Tratatul de la Lisabona / Viitorul Uniunii Europene depinde de votul irlandezilor

Tratatul de la Lisabona / Viitorul Uniunii Europene depinde de votul irlandezilor

Regulile după care funcţionează Uniunea Europeană sunt vechi de pe vremea când din blocul comunitar făceau parte 15 state, faţă de 27 câte numără UE în prezent. În calea modernizării instituţiilor Uniunii Europene mai stau acum doar Polonia, Irlanda şi Cehia, singurele state membre care nu au ratificat Tratatul de la Lisabona. Primul pas îl fac irlandezii vineri.

Irlanda a respins în 2008 Tratatul de la Lisabona, aruncând Uniunea Europeană într-o criză instituţională, mai ales că acest Tratat a fost elaborat în urma unui alt eşec: respingerea Constituţiei europene, prin referendum, în 2005, de alegătorii francezi şi olandezi.

Irlandezii merg vineri la un nou referendum pentru modernizarea UE, în schimbul unor garanţii oferite de Bruxelles pentru a calma temerile avute de irlandezi şi în 2008: Uniunea Europeană nu se va atinge de o serie de "caracteristici celtice" precum interzicerea avortului, neutralitatea militară şi administrarea propriului sistem de taxe. În plus, în cazul unui rezultat pozitiv, Irlanda îşi va păstra comisarul european.

Citiţi aici mai multe despre împotrivirea irlandezilor.

Sondajele realizate în ultimele două săptămâni arată creşterea susţinătorilor Tratatului şi scăderea numărului de indecişi, iar preşedintele polonez Lech Kaczynski a promis că va semna Tratatul de la Lisabona "imediat" după anunţarea unui răspuns pozitiv la referendumul irlandez. 

Dar soarta Tratatului de la Lisabona rămâne neclară pentru că Republica Cehă vrea să tergiverseze ratificarea documentului. Senatori liberali din Cehia vor contesta Tratatul la Curtea Constituţională. "Va fi vorba despre o cerere vizând examinarea conformităţii (Tratatului de la Lisabona) cu ordinea constituţională", a declarat Jiri Oberfalzer, senator din cadrul Partidului Liberal (OSD), care a admis că se doreşte "acelaşi lucru pe care l-a făcut Curtea Constituţională a Germaniei, care a stabilit (în iunie) condiţiile în care Tratatul de la Lisabona va fi în conformitate cu ordinea constituţională germană, şi anume să suspende ratificarea până la clarificarea acestora".

• România a ratificat Tratatul de la Lisabona la 11 martie 2008.

Părerea experţilor

Referendumul irlandez este crucial, apreciază expertul la European Policy Center din Bruxelles, Antonio Missiroli. "După ratificarea Tratatului de la Lisabona nu va mai avea loc o revoluţie instituţională", spune el. "Categoric, Europa nu se va prăbuşi în cazul unei victorii a "nu", dar va suferi o pierdere de credibilitate colosală pe plan internaţional", adaugă expertul, subliniind că, "în cazul unui eşec, în viitor vor fi luate doar soluţii de compromis".

La rândul său, expertul pe probleme europene la Fundaţia Bertelsmann, Dominik Hierlemann, apreciază că un "nu" la referendumul din Irlanda ar distruge "elanul politic european". Una dintre principalele consecinţe ar fi blocarea procesului de aderare a ţărilor candidate, cu excepţia, probabil, a Croaţiei şi Islandei.

În acelaşi timp, respingerea Tratatului ar închide pentru multă vreme orice perspectivă de integrare pentru ţările din Balcani, "cu riscul de a reaprinde tensiunile în regiune", avertizează expertul la Centre for European Reform din Londra, Hugo Brady. "Frustrarea Turciei, apărută din încetinirea negocierilor de aderare, s-ar putea transforma în furie faţă de UE", adaugă expertul britanic.
Preşedintele Parlamentului European, cehul Jerzy Buzek, a spus că un "NU" irlandez ar însemna sfârşitul acestui text.



