Autonomia extinsă a Cataloniei, sursă de inspiraţie pentru rezolvarea conflictului din Transnistria

Eugen Carpov, vicepremierul Republicii Moldova Foto: Marian Vilău

Republica Moldova are în vedere modelul Cataloniei, regiune din Spania cu autonomie extinsă, şi se uită cu atenţie la experienţa Irlandei de Nord, pentru a soluţiona conflictul Transnistrean. Declaraţia a făcut-o într-un interviu pentru ,,Adevărul" vicepremierul moldovean Eugen Carpov. Afirmaţiile sale vin cu doar câteva zile înainte de reluarea negocierilor oficiale pentru rezolvarea conflictului din regiunea separatistă Transnist

- Domnule vicepremier, ce a determinat Republica Moldova să reia negocierile oficiale pentru rezolvarea chestiunii transnistrene?

Din 2006, când procesul de negociere a fost întrerupt, şi până în 2010, practic, nu a existat niciun dialog, niciun progres pentru soluţionarea conflictului. În toţi aceşti ani, aşa-numitele autorităţi din regiunea transnistreană au putut face tot ce au dorit în regiune fără să aibă vreo discuţie cu Chişinăul sau cu reprezentanţii comunităţii internaţionale.

După plecarea comuniştilor de la guvernare în Republica Moldova şi odată cu preluarea puterii de către Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), Executivul de la Chişinău şi-a propus foarte clar să reia discuţiile oficiale în chestiunea Transnistriei. Avem deja proiecte menite să consolideze în primul rând încrederea reciprocă a populaţiei de pe cele două maluri ale Nistrului. În paralel, vom discuta despre statutul regiunii transnistrene ca parte componentă a Republicii Moldova, stat suveran, cu integritate teritiorială şi cu frontiere în limitele recunoscute pe plan internaţional în anii ‘90.

- Îmi spuneţi de fapt că schimbarea conducerii Republicii Moldova este factorul care a determinat reluarea negocierilor.

Decizia reînceperii negocierilor privind chestiunea transnistreană am luat-o la Moscova pe 22 septembrie a.c.. A contat foarte mult schimbarea conducerii la Chişinău în 2009, pentru că a determinat mobilizarea rapidă a comunităţii internaţionale în rezolvarea problemei transnistrene. Partenerii externi au devenit mai activi pentru că Executivul moldovean a devenit mai credibil, a dovedit că este hotărât să soluţioneze conflictul cu Tiraspolul.

Prima rundă a negocierilor în format 5+2 are loc pe teren neutru, la Vilnius, în Lituania, în perioada 30 noiembrie -1 decembrie.

- În ultima perioadă au existat mai multe întâlniri ale oficialilor moldoveni cu liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov.

Da aşa este. Premierul Vlad Filat s-a întâlnit la 21 noiembrie cu Igor Smirnov la Tighina. A avut o întâlnire cu dumnealui şi în cadrul unei conferinţe organizate în Germania. Trebuie menţionat că a existat şi o ,,diplomaţie fotbalistică", pentru că cei doi s-au întâlnit la mai multe meciuri de fotbal. Scopul tuturor acestor întâlniri a fost angajarea liderilor de la Tiraspol într-un dialog care propune rezolvarea conflictului transnistrean pe căi politice, fără utilizarea forţei. Suntem în secolul XXI şi avem nevoie de un dialog civilizat. Am insistat ca la masa negocierilor să fie prezenţi şi reprezentanţi ai Uniunii Europene, ai Statelor Unite şi alţi actori importanţi care să asigure găsirea unei soluţii corecte, în conformitate cu standardele internaţionale, a conflictului transnistrean.

Premierul Vlad Filat şi Igor Smirnov, în Tighina

- În afara negocierilor la nivel dipolomatic şi politic, ce a făcut actualul Executiv moldovean pentr soluţionarea problemei?

Concret, am reuşit reluarea circulaţiei trenurilor de pasageri pe ruta Chişinău-Odesa, care tranzitează regiunea transnistreană. Au fost eliberaţi cetăţenii moldoveni încarceraţi în închisorile de la Tiraspol. În prezent, discutăm şi despre reluarea traficului feroviar pentru transportul de mărfuri şi a legăturilor de telefonie fixă între cele două maluri ale Nistrului. Sunt lucruri palpabile care contează pentru cetăţenii moldoveni de pe ambele maluri.

