Super-reţea energetică în Europa

Bruxelles-ul doreşte să reducă dependenţa Uniunii Europene de gazul rusesc. UE are un proiect ce vizează construirea de cabluri între fermele eoliene de la Marea Nordului şi cele de la Mediterana şi realizarea unui Inel Gazeifer Comunitar.

Primul pas pentru construirea super-reţelei energetice europene este interconectarea fermelor eoliene din apele Olandei, Germaniei, Norvegiei şi Marii Britanii, astfel încât energia să fie canalizată într-un nod central din Marea Nordului.

Susţinătorii proiectului afirmă că sistemul comun va face ca fiecare ţară să fie mai puţin dependentă de condiţiile locale de vreme (ce influenţează energia din surse regenerabile), ajutând efortul de a înlocui hidrocarburile din Rusia.

“Logica este că resursele energetice dintr-o ţară le pot înlocui pe cele din alte ţări. Reţeaua va face ca Europa să se poată baza mai mult pe puterea eoliană. Danemarca şi Norvegia fac deja acest lucru de mulţi ani. Dacă puterea vântului este mai mică în Marea Britanie, poate fi accesată puterea eoliană din largul coastelor germane”, a declarat pentru “Times” Nick Medic, de la Asociaţia de Energie Eoliană din Marea Britanie.

Conexiuni similare sunt proiectate între regiunea baltică şi cea mediteraneană, scopul pe termen lung fiind o singură reţea europeană. 

Noi conducte, din Asia şI Africa

Proiectul mai include două noi conducte care să aducă resurse din Asia Centrală şi Africa şi un Inel Gazeifer Comunitar, adică o reţea care permite ţărilor europene să împartă între ele resursele energetice, dacă Rusia închide robinetul.

Conducta sudică ar urma să aducă hidrocarburi din Azerbaijan şi cea trans-sahariană ar transporta către Europa hidrocarburi din Nigeria. UE are însă competiţie din partea companiei ruse Gazprom, care negociază deja cumpărarea de resurse din ambele ţări pentru proiecte rivale.  Analiştii estimează că cele două conducte vor costa miliarde de euro. 

Proiectul a fost prezentat ieri de Comisia Europeană, cu o zi înainte de summitul UE-Rusia care redeschide discuţiile asupra pactului care acoperă relaţiile economice şi energetice, după criza cauzată de războiul din Georgia, din această vară.

Incertitudini economice

 “Rezervele rămase şi capacităţile de producţie neutilizate sunt din ce în ce mai concentrate în anumite mâini”, iar “ un număr de ţări membre  depind în mare măsură de un singur furnizor”, arată proiectul Comisiei Europene, fără a face referire directă la Rusia. “Incidentele politice în ţările furnizoare sau în cele de tranzit, accidentele sau dezastrele naturale (…) reamintesc UE de vulnerabilitatea sursei sale de energie”, mai arată documentul. 

UE accentuează urgenţa proiectului de asigurare a securităţii energetice, din cauza dominaţiei ruse pe această piaţă, şi a incertitudinilor economice care caracterizează importurile. “Acest proiect este un element –cheie al răspunsului UE la actuala criză financiară şi ar trebui accelerat”, se arată în proiect.

Europa importă 61% din gazul utilizat

Potrivit Planului de Securitate Energetică al UE, Europa importă 61% din gazul utilizat, cifră care este aşteptată să crească la 73% până în 2020. Rusia asigură circa 2/5 din total, iar unele ţări depind de Rusia în totalitate.  Europa trebuie să facă “primii paşi pentru a reduce ciclul de creştere a consumului energetic, creştere a importurilor, şi creştere a fluxurilor financiare care merg către producătorii de energie”, se arată în documentul CE.