South Stream şi Nabucco dinamitează mitul european al politicii energetice comune

Hotărârea Gazprom de a plăti mai mult pentru gazele din Asia Centrală întârzie demararea gazoductului Nabucco şi ridică semne de întrebare în legătură cu succesul acestui proiect

Chiar şi înainte de iniţiativa Gazprom, sprijinul azer pentru conducta Nabucco părea destul de “fragil”. Gigantul rus i-a surprins însă pe analiştii energetici în luna martie, anunţând că va plăti „preţuri europene“ pentru exporturile de gaze provenite din Turkmenistan, Uzbekistan şi Kazahstan.

Preţul „european“ oferit de Rusia este în jur de 300 de dolari pe mia de metri cubi pentru gazele naturale din Asia Centrală. Gazprom intenţionează însă să ceară aproximativ 400 de dolari pe mia de metri cubi de la clienţii săi occidentali, în 2009.

Experţi din Baku apreciază că iniţiativa grupului rus va avea succes, reuşind  să pună piedici eforturilor americane şi europene privind stabilirea unei rute alternative de transport, care va ocoli Rusia. În ciuda sprijinului Bruxelles-ului şi Washing­tonului, viabilitatea proiectului Nabucco, prevăzut a avea o lungime de 3.400 kilometri, ridică semne de întrebare.

Potrivit lui Reinhard Mitschek, directorul Nabucco, construcţia proiectului de cinci miliarde de euro va începe în 2010.  Prima etapă va fi încheiată în 2013. Conducta ar urma să lege Austria de Ankara via Ungaria, România şi Bulgaria. De la Ankara, aceasta ar fi conectată la conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, deja existentă.

Iniţial, gazul pentru Nabucco va fi furnizat de exploatarea offshore azeră Shah Deniz-2, care va pune la dispoziţie opt miliarde de metri cubi anual. Alţi potenţiali furnizori sunt Kazahstan, Kurdistanul irakian, Egiptul şi Iranul, potrivit lui Mitschek.Chiar şi funcţionând la capacitatea maximă de 30 de miliarde de metri cubi pe an, Nabucco va acoperi doar o mică parte din nevoile de gaz ale Europei, estimate la 500 miliarde de metri cubi.

Majoritatea cantităţilor vor continua să fie asigurate de Rusia. Ministrul turc de externe, Ali Babacan, a propus Iranului să se alăture proiectului Nabucco drept furnizor. Babacan a declarat, cu ocazia summitului NATO de la Bucureşti, că Iranul, care este al doilea stat din lume din punctul de vedere al rezervelor de gaze naturale după Rusia, ar putea utiliza conducta Nabucco pentru a deveni un important furnizor de gaze către Europa.

Comparativ, proiectul South Stream, pornind din Rusia şi traversând coasta europeană până în Italia, şi-a asigurat deja contractele cu furnizorii. Construcţia va demara în 2012 pentru a se finaliza în 2013.

Pentru furnizorii din Asia Centrală, distanţa către piaţa europeană este redusă prin intermediul conductei South Stream, ceea ce înseamnă costuri de tranzit mai scăzute, comentează analiştii. Gazele livrate prin intermediul conductei Nabucco ar trebui să treacă prin Azerbaidjan, Georgia şi Turcia înainte de a ajunge pe piaţa-ţintă.

Turkmenistanul va furniza UE  10 miliarde de metri cubi de gaz

Turkmenistanul a fost de acord să furnizeze anual UE 10 miliarde de metri cubi de gaz, a anunţat, cu două zile în urmă, comisarul european pentru relaţii externe Benita Ferrero-Waldner. SUA şi UE au făcut presiuni pentru ca gazul de aici să fie transportat către vest prin Marea Caspică, în cel mai bun caz printr-o conductă submarină care ar evita teritoriul Rusiei şi s-ar conecta la Nabucco.

„Preşedintele (turkmen- n.r.) ne-a dat asigurări că 10 miliarde de metri cubi vor fi puşi deoparte pentru Europa, pe lângă posibilităţi de participare la noi câmpuri car­e vor fi scoase la licitaţie“, a declarat Ferrero-Waldner pentru FT, după ce s-a întors dintr-o vizită de lucru în Turkmenistan.

