Sarkozy pariază la alegeri pe intervenţia din Libia
0După ce a pierdut startul în timpul revoluţiilor populare din Tunisia şi Egipt, preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care stă foarte rău în sondaje din perspectiva alegerilor prezidenţiale ce bat la uşă, în 2012, a pariat totul, în materie de diplomaţie, la Naţiunile Unite.
Şeful statului francez s-a bătut ca un leu în cadrul Consiliului de Securitate al ONU pentru a impune o zonă de interdicţie aeriană în Libia care să-l împiedice pe liderul Jamahiriei Arabe Libiane, Muammar Gaddafi, să-şi mai atace, cu avioanele şi tancurile, rivalii politici. Scopul locatarului de la Elysee este , în principal, acela de a profita de pe urma acestei crize externe pentru a-şi reface poziţia pe plan intern, susţin mulţi analişti şi comentatori francezi.
Mai citeşte şi:
Acesta este primul război al lui Nicolas Sarkozy şi a vrut să fie primul care dă lovitura. Operaţiunea armatei franceze a fost lansată sâmbătă, la ora 11, cu un zbor al avioanelor de luptă Rafale deasupra Libiei, fără ca apărarea antiaeriană a lui Gaddafi să fie neutralizată. Abia sâmbătă noapte au urmat loviturile forţelor aeriene americane şi britanice. Dar Franţa a dorit "să ia faţa", la fel şi preşedintele Sarkozy. Acesta a apărut, sâmbătă, la ora locală 15.45, la Elysee, şi, preluat de toate televiziunile din lume, a anunţat declanşarea operaţiunilor împotriva regimului Gaddafi.
Apărător al lumii arabe
Sarkozy vrea să calce pe urmele lui Jacques Chirac şi să treacă drept apărător al popoarelor arabe. Dar Liga Arabă pare să-şi fi schimbat opinia, de vineri până duminică, cu privire la bombardamentele coaliţiei internaţionale. Şeful statului francez este conştient de faptul că trebuie să arabizeze coaliţia care intervine în Libia, scrie „Le Monde". El a apelat duminică seara la şeicul Zayed Bin, emirul din Abu Dhabi, pentru a-l încuraja să participe cu aviaţia sa alături de coaliţie. Mai mult, i-a transmis că avioanele sale ar putea folosi o bază din Creta. Ministrul francez al Apărării, Gerard Longuet, anunţă şi el că aparate Mirage din Qatar ar urma să decoleze de pe baza Solenzara din Corsica, pentru a efectua misiuni comune cu Franţa.
Riscul unui impas pe teren este mare. Oficialii francezi au admis că avansează un pic pe întuneric, deoarece calitatea informaţiilor este aproape zero. Ele vin de la insurgenţii şi de la puţinii oameni trimişi de serviciile de informaţii din fiecare ţară, dar care bineînţeles că raportează, în primul rând, „superiorilor lor".
Franţa plăteşte acum factura pentru politica sa externă incoerentă. Revoltele tunisienilor au discreditat pentru multă vreme diplomaţia franceză care a dat dovadă de amatorism şi incapacitatea de a înţelege dorinţa de eliberare prin care trece prin lumea arabă, notează analiştii . Consecinţele acestei diplomaţii aproximative au obligat Franţa să-şi recâştige o nouă respectabilitate prin preluarea sarcinii de lider al coaliţiei care intervine în Libia.
Autorităţile franceze au fost în fruntea rezoluţiei 1973 care a fost adoptată cu sprijinul Ligii Arabe. Este evident că guvernul francez va face, prin urmare, toate eforturile pentru a pune la pământ capacităţile militare ale forţelor lui Gaddafi. Dar dacă dictatorul libian nu este redus la tăcere nu este niciun dubiu că Franţa îşi va lua adio, pentru un timp, de la orice contract economic cu această ţară.
Tandemul cu Merkel, sacrificat
La 10 martie 2011, Nicolas Sarkozy s-a grăbit să recunoască Consiliul Naţional libian de tranziţie, în calitate de reprezentant al Libiei şi interlocutor legitim, pronunţându-se totodată în favoarea loviturilor aeriene împotriva regimului colonelului Gaddafi. Angela Merkel l-a acuzat imediat pe Nicolas Sarkozy că a recurs la procedeul „divide et impera" ("dezbină şi cucereşte"), adăugând că punctele de vedere ale diplomaţiei franceze sunt de natură să facă jocul liderului libian. Şi Nicolas Sarkozy şi Angela Merkel au acelaşi scop în materie de politică externă, acela de a câştiga popularitate în plan intern.
Nicolas Sarkozy trece printr-o criză de popularitate în ţara sa, la fel şi Angela Merkel, scrie site-ul „AgoraVox". Nicolas Sarkozy urmăreşte prin politica sa externă, şi în special în cazul intervenţiei din Libia, să-şi recâştige reputaţia în rândul alegătorilor. În weekend chiar au avut loc, în Franţa, alegeri cantonale, unde absenteismul a fost în floare. Dar după cum susţin analiştii, partidul lui Sarkozy nu a avut suficient timp pentru a beneficia de rezultatele de pe „câmpul de luptă".
Şi ultima remaniere guvernamentală a fost tot cu scop electoral, din perspectiva prezidenţialelor din 2012. Acum strategii lui Sarkozy speră ca dosarul libian să-i întărească preşedintelui imaginea de apărător al drepturilor omului şi al democraţiei pentru a urca în următoarele sondaje de opinie. Sunt voci, în rândul opiniei franceze, care se întreabă dacă este legitim ca Sarkozy să se servească de bombardiere pentru recâştiga electoratul francez, care se radicalizează, pentru a nu pierde alegerile prezidenţiale din 2012.
Se încarcă comentariile...
