Schuman şi Monnet, arhitecţii Uniunii Europene

Sfârsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a lăsat în urmă o Europă divizată de “cortina de fier” în două mari blocuri: Est si Vest. În acest context a apărut un curent menit să oprească o a treia conflagraţie mondiala şi să consolideze Europa din punct de vedere economic în fata Americii şi a URSS-ului. În primăvara anului 1950, ministrul afacerilor externe al Franţei, Robert Schuman, a primit de la omologii din Statele

Pentru a găsi o soluţie, Schuman a apelat la un necunoscut încă marelui public, dar cu o îndelungată carieră internatională - Jean Monnet. Acesta a ajuns la concluzia ca era iluzoriu să încerce crearea imediată a unei construcţii instituţionale supranaţionale fara a întâmpina o rezistenţă puternică din partea statelor recent ieşite din război.

În opinia sa trebuia ca obiectivele propuse în cadrul cooperarii între statele europene să fie limitate la domenii precise, dar cu puternic impact psihologic şi să instituie un mecanism de decizie care să primească apoi în mod gradual noi competenţe.

Motivatia acestei initiaţive a fost că era puţin probabil să i se impună Germaniei un control unilateral asupra industriei sale grele, însă, pe de altă parte, a o lăsa complet independentă era considerată o ameninţare potenţială la adresa pacii, astfel că singura solutie era aceea a integrării Germaniei din punct de vedere politic si economic într-o comunitate europeană puternic structurată.

Aflat în casa sa din Moselle, în luna aprilie a aceluiaşi an, Schuman a meditat la proiectul lui Monet şi a doua zi, în drum spre Paris, a decis că „proiectul e interesant; va fi proiectul meu”. Şi astfel, în dimineata zilei de 9 mai, un emisar secret i-a dus cancelarului german Konrad Adenauer un document confidenţial care cuprindea o copie a proiectului. Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea să fie partenera Franţei în acest proiect ce-şi propunea să schimbe soarta Europei.

La ora 16.00, în aceeasi zi de 9 mai, în Salonul Orologiului din Quai d’Orsay, Robert Schuman a citi proclamaţia sub numele de Declaraţia sau Planul Schuman. Franţa şi Germania decideau să pună în comun rezervele de carbune şi otel – ca bază a puterii lor militare, ca să evite izbucnirea unui nou război şi invitau toate ţările europene interesate să li se alăture.

Pornind de la planul Schuman, şase ţări au semant un tratat prin care se urmăreşte plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub o autoritate comună. În acest fel, niciuna dintre ele nu îşi mai poate fabrica arme pentru a se întoarce împotriva celorlalte, cum se întâmplase în trecut. Cele şase ţări au fost Germania, Franţa, Italia, Ţările de Jos, Belgia şi Luxemburg, pracic fondatorii Uniunii Europene.

Când proiectul construcţiei europene era deja clar conturat, la Summit-ul liderilor europeni organizat la Milano în 1986, lideri care formau la acea dată Comunitatea Europeană, s-a decis aniversarea zilei de 9 mai ca „Zi a Europei”. De atunci, această zi este destinată festivităţilor şi evenimentelor ce subliniază cooperarea între popoarele Europei.

În amintirea Zilei Europei, în parcul Herăstrău din Bucureşti sunt ridicate douasprezece statui din bronz, reprezentându-i pe cei care au pus bazele comunităţii europene. Busturile celor douasprezece personalităţi pot fi admirate si vizitate pe Insula Trandafirilor.