Nu este „o cantitate mare“, dar este „un foarte important prim pas“, a adăugat oficialul european. Experţii spun că nu este clar cum şi când va fi livrat acest gaz. Toate exporturile de gaz actuale ale Turkmenistanului, de circa 50  miliarde de metri cubi, sunt acoperite de contracte care expiră în 2028.

Turkmenistanul are şi alte rezerve, dar acestea nu sunt exploatate. Valorificarea lor presupune dificultăţi tehnice, pe lângă obiecţiile politice ale Rusiei şi ale altor state de la Marea Caspică.

South Stream ar putea ocoli Austria

Cu două zile în urmă, publicaţia rusă “Kommersant” anunţa că gigantul rus Gazprom discută un nou traseu pentru South Stream, care urmează să lege Rusia de UE prin Marea Neagră.

Dacă iniţial se plănuia ca ramura nordică să traverseze Austria, în prezent această ţară a ieşit din joc, comentează periodicul. Astfel, conducta va merge  din Serbia în Slovenia, iar apoi, în nordul Italiei. Şeful Gazprom, Aleksei Miller, s-a asigurat deja de sprijinul preşedintelui Sloveniei Danilo Turk şi al premierului Janez Janša.

Sofia şi Belgradul aleg interesul propriu în defavoarea proiectului Nabucco

Ministrul de externe al Bulgariei, Ivailo Kalfin, afişează uimire când South Stream este menţionat în competiţie cu Nabucco. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Ivailo Kalfin nu vede, pe principiul „e loc pentru toată lumea”, cum ar putea South Stream să deranjeze Nabucco, dar sugerează că proiectul susţinut de România are probleme la capitolul surse de gaz, spre deosebire de South Stream.

“Adevărul”: România vede în South Stream un concurent pe piaţa energetică la Nabucco. În ce măsură este justificat acest lucru?

Ivailo Kalfin: Nu e nicio contradicţie între Nabucco şi South Stream. Nevoia de gaz în Europa, în 2015-2016, va creşte extraordinar de mult, conform previziunilor din analizele făcute în Europa.  Aşadar, va fi loc şi cerere în Europa atât pentru gazul venit prin South Stream, cât şi pentru cel venit prin Nabucco. Cel din urmă este un proiect european foarte important, iar Bulgaria îl sprijină.  South Stream este şi el un proiect care presupune implicarea unor ţări europene. Sper că ambele vor fi puse în practică.

- Consideraţi că South Stream pare un proiect mai bine articulat, deocamdată, decât Nabucco şi cu mai mari şanse de punere în practică?

- Sper că ambele vor fi puse în practică. Principala problemă cu Nabucco este aprovizionarea suficientă cu gaz, sursele... Azerbaidjanul şi-a manifestat interesul de a fi sursă de gaz pentru Nabucco, în prima etapă, apoi ar urma să fie căutate cantităţi suplimentare în alte părţi, inclusiv, dacă va fi posibil, prin ţeava transcaspică.

Cred că cererea de gaz în Europa va depăşi cantitatea ce poate fi oferită prin aceste două proiecte. Fiecare va oferi câte 30 miliarde de metri cubi pe an, dacă ajung la capacitate maximă. În ce priveşte sursele de gaz, cel din South Stream va veni în principal din Rusia, plus, eventual, din Kazahstan şi Turkmenistan.

Gazul pentru Nabucco va fi livrat din Azerbaidjan, cu cantităţi suplimentare din Turkmenistan, dacă va fi posibil prin ţeava transcaspică pentru care se fac acum mari eforturi. Există şi alternative precum gazul lichid, ce ar putea trece prin Nabucco. Aşadar, nu există competiţie între cele două proiecte din două motive: pentru că cererea e mai mare şi pentru că sunt surse diferite.

- Nu vă temeţi că, în timp ce Europa încearcă să diminueze dependenţa de Rusia, Bulgaria, prin implicarea în South Stream, pare un cal troian al Rusiei?

- În prezent, 40% din gazul folosit în Europa vine din Rusia. În viitor, cererea va creşte, aşa că se vor căuta noi surse şi cantităţi suplimentare. O parte din ele vor veni tot din Rusia, pentru că din punct de vedere logistic este cel mai uşor pentru Europa să ia gaz din Rusia. De exemplu, se poate aduce gaz lichid prin Marea Mediterană în Europa, dar din punct de vedere tehnic e mai greu, pentru că trebuie adus de la distanţă.

