VIDEO Pacea turco-armeană, decisă în BMW-ul lui Hillary Clinton

VIDEO Pacea turco-armeană, decisă în BMW-ul lui Hillary Clinton

Acordul istoric dintre Armenia şi Turcia ar fi eşuat sâmbătă dacă secretarul de stat american Hillary Clinton nu i-ar fi implorat aproape, la telefon, pe miniştrii de externe armean şi turc să semneze acordurile. Dintr-un BMW negru parcat în spatele unui hotel din Zurich, Clinton a întors deznodământul unei reconcilieri pe care niciuna dintre părţi nu o mai dorea.

După aproape un secol de acuzaţii privind masacrarea armenilor de armata Imperiului Otoman, Turcia şi Armenia erau pregătite sîmbătă seara, la Zurich, în Elveţia, să semneze două acorduri pentru depăşirea divergenţelor istorice.



La puţin timp după ora 18.00, ora României, totul părea pregătit. Delegaţia lui Hillary Clinton se îndrepta spre Universitatea din Zurich pentru ceremonia de semnare între şefii diplomaţiilor armeană şi turcă, Eduard Nalbandian şi Ahmet Davutoglu. Dar delegaţia americană s-a întors brusc din drum. O "dificultate" de ultim moment a apărut şi niciuna dintre părţi nu mai vrea semnarea acordurilor.

Ministrul Nalbandian refuza semnarea acordului din cauza îngrijorărilor privind discursul omologului turc.

Trei ore de negocieri agitate au început apoi. După primele discuţii fără rezultat desfăşurate la hotel, adjunctul secretarului de stat american pentru afaceri europene şi eurasiatice, Phil Gordon, s-a alăturat lui Hillary Clinton într-un BMW parcat într-o aripă din spatele hotelului.

Şefa diplomaţiei americane a jonglat cu mai multe telefoane mobile pentru a vorbi în acelaşi timp cu şefii celor două delegaţii, a spus sub acoperirea anonimatului un responsabil al Departamentului de Stat. Clinton a vorbit de trei ori cu armenii şi de patru ori cu turcii.

"Am fost nevoită să le spun părţilor implicate, de mai multe ori, că este prea important, trebuie să reuşească, nu puteţi reveni asupra deciziei", a povestit Clinton în avionul cu care a plecat spre Londra, potrivit AFP.

După o oră, Clinton şi Gordon au ieşit din maşină. Secretarul de stat american s-a întâlnit cu ministrul armean de externe la hotel şi l-a dus cu maşina sa la Universitatea din Zurich. Pentru depăşirea impasului, s-a decis apoi ca nicio alocuţiune să nu fie ţinută. Alegerea era de a "ucide procesul sau de a nu ţine niciun discurs", a explicat un diplomat turc.

De la stânga la dreapta: şeful diplomaţiei europene, Javier Solana, ministrul de externe armean, Edouard Nalbandian, ministrul de extern francez, Bernard Kouchner, ministrul de externe turc, Ahmet Davutoglu şi secretarul de stat american Hillary Clinton:

Cu toate acestea, a mai fost nevoie de alte 90 de minute pentru ca ministrul Nalbandian să decidă să vină la locul ceremoniei şi să semneze documentul.

De altfel, Hillary Clinton a recunoscut cât de greu a fost pentru ministrul armean de externe să semneze documentul, evocând greutatea istoriei şi opoziţia politică din ţara sa. "Avea îngrijorări şi dorea să fie sigur că oamenii îi vor înţelege", a explicat ea. "I-am spus nu numai că îl înţelegem, dar şi că suntem conştienţi cât îi este de greu, dar că trebuie să facă acest lucru", a mai povestit secretarul de stat american.

După semnarea acordurilor, ministrul turc de externe Ahmet Davutoglu şi omologul său armean Eduard Nalbandian şi-au strâns îndelung mâinile, înainte de a se felicita cu şefii delegaţiilor europeană, franceză, elveţiană, americană şi rusă.

Pentru a intra în vigoare, acordurile vor trebui ratificate de parlamentele celor două ţări, un proces care ar putea dura multă vreme, din cauza ostilităţii a numeroşi deputaţi de la Ankara şi Erevan.

Istoria unui conflict diplomatic

• Relaţiile dintre Turcia şi Armenia sunt umbrite de amintirea masacrului şi deportării armenilor din perioada 1915-1917: peste un million şi jumătate de morţi, potrivit Armeniei, între 300.000 şi 500.000 de victime, potrivit Turciei, care respinge termenul de genocid. Genocidul armenilor este în schimb recunoscut de Franţa, Canada şi Parlamentul European.
• În afară de masacrul armenilor, conflictul din Nagorno-Karabah a amplificat disensiunile dintre cele două ţări. La finalul unui război de şase ani (1988 - 1994), Erevanul a preluat controlul asupra acestei enclave locuită de armeni din Azerbaidjan, aliata Turciei, care şi-a închis în 1993 frontiera cu Armenia ca represalii.
• Într-un discurs solemn către naţiune, preşedintele armean Serj Sarkissian a dat asigurări că nu a existat "alternativă la restabilirea relaţiilor cu Turcia", la o zi după ce mii de persoane au protestat la Erevan faţă de restabilirea relaţiilor cu Ankara.
• La rândul său, opoziţia din Turcia a protestat vehement. Onur Öymen, vicepreşedintele principalului partid de opoziţie, Partidul Republican al Poporului, (CHP, social-democrat) a vorbit despre "o abdicare" a Guvernului turc. Şi Mehmet Sandir, responsabil al Partidului Acţiunea Naţionalistă (MHP, naţionalist), a deplâns "o zi neagră pentru Turcia".
• "Normalizarea relaţiilor dintre Turcia şi Armenia înainte de retragerea forţelor armene din teritoriile azere ocupate, vine în contradicţie cu interesele Azerbaidjanului şi aruncă o umbră asupra relaţiilor frăţeşti dintre Azerbaidjan şi Turcia", a spus ministerul azer de Externe, care consideră că "deschiderea frontierei dintre Turcia şi Armenia repune în cauză arhitectura de pace şi stabilitate în regiune"
• În schimb, Statele Unite şi Uniunea Europeană au salutat semnarea documentelor privind procesul de normalizare a relaţiilor dintre Turcia şi Armenia. "Aceste acorduri sunt istorice şi încheie decenii de ostilitate şi diviziune", a declarat Phil Gordon. Comisia Europeană a salutat "un pas curajos spre pacea şi stabilitatea în regiunea de sud a Caucazului", preşedinţia suedeză a UE a apreciat că normalizarea relaţiilor dintre cele două ţări va contribui la "securitatea, stabilitatea şi cooperarea în regiune".