Anul nou neeuropean

Anul următor va începe pentru europeni - de fapt, mai mult pentru Uniunea Europeană, ceea ce este şi nu este acelaşi lucru - nu tocmai în Bali. Chit că liderii UE şi-au reiterat de

Anul următor va începe pentru europeni - de fapt, mai mult pentru Uniunea Europeană, ceea ce este şi nu este acelaşi lucru - nu tocmai în Bali. Chit că liderii UE şi-au reiterat de curând acolo un nou principiu al afirmării Europei în lume: reducerea poluării atmosferei. E drept, pe lângă folosirea unor becuri mai economice acasă, europenii vor continua să importe bunuri produse de marile economii poluante ale lumii.

UE începe un an nou dificil în Balcani, unde o fostă federaţie europeană continuă să se fărâmiţeze - în timp ce alte state europene sunt străbătute de cereri autonomiste. Situaţia din Serbia + Kosovo - mult mai mult decât cea din Spania, Marea Britanie sau Belgia - pune în discuţie viabilitatea unui principiu deja vechi şi fundamental al "cetăţeniei europene": transnaţionalismul. Iar asta, în timp ce globalizarea nu mai oferă multe şanse de durată micilor state europene - şi etniilor lor transfrontaliere - decât acţiunea concertată, chiar federată.

Cel mai probabil, albanezii kosovari vor declara independenţa actualei provincii sârbe Kosovo. Cine poate convinge Serbia să o accepte? UE, SUA? Dar cine le poate interzice kosovarilor să-şi declare unilateral independenţa? Rusia? Dar, după epoca revoluţiilor naţionale şi a decolonizării, mai au grupurile etnice/naţionale motive sau şanse să ceară independenţa?

Mai departe, kosovarii nu-şi vor rezolva la fel de brusc şi restul problemelor: va fi această independenţă una… de stat? Kosovo este deocamdată un conglomerat de indivizi conduşi de patimi locale, calcule externe, militari străini, paramilitari autohtoni şi mafii balcanice.

Independenţa Kosovo va crea probleme şi altora - după cum va da şi noi speranţe, similare, unora. De pildă, albanezilor din Macedonia sau sârbilor din Bosnia şi Herţegovina +/- Srpska. Ciprul european se teme să nu piardă de tot Ciprul turcesc. Slovacia, România şi, din nou, Serbia se tem de revendicări maghiare. Cele mai apropiate de situaţia enclavelor etnice foste iugo-slave sunt însă enclavele etnice foste sovietice.

La est de UE, dar nu musai în afara Europei, se încalcă alte principii fundamentale al euro-atlantismului: nu doar nerespectarea drepturilor vreunei minorităţi, ci chiar ale majorităţii - de către partide unice prezidenţiale care domină parlamentele.

Anul viitor, Georgia, Armenia şi Azerbaidjanul vor avea alegeri prezidenţiale. Vedetă a Occidentului, Saakaşvili este acuzat de autoritarism şi reprimă mulţimile contestatare. După modelul Kremlinului, preşedintele armean Kociarian l-a ales drept succesor pe premierul Sargsian - ambii originari din enclava Nagorno-Kharabah, pe care Armenia o revendică Azerbaidjanului.

Acolo, preşedintele Aliyev, care i-a succedat tatălui, este menţinut la putere şi de inexistenţa unei opoziţii corente, şi de o clientelă a resurselor de petrol deţinute de regim. Iar blocul alcătuit în sânul OSCE din Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirghizstan, Tadjikistan şi Uzbekistan cere limitarea controlului internaţional asupra diferitelor alegeri naţionale.

Petre Munteanu este managing editor al FP România