Cred că gazul rusesc va juca un rol foarte important în Europa, dar nu cred că va fi singura sursă şi nu va reprezenta nici măcar jumătate din gazul folosit în Europa. Nu cred că Bulgaria, participând la South Stream, este un fel de cal troian în politica energetică a Europei, mai ales că, iată, CE nu a obiectat la South Stream.

Şi cu Bruxelles-ul, şi cu Moscova

Serbia se simte şantajată de UE, inclusiv când vine vorba despre politica energetică. Implicarea Serbiei în proiectul South Stream a atras oprobriul, cel puţin aluziv, al unor state europene, între care cel mai vocal a fost şi este Polonia.

Europenii nu concurează Gazprom

Unele ţări din Europa se uită cu îngrijorare la ofensiva economică a Rusiei în Serbia, dar nu se grăbesc să intre în concurenţă cu giganţii ruşi. Secretarul de stat în ministerul sârb de externe,  Ljubomir Kljakici, a declarat pentru “Adevărul” că Europa aplică standarde duble: „Nu văd de ce ne-am tăia relaţiile economice cu Rusia doar pentru că aşa vrea Europa. Păi atunci, şi Germania ar trebui sa renunţe la colaborarea cu Rusia în domeniul energetic!”.

Acelaşi ton indignat are şi directorul Centrului Sârbo-American de la Belgrad, analistul Svetozar Stoianovici. El a explicat pentru “Adevărul” că Europa ar trebui să aibă grijă ca Rusia să nu-i mai controleze reţelele de transport, înainte să dojenească Serbia când face afaceri cu Moscova.

„De ce să-i refuzăm pe ruşi, de vreme ce europenii nu vor să intre în competiţie cu ei în Serbia?! Noi nu ne temem de şantaj, deşi ştim că Rusia mai face asta..., pentru că, dacă ruşii vor încerca să ne pună condiţii, răspunsul va fi NU!”, a afirmat Stoianovici.

„Rusia va ajuta Serbia să intre în UE“

Ministrul sârb de externe, Vuk Jeremici, întoarce un paradox în favoarea integrării Serbiei în UE. El a declarat pentru “Adevărul” că legătura energetică a Serbiei cu Rusia aduce Belgradul mai aproape de îndeplinirea criteriilor economice europene.

“Adevărul”: Serbia spune că vrea să adere la UE, dar se orientează spre Rusia când vine vorba de energie, prin proiectul South Stream. Cum explicaţi asta?

Vuk  Jeremici: South Stream e un proiect UE, de vreme ce ţeava trece prin Bulgaria. Acest proiect întăreşte legăturile de infrastructură ale Serbiei cu UE. Noi vedem  acest proiect în contextul integrării europene, al stabilizării aprovizionării cu energie, al securităţii energetice.

În plus, Serbia devine mai atractivă pentru investiţii directe şi inclusiv prin acest proiect se creează  condiţiile economice necesare pentru Serbia ca să continue pe drumul integrării europene.

- Scopul Nabucco este dimi­nuarea dependenţei de Rusia, în timp ce South Stream are ca principal motor Rusia. Cum să nu fie aici o contradicţie, dacă tot vorbiţi de integrarea în UE?

- Ei bine, principala preocupare a Serbiei este interesul său naţional. Iar unul dintre aspectele cele mai importante ale acestui interes naţional este să aibă şi să ofere stabilitate şi securitate energetică, astfel încât să putem continua transformarea economică a ţării, un aspect esenţial în îndeplinirea criteriilor pentru aderarea la UE, ţelul nostru strategic.

- Rusia a fost în mod repetat acuzată de şantaj energetic, nu vă e teamă că vă veţi expune?

- Până acum am avut o colaborare foarte bună cu Rusia, care este un partener economic cheie al Serbiei şi noi vrem să ne continuăm şi să ne dezvoltăm relaţia economică, aşa cum fac cu Rusia şi alte ţări europene.

Kalfin speră ca ambele proiecte să aibă succes