De ce să plătim mai mult convorbirile telefonice din Moldova în Transnistria, care acum sunt intermediate de companii din alte state, de firme din Ucraina sau din Federaţia Rusă? Firmele acestea câştigă pe seama moldoveanului care vorbeşte la o distanţă de doar câţiva kilometri. Sunt elemente care trebuiesc promovate în continuare, indiferent de rezultatele alegerilor preşedintelui de la Chişinău sau a aşa-numitelor alegeri din regiunea transnistreană. Ele nu trebuie să influenţeze procesul de negociere. Noi oricum nu recunoaştem alegerile din Transnistria. Pentru noi sunt ilegale şi neconstituţionale.

Formatul de negociere 5+2 pentru Transnistria înseamnă prezenţa Republicii Moldova şi a regiunea transnistrene ca părţi ale conflictului, a OSCE, a Rusiei şi Ucrainei în calitate de mediatori. SUA şi UE au statut de observatori.

- Care sunt principiile de la care Chişinăul nu va abdica în cadrul negocierilor?

Sunt câteva lucruri esenţiale la care nu că Republica Moldova nu ar renunţa, dar la care Republica Moldova nu poate renunţa. În afară de suveranitatea şi integritatea teritorială, este evident că retragerea trupelor ruseşti din Transnistria reprezintă o obligaţie a Moscovei. Rusia are angajamente în acest sens nu doar în relaţia cu Republica Moldova ci şi în cadrul unor acorduri internaţionale. Dacă cineva crede că pot fi găsite soluţii prin recunoaşterea sau prin acordarea unui statut de entitate statală Transnistriei, îi spun că sunt utopii care nu au nicio legătură cu realitatea şi că Moldova nu va accepta niciodată astfel de discuţii.

- L-am auzit pe ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, afirmând zilele trecute că respectă integritatea teritorială a Republicii Moldova. Un act de bunăvoinţă din partea Moscovei?

Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe

Este un semnal pozitiv pentru noi. Salutăm de fiecare dată declaraţiile Federaţiei Ruse care reiterează ataşamentul său faţă de valorile, suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova. De altfel, acestea sunt principii recunoscute de toţi partenerii care participă la formatul de negociere 5+2. Important este ca acest principiu să fie temelia pentru clarificarea statutului Transnistriei ca parte componentă a Moldovei. Aşteptăm de la negocierile de la Vilnius paşi concreţi în rezolvarea situaţiei, stabilirea cadrului necesar pentru negocieri constructive. Trebuie să vedem care este experienţa internaţională, care sunt standardele internaţionale în soluţionare a conflictelor.

- Nu vi se pare totuşi că Moscova are un discurs cu dus şi-ntors? Ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a asigurat că respectă suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Molodva. Pe de altă parte Federaţia Rusă a anunţat că-şi deschide secţii de votare pentru alegerile parlamentare din 4 decembrie în Transnistria.

 Ministerul moldovean de Externe a discutat în detaliu chestiunea aceasta cu partenerii ruşi, recent, în timpul vizitei ministrului Lavrov la Chişinău. Am spus atunci că Moldova acceptă deschiderea de secţii de votare pe un teritoriu pe care nu-l controlează. Dar pentru că nu-l controlează şi pentru că nici nu are nici acces în regiunea transnistreană, nu poate asigura buna desfăşurare a procesului de votare şi nu-l poate sprijini.

FEDERALIZAREA, EXCLUSĂ

- Planul Kozak lansat în 2002 - 2003, care propunea un anumit tip de federalizare a Republicii Moldova, a fost repus pe masă?

 Nu. Varianta propusă de memoranumul Kozak a fost refuzată chiar şi de preşedintele comunist Vladimir Voronin, despre care am fi putut crede că va semna documentul, pentru că dumnealui a participat la negocierea acestui plan. Nu este pe masa negocierilor şi nu îl considerăm o variantă de rezolvarea a problemei transnistrene.

Vladimir Voronin

- Independenţa Kosovo, pe care România şi Rusia nu o recunosc, dar pe care au recunoscut-o SUA şi o mare parte statelor UE, este un precedent nefast pentru negocierile cu Tiraspolul?

Nu aş face referirere la precedente pentru că reprezentanţii de la Tiraspol găsesc doar anumite precedente privind modul în care se soluţionează conflictele. Noi găsim alte precedente. Fiecare parte prezintă varianta (precedentul) care se potriveşte cu ceea ce-şi doreşte. Trebuie să vedem realităţile conflictului care a avut loc, care au fost cauzele, urmările dar mai ales ce avem de câştigat de pe urma rezolvării lui.

VICTIMELE CONFLICTULUI BÂNTUIE NEGOCIATORII

- Şi care sunt răspunsurile la aceste întrebări?

