O căsnicie cu probleme, care nu se va încheia însă prin divorţ

Dificultăţile parteneriatului SUA-UE

Într-un articol pentru International Herald Tribune, Reginald Dale, redactor-şef la publicaţia European Affairs şi membru al vestitului institut Hoover, de pe lângă Universitatea Stanford, din California, analizează modul cum se înfăţişează la începutul noului an relaţiile dintre America şi Uniunea Europeană.
Recent, subsecretarul american pentru afacerile politice Nicholas Burns îşi exprima satisfacţia pentru faptul că Europa şi SUA au refăcut punţile de peste Atlantic, întrerupte din cauza disensiunilor legate de războiul din Irak, ambele părţi recunoscând adevărul fundamental că parteneriatul transatlantic este o căsnicie pe termen lung, care nu e susceptibilă să se termine prin despărţire sau divorţ. Puncte de vedere similare au fost susţinute şi de înalte oficialităţi europene. Dar dincolo de aceste amabilităţi şi de o certă îmbunătăţire a climatului relaţiilor americano-europene, în opinia analistului amintit există două mari "disjuncţii" sau controverse structurale, care sunt departe de a fi rezolvate şi care, după toate probabilităţile, vor provoca nu puţine neînţelegeri în viitor.
Europa nu se mai află în centrul strategiei geopolitice americane
Prima "disjuncţie" se referă la faptul că Europa nu se mai află, în prezent, în centrul strategiei geopolitice americane, pe câtă vreme relaţiile cu SUA continuă să se afle în centrul strategiei europene. Odată cu sfârşitul războiului rece şi cu includerea foştilor sateliţi ai URSS în NATO şi Uniunea Europeană, Europa şi-a rezolvat cea mai mare parte a problemelor care au transformat-o în continentul cel mai exploziv, de unde au pornit cele două războaie mondiale.
Acum, când procesul (re)construcţiei postbelice a Europei a fost, în mare parte, încheiat, nu se mai pune problema ce gândeşte Washingtonul despre Europa, ci problema este ce pot face împreună SUA şi Europa pentru a-şi promova interesele şi valorile şi a propaga democraţia în restul lumii. Acest lucru a fost clar pus în lumină cu prilejul vizitei istorice efectuate în februarie 2005, de George Bush, la sediul din Bruxelles al UE, prima de acest fel întreprinsă vreodată de un preşedinte american.
Parteneriatul pe picior de egalitate - o iluzie
Mulţi europeni îşi închipuie că aceasta înseamnă că Europa va deveni un partener egal cu America pe scena mondială, părere care se bazează însă pe o iluzie - consideră analistul. America are nevoie de ajutorul Europei în multe privinţe, dar, de regulă, ea nu pune adjectivul "egal" în faţa cuvântului "parteneri".
Iar publicul european, care rămâne în bună măsură antiamerican, nu e dispus nici pe departe să accepte leadership-ul american. Majoritatea intelectualilor europeni, mass-media, ca şi clasele politice consideră că SUA, mai ales sub conducerea lui Bush, au tendinţe periculoase de dominaţie şi, ca atare, europenii critică cu virulenţă toate racilele ce se atribuie Americii, de la zborurile secrete ale CIA până la încălcările libertăţilor civile. Discuţiile asupra relaţiilor transatlantice se concentrează în Europa asupra presupuselor defecte ale Americii şi nu asupra unor idei noi, constructive pentru stimularea colaborării.
Principalul teren de confruntare: modul de organizare a lumii
Al doilea motiv important al disjuncţiei constă în modul diferit în care America şi Europa consideră că trebuie organizată lumea. În timp ce europenii cred că diplomaţia, legalitatea internaţională şi voinţa Naţiunilor Unite trebuie să prevaleze, americanii sunt tot mai convinşi, în special după atacurile din 11 septembrie, că America trebuie să aibă grijă de ea însăşi, cu sprijinul unor parteneri dacă e posibil, dar lipsindu-se de ei dacă e necesar. Nu e de aceea întâmplător că terenul cel mai important de confruntare transatlatică nu mai este astăzi comerţul, ci modul cum trebuie condusă lumea, cu precădere în Irak şi Orientul Mijlociu, fără a neglija problema vânzărilor de arme europene către China.
În ciuda unor îmbunătăţiri indiscutabile la suprafaţă, în profunzimea lor tensiunile transatlantice nu vor dispărea pentru o lungă perioadă de acum încolo - conchide analistul.