Ce aduce nou Tratatul de la Lisabona?

1 milion de cetăţeni au dreptul la iniţativă legislativă

O propunere a cetăţenilor europeni, care întruneşte peste 1 milion de simpatizanţi din mai multe state membre, ajunge la Comisia Europeană, care pe baza ei poate să înainteze noi propuneri de politici.

Toate propunerile legislative ale Parlamentului şi Comisiei Europene  vor fi trimise direct Parlamentelor naţionale ale statelor membre. Pe baza opiniilor acestora, legile vor fi amendate sau chiar retrase.  Tratatul mai precizează că fiecare stat membru va fi reprezentat în Parlament de minim 6 deputaţi şi de maxim 96 şi că din 2014 în PE vor fi maxim  751 de europarlamentari. Potrivit Tratatului de la Lisabona, repartizarea locurilor pe state membre se va face după principiul proporţionalităţii degresive: deputaţii din ţările cu cei mai mulţi locuitori vor reprezenta un număr mai mare de cetăţeni decât deputaţii din ţările cel mai puţin populate. Ţările mai mici vor primi astfel mai multe locuri în PE decât le-ar permite populaţia.

  Potrivit Tratatului de la Nisa(2001), în baza căruia funcţionează acum UE, numărul comisarilor trebuie să fie mai mic decât cel al statelor membre.

Tratatul de la Lisabona recunoaşte explicit, pentru prima dată, posibilitatea ca un stat membru să se retragă din Uniune în condiţii ce rămân de negociat cu statele partenere.

În Consiliul Uniunii Europene se va introduce votul cu majoritate calificată, în locul deciziilor unanime, ca procedură standard: din 2014, deciziile Consiliului de Miniştri vor avea nevoie de sprijinul a 55% din statele membre, reprezentând cel puţin 65% din populația europeană. Doar pentru domenii de politică importante, cum sunt fiscalitatea şi apărarea, va fi necesar în continuare votul unanim.

De asemenea, procedura legislativă standard  în Uniunea Europeană va fi cea de codecizie. Astfel, Parlamentul European se va afla pe o poziţie de egalitate cu Consiliul, care reprezintă statele membre, în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părţi a legislaţiei Uniunii Europene.

  Acesta va fi ales de Consiliul European pentru un mandat de doi ani şi jumătate şi poate fi reînnoit o singură dată. Preşedintele Consiliului European nu va avea niciun rol decizional, ci va pregăti agenda Consiliului, va asigura buna funcţionare a acestuia şi va juca rol de mediator. Acesta va mai reprezenta UE în deplasările din străinătate.

Înfiinţarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate

Acesta va asigura coerenţa acţiunilor pe plan extern a Uniunii, va elabora politica externă şi de apărare comună. Acest Înalt reprezentant se va ocupa de fapt de PESC (Politica Externă şi de Securitate Comună), unul dintre cei trei piloni ai Uniunii Europene alături de Justiţie şi Afaceri Interne (JAI) şi CECO+CEE+EURATOM

  UE va putea astfel să încheie acorduri internaţionale şi să adere la organizaţii internaţionale.

Se introduce o bază juridică specifică pentru acordarea ajutorului umanitar.

Se introduce principiul solidarităţii în energie

Un stat membru care se confruntă cu dificultăţi majore în aprovizionarea cu energie va putea conta pe sprijinul celorlalte state membre.

  Statele membre au semnat Carta în anul 2000. Acum aceasta devine obligatorie prin lege.  Astfel, atunci când UE propune și pune în aplicare legi, trebuie să respecte drepturile expuse în Cartă – şi la fel şi statele membre atunci când pun în aplicare legislaţia comunitară: protecţia datelor cu caracter personal, bioetica, dreptul la azil, eliminarea discriminării pe motiv de sex, rasă şi origine etnică, dreptul muncitorilor de a fi informaţi, de a negocia şi de a iniţia acţiuni colective – altfel spus, dreptul la grevă, drepturile copiilor şi ale persoanelor în vârstă şi drepturi sociale importante cum ar fi protecţia împotriva concedierii inechitabile şi accesul la sistemul de asigurări sociale şi asistenţă socială.

