VIDEO Mircea Snegur: România a susţinut total Moldova în războiul din Transnistria

Primul preşedinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a spus vineri că România a sprijinit total Chişinăul în 1992 în conflictul armat din Transnistria, regiunea separatistă moldoveană la est de Nistru, dar nu a dorit să dezvăluie natura acestui ajutor.

"Dacă nu ar fi existat sprijinul României, Republica Moldova nu ar fi ţinut piept în conflictul de pe Nistru. Mai mult nu divulg. Concluziile le trageţi singuri. Noi, după aceea, am avut posibilitatea să achităm acest sprijin, tot într-un mod foarte interesant. Istoria trebuie să fie cunoscută şi cred că deja unele lucruri pot fi divulgate. Noi am avut întreaga susţinere din partea conducerii de atunci a României", a afirmat Mircea Snegur, citat de Info-Prim Neo, cu ocazia lansării cărţii "Atitudini în ani de răstrişte" scrisă de fostul prim-ministru al Republicii Moldova, Valeriu Muravschi.

Declaraţia a fost făcută în prezenţa premierului român din perioada declarării independenţei moldoveneşti, Petre Roman.

Liderul transnistrean Igor Smirnov a declarat recent că schimbarea puterii la Chişinău ar putea duce la un nou conflict militar.

Snegur a calificat drept "aberaţii care nu merită comentate" afirmaţiile preşedintelui comunist Vladimir Voronin, care spusese că autorităţile de la Bucureşti au fost cele care l-au convins pe Snegur să înceapă, în 1992, războiul din Transnistria. Teza potrivit căreia războiul din Transnistria a fost provocat de autorităţile de la Chişinău cu susţinerea Bucureştiului este ideea de bază a propagandei Tiraspolului, care declară cu orice ocazie că războiul a fost o consecinţă a intenţiei de anexare prin agresiune militară a Republicii Moldova şi Transnistriei de către România, intenţie căreia "poporul transnistrean i s-a opus, cu arma în mână".

Citiţi

o analiză a istoricului Adrian Cioroianu despre decuplarea Transnistriei de Moldova.

Comentând în 2008 afirmaţiile lui Vladimir Voronin, politologul Oazu Nantoi, care în 1991-1992 era consilierul preşedintelui Snegur, spunea însă că la originea conflictului transnistrean a stat dorinţa Moscovei de a-şi menţine influenţa, în pofida destrămării URSS, asupra Republicii Moldova, care era pe cale de a-şi proclama independenţa. Moscova a pus la cale crearea a două regimuri separatiste – unul la Tiraspol şi altul la Comrat, în sudul Republicii Moldova. Pentru ca la doar o lună şi jumătate – la 19 august 1990 – să fie proclamată la Comrat "Republica Sovietică Socialistă Găgăuză în componenţa URSS", iar la 2 septembrie 1990 la Tiraspol a fost proclamată crearea "Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Nistrene în componenţa URSS", a explicat politologul.

Mesajul Moscovei pentru Chişinău era simplu – "Dacă vreţi să plecaţi, o puteţi face, dar fără aceste două teritorii" – teritorii care au fost concepute ca două ancore, spune Oazu Nantoi.

Conflictul armat

• Românii majoritari în Moldova au declarat în 1989, ca limbă oficială, limba română. Într-o parte a Transnistriei, mai ales în oraşul Tiraspol în care procentajul populaţiei româneşti este mai scăzut, s-a dezvoltat o mişcare separatistă, care la 2 septembrie 1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană.
• După ce Moldova a primit statul de membru al ONU (2 martie 1992), preşedintele moldovean Mircea Snegur a autorizat o intervenţie militară împotriva forţelor rebele care atacaseră posturi de poliţie loiale Chişinăului de pe malul estic al Nistrului, din regiunea Dubăsari.
• Cu sprijinul trupelor ruseşti, transnisterenii au izbutit în urma confruntării armate să preia controlul asupra celei mai mari părţi a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cît şi a unei zone din Basarabia în jurul oraşului Tighina.
• Conflictul militar s-a terminat la 21 iulie 1992, printr-o convenţie semnată de Mircea Snegur şi preşedintele Rusiei, Boris Elţîn
• În războiul civil din 1992 au murit aproximativ 1.500 de pesoane.

Populaţia regiunii la recensământul din 2004 era de 555.500 de oameni (incluzând municipiul Tighina), din care:

• Moldoveni (Români): 32%
• Ucrainieni: 29%
• Ruşi: 30%
• Bulgari, Găgăuzi, Evrei, Germani, Belarusi, Polonezi si alţii: 8%

Capitală: Tiraspol
Limba oficială: moldovenească, rusă, ucraineană
Sistem politic: republică prezidenţială
Preşedinte: Igor Smirnov

"Conflictul dintre autorităţile de la Chişinău şi autointitulatele autorităţi (separatiste) de la Tiraspol a fost şi rămâne pârghia cea mai simplă şi mai eficientă prin care Rusia păstrează Moldova în sfera de influenţă a “vecinătăţii sale apropiate”. Nu-i nicio surpriză că Moscova nu a recunoscut regimul de la Tiraspol, deşi liderul Igor Smirnov a făcut eforturi disperate în acest sens şi a apelat la precedentele recente numite Osetia de Sud şi Abhazia. Explicaţia? Moscova nu a fost niciodată propriu-zis interesată într-o reglementare definitivă a problemei transnistrene – pentru că de pe urma tensiunilor de pe Nistru singurele avantaje rămân de partea Rusiei, care-şi legitimează astfel prezenţa “trupelor de menţinere a păcii” (Conceptul de “vecinătate apropiată” face parte din doctrina militară prefigurată, la începutul anilor ’90, de generalul Graciov, ministru al Apărării în acel moment, potrivit căreia armata statului are rolul de a-i proteja pe ruşii ce trăiesc în afara Rusiei, pe teritoriul fostei URSS. Conceptul a revenit din nou în atenţie după războiul georgian din august 2008.) - Adrian Cioroianu, istoric, comentariu apărut în Foreign Policy România.