Conflictul din regiunea transnistreană este unul politic şi de aceea trebuie să-i căutăm o soluţie politică. Nu există o componentă etnică, nici vreuna religioasă. Din nefericire, a existat o componentă armată care a dus la pierderea de vieţi omeneşti şi care apare la masa negocierilor, influenţând discuţiile.

EXPERIENŢA IRLANDEI DE NORD, ÎN ATENŢIA CHIŞINĂULUI

- Aţi spus că federalizarea de tip Kozak nu o acceptaţi, dar modelul Cataloniei spaniole, regiune cu o autonomie extinsă îl luaţi în calcul?

Da, noi avem mai multe modele în vedere. Sigur că şi modelul Cataloniei poate oferi câteva elemente pozitive şi acceptabile pentru noi. Şi în Italia mai există anumite regiuni care beneficiază de un anumit tip de autonomie. Mai este şi modelul Irlandei de Nord, care în ianuarie 2012 preia preşedinţia OSCE. Este un stat care are experienţa unui conflict şi a unei perioade lungi de negocieri pentru rezolvarea acestui conflict.

INTEGRITATEA TERITORIALĂ A PIERIT ODATĂ CU URSS

La negocierile în chestiunea transnistreană putem să ne inspirăm din rezolvarea anumitor conflicte. În acelaşi timp trebuie să ţinem cont de realităţile specifice din Republica Moldova. La noi nu există diferenţe între populaţia de pe malul stâng şi cea de pe malul drept al Nistrului. Suntem aceiaşi. A fost o perioadă lungă când Republica Sovietică Moldovenească a fost o republică cu integritate teritorială în cadrul URSS.

- Şi oficialii de la Bucureşti susţin că noi de aici şi cei de peste Prut ,,suntem aceiaşi", cum spuneţi dumneavoastră. România a vrut într-o vreme să ia parte direct la negocierile în chestiunea transnistreană. Care este însă acum rolul României în soluţionarea conflictulului?

 România a făcut parte, iniţial, imediat după declanşarea conflcitului, din formatul de negociere. Din diverse motive nu a mai participat la discuţii. România are, acum, un rol în soluţionarea problemei transnistrene, în cadrul Uniunii Europene şi prin intermediul OSCE, care este mediator în negocieri. În plus, Bucureştiul are relaţii bune cu diverşi actori internaţionali importanţi, precum Washington, Moscova şi Berlin, putând contribui astfel, prin relaţiile bilaterale cu aceşti actori, la găsirea unor soluţii pentru Transnistria.

ÎN RELAŢIA CU RUSIA, BUCUREŞTI ŞI CHIŞINĂU AU AGENDE SEPARATE

- De la Bucureşti, relaţia României cu Rusia nu pare atât de bună pe cât aţi descris-o dumneavoastră, mai ales după ameninţările recente ale Moscovei cu privire la amplasarea scutului antirachetă american la Deveselu, perceput (cel puţin declarativ) ca un pericol pentru Federaţia Rusă. Ce impact au relaţiile Bucureşti-Moscova asupra relaţiilor dintre Chişinău şi Moscova?

 Aş vrea să cred că relaţia României cu Rusia nu influenţează relaţia noastră cu Rusia şi nici invers. Suntem două state vecine, dar avem un dialog separat cu Federaţia Rusă, iar ţările noastre au agende proprii în relaţia cu Moscova. Nu cred că unele procese trebuie să aibă impact negativ asupra altor procese.

PACT SECRET BERLIN-MOSCOVA?

Cancelarul Angela Merkel şi preşedintele Dmitri Medvedev

- Există comentatori şi analişti politici la Chişinău care susţin că problema transnistreană se tranşează de fapt între Berlin, care în ultima vreme se arată foarte interesat de acest conflict, şi Moscova.

 Sunt speculaţii pe această temă, dar vă asigur că nu există niciun pact secret între Berlin şi Moscova. Dialogăm transparent şi cu partenerii nemţi şi cu cei ruşi. Germania nu este prezentă direct la masa negocierilor. Îşi aduce contribuţia la soluţionarea conflictului ca orice stat membru al UE, prin intermediul instituţiilor de la Bruxelles.

Memorandumul de la Meseberg (Germania) semnat în 2010 de cancelarul Angela Merkel şi preşedintele Dmitri Medvedev (acord care prevede ca un comitet politic ministerial UE-Rusia prezidat de şefa dipomaţiei comunitare Catherien Ashton şi ministrul rus de Externe Serghei Lavrov să devină o platformă de cooperare în materie de politică internaţională şi de securitate, inclusiv în vederea soluţionării unor conflicte). este şi el cunoscut. Vă asigur că nici el nu are anexe secrete.