Adevarul.ro

În ultimii ani, lipsa publicităţii şi a anunţurilor de mică publicitate a decimat presa scrisă din întreaga lume. Ziarele americane au găsit un antidot: cronica infractorilor - publicarea fotografiilor şi a detaliilor tuturor infractorilor sau celor bănuiţi că ar fi comis vreo infracţiune. Accesările au crescut exponenţial, apar chiar şi suplimente dedicate acestui tip de "anunţuri". Explicaţii.

Moda recentă a fost lansată de "Tampa Bay Times", cotidian generalist quality din Florida. Ziarul publică sistematic fotografiile judiciare ("mugshots", pozele făcute la sediul poliţiei, din faţă şi din profil) ale persoanelor arestate în cele patru regiuni în care se vinde ziarul, relatează cotidianul "Le Monde", pe blog.

De la conducătorul auto rămas fără permis la violatori şi chiar beţivi, orice persoană dusă la secţia de poliţie rămâne "imortalizată" în această cronică infracţională. Ea este cu atât mai de temut cu cât numele (publicate şi ele) şi informaţiile despre respectivele persoane devin accesibile publicului larg prin intermediul Google. Nu sunt şterse nici în cazul în care respectivul este exonerat sau dacă dosarul e clasat.

Ziarul în cauză descarcă în timp real fişele şi fotografiile făcute publice de poliţie şi le "ajustează" imediat pentru site.

Ciudata metodă a avut un succes enorm la public. Moda a fost lansată în 2009 şi, de atunci, a fost adoptată şi de alte ziare, unele chiar de primă mărime, precum "Chicago Tribune". Iar portretul infracţional al ultimelor trei persoane arestate figurează în permanenţă pe pagina de start a publicaţiei "Times" din Tampa.

Concurs de "mugshoturi"

Cititorul poate astfel să vadă care sunt delincvenţii - dovediţi sau nu - din cartierul în care locuieşte. Îi poate căuta în funcţie de sex, vârstă, culoare a ochilor, chiar greutate sau înălţime. Interesaţii pot chiar să vizioneze înregistrările anumitor infracţiuni făcute de camerele de supraveghere.

Paginile consacrate "mugshoturilor" primesc până la 200.000 de vizitatori unici pe lună şi încep să devină o alternativă financiară pentru respectivul cotidian. Mai toate publicaţiile şi-au văzut paginile de mică publicitate împuţinate de criza imobiliară. "Reflexul publicului e comparabil cu cel al unui şofer care încetineşte pentru a vedea în detaliu scena unui accident pe autostradă", explică un poliţist. "E vorba de jurnalism sau de voyeurism?", se întreabă Institutul Poynter, specializat în etica presei.

Succesul publicării portretelor de infractori îi încântă însă şi pe şerifi, care văd în asta o modalitate de a le arăta alegătorilor ce luptă aprigă duc contra delincvenţei. Pentru a creşte audienţa propriului site, de pildă, şeriful comitatului Maricopa (Arizona) îi invită pe cetăţeni să voteze "profilul infracţional al zilei" dintre cei proapăt intraţi în închisori. "Publicarea fotografiilor de identitate judiciară este utilă pentru mulţi oameni: avocaţi, agenţi imobiliari, angajatori care vor să ştie cu ce au de-a face", spune Debbie Carter, purtător de cuvânt al şerifului din Hillsborough. "Iar uneori, victimele îşi recunosc astfel agresorii".

Pentru ziare, este rentabil. "Preluarea de informaţii ale poliţiei de către site-ul ziarului costă foarte puţin. În orice caz, e rentabil pentru moment", explică Matt Waite, responsanbil cu inovaţia tehnologică la "Tampa Bay Times".
Tot în Florida se vinde şi "Cellmates" (Colegi de celulă), un săptămânal ce costă un dolar şi conţine exclusiv fotografii cu persoane arestate, căutate sau trimise după gratii. Fiecare număr conţine şi o pagină specială cu copiii dispăruţi.

Fie că sunt doar pe internet sau pe suport material, aceste colecţii infracţionale atrag doritori de publicitate precum cabinetele de avocaţi. Îşi propun serviciile şi promit că vor apela la tribunal "perierea" fişierelor şi retragerea fotografiilor celor nevinovaţi sau absolviţi de vreo vină.

Difuzarea de informaţii publicate de poliţie este perfect legală, chiar dacă aduce atingere demnităţii sau dacă procuratura renunţă la acuzaţii. Primul amendament al Constituţiei SUA protejează libertatea presei, cu condiţia ca informaţia să fie adevărată şi factuală.