Turcia face slalom printre gazoducte
0
Premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, şi omologul său rus, Vladimir Putin, au semnat acordul pentru gazoductul „South Stream“.Turcia pune apele sale teritoriale la dispoziţia proiectului energetic iniţiat de Federaţia Rusă.
Zile pline pentru premierul Putin. După ce a făcut vâlvă prin presa internaţională, cu pozele sale de sportiv pasionat, liderul rus a mers la Ankara unde a parafat o înţelegere mai veche cu premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan.
Acordul le permite ruşilor să amplaseze o conductă de gaze prin apele teritoriale turceşti din Marea Neagră. Traseul conductei evită astfel traversarea apelor ucrainene. Un punct bifat de ruşi, care doresc să ajungă la clienţii occidentali fără să mai depindă de „toanele Kievului”.
Practic, conducta ruşilor leagă Rusia de Bulgaria, unde se va împărţi în două: o ramură pleacă spre Austria, iar cealaltă către Italia şi Grecia. Un comunicat al guvernului rus citat de NewsIn precizează că lucrările la conductă vor începe la sfârşitul anului viitor.
Potrivit aceloraşi surse, principalul furnizor de gaze pe această conductă ar urma să fie Rusia, dar nu sunt excluse nici alte state din zona Asiei Centrale precum Kazahstanul.
În literatura de specialitate, conducta rusească este numită „South Stream”, în contrapondere cu un alt gazoduct care trece prin nordul continentului, şi care este numit „Nord Stream”.
Joc dublu
Înţelegerea de la Ankara vine însă la nici o lună de la un alt acord similar semnat de Turcia. Este vorba de o conductă de gaze care traversează teritoriul Turciei. Atunci Recep Tayyip Erdogan a semnat un acord cu Ungaria, Austria, Bulgaria şi România.
Acordul lansa oficial primele acţiuni concrete de construire a aşa-numitei conducte „Nabucco”, proiect aflat în dezbatere de ani de zile la nivel european.Oricum, ministrul turc al energiei a declarat că „este prea devreme să discutăm acum o eventuală implicare a Turciei în proiectul South Stream”. Iar dacă ruşii, prin Yuri Ushakov, un oficial al cabinetului premierului Putin, vorbeau deja de “acordul turcilor privind începerea lucrărilor de explorare”, ministrul turc a precizat că înţelegerea de la Ankara priveşte doar data începerii lucrărilor.
Specialiştii în probleme energetice spun că “Nabucco” şi “South Stream” sunt conducte concurente, şi că nu ar fi fezabil din punct de vedere economic să fie construite două astfel de gazoducte. Potrivit experţilor, printre cele mai importante diferenţe între “Nabucco” şi “South Stream” sunt costurile (“Nabucco” ar fi mai ieftin) şi ţările furnizoare (Rusia în cazul “South Stream” şi ţările din Orientul Mijlociu – Iran, Irak, Turkmenistan – în cazul “Nabucco”).
Potrivit NewsIn, un oaspete de ultimă oră la negocierile privind conducta South Stream este premierul Italiei Silvio Berlusconi. Acesta nu a participat direct la discuţii, dar Italia este unul dintre partenerii potenţiali marcanţi ai unui astfel de proiect. Potrivit observatorilor, în cazul în care “South Stream” intră în exploatare, Gazpromul şi compania italiană ENI vor face un parteneriat important.
Cum pot fi convinşi turcii
Premierul Putin are şi alte argumente pentru a convinge Turcia să se implice în proiectul “South Stream”. Pe de o parte, ar fi o conductă de ţiţei între două oraşe din Turcia, la realizarea căreia ruşii ar putea contribui. Pe de altă parte, Turcia vrea să îşi construiască prima centrală nucleară, iar singura companie care i-a făcut o propunere de colaborare a fost Atomstroiexport din Rusia.
Oricum proiectul nuclear turcesc nu este văzut cu ochi buni de activiştii ecologişti de la Greenpeace, aceştia protestând la Ankara cu puţin timp înaintea aterizării lui Putin.
Tratative
Rusia caută să convingă Turcia că are numai de câştigat dacă se alătură proiectului de construire a unui gazoduct din Rusia până în Bulgaria. Planurile ruşilor sunt în concurenţă cu un alt proiect de gazoduct susţinut de către unele ţări membre ale UE.
„Nabucco“, 3.300 de kilometri de speranţă
Negocierile pe marginea proiectului “Nabucco” au durat şapte ani. Dar când în sfârşit, Turcia, România, Bulgaria, Ungaria şi Austria au semnat acordul de începere a construcţiei, luna trecută, premierul Turciei Recep Tayyip Erdogan a spus că “ne aflăm în faţa unui moment istoric”.
Nu era o declaraţie exagerată. Dimensiunile proiectului sunt într-adevăr impresionante: 3.300 de kilometri de gazoduct între Asia şi Europa, peste 30 de miliarde de metri cub de gaze transportate anual şi mai ales perspectiva unei independenţe energetice faţă de Rusia. Totul palpabil în cinci ani, când gazoductul ar urma să fie inaugurat.
Însă unele probleme persistă, în ciuda semnării acordului. Şi anume furnizorii, adică ţările care ar urma să pompeze gaz prin conductă. Principalul furnizor fusese până în urmă cu două luni Azerbaidjanul, însă recent această ţară a decis să vândă Rusiei o parte a producţiei de gaze.
Alte state ar putea prelua rolul Azerbaidjanului, dar instabilitatea politică rămâne un impediment în multe cazuri (Iranul şi Irakul, de pildă). Disputa gazoductelor rămâne în plină desfăşurare.
Se încarcă comentariile...