Uniunea Europeană va putea să adere la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Convenţia şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului care o supraveghează reprezintă bazele protecţiei drepturilor omului în Europa.

Principiul subsidiarităţii, potrivit căruia UE acţionează doar atunci când rezultatele pot fi mai uşor obţinute la nivel comunitar decât la nivel naţional, se va aplica, acum, inclusiv la nivel local şi regional.

Candidaţi la portofoliile noi

Liderii europeni au început deja negocieri discrete pentru şeful Consiliului European şi Înaltul reprezentant pentru afaceri externe şi politica de securitate. Fostul premier britanic Tony Blair este numele cel mai des menţionat pentru postul de preşedinte al Consiliului European însă are probleme de imagine după angajarea lui în războiul din Irak şi nu este susţinut de "familia" politică din care provine, a socialiştilor europeni. Posibilii săi contracandidaţii sunt premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker sau şeful guvernului olandez, Jan Peter Balkenende. Cotidianul britanic The Daily Telegraph a avansat chiar şi numele premierului francez Francois Fillon, în cazul unui eşec al candidaturii lui Tony Blair.

Incertitudinea domină şi alegerea viitorului "ministru european de externe". Fostul premier finlandez, social-democratul Paavo Lipponen, se află printre candidaţi, dar printre cei interesaţi de conducerea diplomaţiei UE se numără şi actualul ministru suedez de externe, Carl Bildt, precum şi comisarul european pentru extindere, finlandezul Olli Rehn.

Drumul până la Lisabona

• 1951 Franţa, Germania, Italia, Belgia, Olanda şi Luxemburg pun bazele unui proiect de cooperare supranaţional
• 1952: Tratatul de la Paris Apare Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).
• 1957: Tratatul de la Roma Apar Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană pentru energie atomică (Euratom). Se instituie cele patru libertăţi de mişcare: a bunurilor, serviciilor, capitalului şi a persoanelor şi se introduce taxa vamală unică(uniunea vamală).
• 1973 - Marea Britanie, Irlanda, Danemarca se alătură construcţiei comunitare
• 1981 - Grecia aderă la Uniunea Europeană
• 1986 - Aderarea Spaniei şi Portugaliei
• 1986: Actul unic european Se înfiinţează Consiliul European şi Curtea Europeană de Justiţie şi apare sistemul de vot al majorităţii calificate.
• 1992: Tratatul de la Maastricht Pune baza legală a Uniunii Europene şi UE devine o construcţie cu trei piloni: pilonul comunitar (CEE, CECO şi EURATOM), PESC (Politică EXternă şi de Securitatea comună) şi JAI (Justiţie şi Afaceri Interne). Apare noţiunea de cetăţenie europeană, se introduce moneda unică Euro şi ia fiinţă Curtea Europeană de Conturi.
• 1995 - Austria, Suedia şi Finlanda intră în UE.
• 1997:  Tratatul de la Amsterdam Axat pe extinderea drepturile cetăţeneşti în Uniunea Europeană.
• 2001:  Tratatul de la Nisa Instituie reforma instituţională prin modificări aduse procedurii de vot, numărului de parlamentari, a comisarilor europeni.
• 2004: Uniunea Europeană primeşte zece state-membre noi: Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia, Estonia, Lituania, Letonia, Slovenia, Malta, Cipru.
• 29 octombrie 2004: Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa este semnat de statele membre la Roma
• Mai-iunie 2005: Franţa şi Olanda resping Tratatul prin referendum.
• 2007 - România şi Bulgaria devin membre ale Uniunii Europene
• 13 decembrie 2007: Semnarea Tratatului de la Lisabona de către cele 27 de state membre.
• 12 iunie 2008: Irlanda respinge prin referendum ratificarea Tratatului.
• 2 octombrie 2009: Al doilea referendum în Irlanda