editorial limitat, voi concentra schiţa mea de prognoză în trei scenarii cu mai mari şanse de a fi confirmate de realitate: pesimist  –
mai puţin probabil, realist  – cel mai probabil şi optimist  – cel mai puţin probabil.

Scenariul pesimist

Pe baza aprecierilor mai multor experţi români şi străini - potrivit cărora un conflict armat major, în care să fie atrasă şi România este puţin probabil în următorii ani - conducerea  ţării decide să menţină bugetul pentru apărare, în următorii 5-6 ani, la cote mai reduse decât cele necesare. În aceste condiţii, infrastructura pentru apărare se degradează, moralul personalului militar şi civil se erodează, tehnica de luptă se uzează fizic şi moral iar capacitatea combativă a armatei se reduce la cel mai scăzut nivel din 1990.

Cea mai mare parte a resurselor alocate pentru apărare sunt folosite pentru a menţine capacitatea de luptă - la standarde apropiate de cele ale NATO - a forţelor din teatrele de operaţii, a celor care se pregătesc să le înlocuiască, a sistemului de supraveghere a spaţiului aerian şi a forţelor din serviciul de luptă. Celelalte resurse sunt utilizate pentru a instrui restul entităţilor militare la un nivel care să le permită îndeplinirea misiunilor  pe timp de pace.

Pe acest fond, nemulţumirile personalului MApN cresc şi mulţi dintre angajaţii performanţi şi cu experienţă părăsesc structurile militare şi se angajează în domenii de activitate cu mai puţine restricţii şi riscuri dar cu mai multe beneficii pentru ei. De asemenea, se diminuează numărul şi calitatea candidaţilor la admiterea în instituţiile de învăţământul militar şi la angajarea pe posturi de militari voluntari, respectiv de personal civil.

După anul 2015, pe fondul revigorării economiei, bugetele anuale pentru apărare se apropie de 2% din P.I.B., conform recomandării Consiliului Nord-Atlantic, dar pentru recuperarea deficitelor produse de amânările şi anulările de programe de înzestrare şi investiţii din anii anteriori sunt necesare sume enorme. Ca urmare, o mare parte din tehnica  de luptă şi infrastructura pentru apărare este uzată fizic şi moral, capacitatea combativă a armatei este sub nivelul aşteptărilor iar credibilitatea ţării în relaţiile cu statele aliate din structurile euro-atlantice rămâne la un nivel mai redus decât cel aşteptat.

Scenariul realist

În următorii 5-6 ani, bugetul apărării este sub cel solicitat de MApN, adăugând noi întârzieri la derularea programelor de investiţii, achiziţii şi modernizări, acumulate la cele din anii anteriori. Capacitatea combativă a armatei se degradează lent, odată cu moralul personalului din structurile militare. O parte din personalul performant şi cu experienţă decide să plece din sistemul militar şi să se încadreze în alte domenii mai bine plătite şi cu mai puţine riscuri şi privaţiuni.

Furnizorii de echipamente, tehnică de luptă şi servicii, care nu îşi primesc banii în conformitate cu prevederile contractuale, decid rezilierea acestora şi iniţiază acţiuni în justiţie pentru plata unor penalităţi. Nivelul credibilităţii armatei şi a ţării se reduce în relaţiile cu aliaţii din NATO şi UE. După anul 2015, sub ameninţarea unui posibil nou război rece între Rusia şi NATO şi pe fondul creşterii lente a economiei naţionale, bugetul alocat pentru apărare se apropie de 2% din PIB.

În aceste condiţii, se reiau programele de investiţii în apărare, cele de achiziţii şi modernizări ale tehnicii de luptă, dar resursele necesare pentru reconstrucţia organismului militar sunt enorme şi naţiunea nu le are. Resursele alocate pentru apărare sunt orientate, cu prioritate, pentru finanţarea programelor strategice de achiziţii şi a celor majore de investiţii.

După 20 de ani, armata este relativ bine înzestrată, cu o parte din infrastructură conformă cu standardele Alianţei, are un nivel de instruire ridicat şi un moral bun, dar continuă să aibă în dotare destulă tehnică de luptă şi de sprijin uzată fizic şi moral, la fel ca o bună parte din infrastructură.

Scenariul optimist

-Politicienii înţeleg că fără securitate şi coeziune socială nu este posibil progresul naţiunii. Stimulată de spectrul posibilei declanşări a unui nou război rece între Rusia şi NATO, cu România prinsă „la mijloc”, clasa politică realizează consensul asupra soluţiilor de ieşire din criză, pe care le implementează cu succes. ll Economia naţională iese din recesiune şi realizează o creştere anuală mai mare decât cea prognozată. Pe acest fond, creşte stabilitatea politică şi socială, iar investitorii străini sunt atraşi de piaţa românească.

-Pentru a preveni riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale, Parlamentul aprobă un buget pentru apărare de aproximativ 2% din PIB în următorii cinci ani. Decizia produce creşterea graduală a capacităţii de apărare a ţării, a credibilităţii şi a funcţiei de descurajare a acesteia.

-Începând cu anul 2015, bugetul MApN creşte la 2,5-3% din PIB, pentru a recupera întârzierile din domeniile achiziţiei tehnicii performante, al modernizărilor şi al investiţiilor în infrastructura pentru apărare şi al instruirii personalului la nivelul standardelor Alianţei. Capacitatea combativă a armatei creşte mai accentuat şi atinge nivelul integrării şi al interoperabilităţii depline cu armatele statelor aliate, fiind în măsură să îndeplinească atât misiunile naţionale, cât şi pe cele asumate faţă de  NATO şi UE. 

General (r) dr. Mihail Orzeaţă

Profesor asociat la Universitatea de Apărare.

Fost locţiitor al şefului de Stat Major General.