Zidul lingvistic dezbină Belgia

Extremişti flamanzi protestează în comuna Wezembeek-Oppem

Conflictul latent dintre partidele francofone şi cele flamande, în Belgia, a escaladat, din nou, marţi, din cauza ministrului flamand de Interne Geert Bourgeois.

Acesta a respins pentru a treia oară, de la alegerile comunale din 2006, instalarea primarilor francofoni în comunele Crainhem, Linkebeeke şi Wezembeek-Oppem, situate în Flandra, dar locuite majoritar de francofoni. Predecesorul său, Marino Keulen, a refuzat, de asemenea, validarea celor trei oameni politici francofoni, la sfârşitul anilor 2006 şi 2008, pe motiv că aceştia au trimis în comune documente electorale în limba franceză. În opinia executivului regional, demersul respectiv constituie o încălcare a legilor lingvistice în vigoare, în Flandra.

În argumentarea respingerii, Bourgeois a reluat motivaţia predecesorului său, invocând „violarea repetată a legilor lingvistice" din Flandra. „Nu vor fi niciodată primari într-o comună flamandă", a promis oficialul din Flandra.  

Efecte nedorite

De fiecare dată, cele trei comune au fost „invitate" să refacă propunerile. Ceea ce s-a şi întâmplat, respectivele comunităţi avansând numele aceloraşi candidaţi.

Un alt efect al acestei gâlceve lingvistice s-a produs în comuna flamandă Liedekerke (la 24 de kilometri de Bruxelles). Acolo funcţionează un regulament potrivit căruia supraveghetorul locurilor de joacă în aer liber din comună poate interzice accesul copiilor necunoscători ai limbii olandeze.

În mai multe comune din enclava Bruxelles, aflată în Flandra, populaţia este majoritar francofonă. Acest fapt îi irită pe extremiştii flamanzi, care îi atacă, deocamdată doar verbal, pe aleşii locali francofoni, când aceştia folosesc limba lui Voltaire în şedinţele consiliilor comunale. Ocara preferată e „Franse ratten buiten!" adică „Şobolani francezi, afară!".

Pentru imensa majoritate a flamanzilor, care se tem că limba lor va dispărea cu timpul „înghiţită" de franceză, însuşirea şi folosirea curentă a olandezei de către locuitorii regiunii sunt absolut normale. În replică, francofonii acuză această discriminare lingvistică ce tinde să ia locul unei frontiere adevărate, ce desparte Belgia în două.

În vizorul ONU

Comitetul ONU pentru discriminare rasială a început să se intereseze, încă din februarie, de decretul flamand al locuinţei, „Wonen in eigen streek" („locuieşte în regiunea ta"). Dosarul a fost preluat şi de Comisia Europeană, care va examina dacă măsurile flamande sunt conforme dreptului europen ce interzice discriminările.