Rusia vrea să-şi apropie Europa

Relaţiile ruso-europene, pe cale de a se reface după criza cucaziană. „Aria“ europeană privind depăşirea crizei şi reforma sistemului financiar internaţional are „un solist nou“ - Rusia, spre bucuria membrilor Uniunii Europene.

Explicaţia consensului celor două părţi este că relaţia Rusiei cu Statele Unite nu a fost, în ultima perioadă, foarte strălucită, motiv pentru care Moscova caută în europeni un aliat pentru îmbunătăţirea acestor relaţii. Cel puţin aşa a reieşit din declaraţia lui Medvedev, care a spus la Cannes că poziţia europenilor pentru ieşirea din criză „coincide“ cu ideile sale „mai puţin câteva nuanţe“.

Mai mult, liderul rus a ţinut să evidenţieze rolul monedei euro de la declanşarea crizei. El a anunţat că va lua măsuri până la sfârşitul anului pentru a “dezvolta rubla” şi pentru a face din ea o monedă regională. O idee care sigur va fi pe placul preşedintelui francez, Nicolas Sarkozy, ce spunea la Bruxelles, săptămâna trecută, că dolarul nu mai poate “pretinde că este singura monedă din lume”.

Afirmaţiile liderului rus par astfel să răspundă dorinţei liderilor europeni, care au fost aproape în unanimitate de acord asupra necesităţii reluării negocierilor cu Moscova pentru un parteneriat consolidat, întrerupte din cauza conflictului ruso-georgian. Imaginea europenilor de unitate la acest capitol se bazează însă foarte mult pe interesele naţionale ale fiecărui stat, mai ales în domeniul energetic, căci Rusia rămâne, pentru moment, principalul „izvor“ de resurse energetice pentru Europa.

Apropierea ruso-germană

Moscova şi Berlinul au un parteneriat strategic mai vechi, confirmat de Angela Merkel la începutul mandatului. Germania este mult mai dependentă de gazele ruseşti (o treime din consumul său) decât Franţa, care are centrale nucleare. Berlinul încearcă o emancipare a relaţiilor sale cu Moscova însă fără să afecteze relaţiile cu partenerii din UE.

Axa Paris Berlin Moscova

Franţa încearcă să refacă axa cooperării Paris Berlin Moscova, afectată de unele dezacorduri din trecut faţă de subiecte internaţionale. Parisul vrea să profite de preşedinţia franceză pentru a-şi îmbunătăţi şi relaţia bilaterală cu Moscova.
Şi Italia, Spania şi Finlanda au relaţii speciale cu Kremlinul.

Premierul finlandez Matti Vanhanen a stabilit pe 12 noiembrie crearea unui grup de lucru comun pe sectorul energetic pentru a eficientiza cooperarea în domeniu. El a pledat şi pentru diversificarea schimburilor comerciale, Rusia devenind în 2008 primul partener al Finlandei, cu schimburi comerciale în valoare de peste 9 miliarde euro.

Italia şi Rusia au stabilit să lucreze împreună  pentru conceperea de reactoare nucleare de generaţia 3 şi 4, din 2009, pentru centralele ruseşti, dar şi să coopereze în cadrul unor proiecte bilaterale şi multilaterale în  terţe ţări. Aceste lucruri sunt doar două mari direcţii stabilite de liderii italieni şi ruşi pe 4 noiembrie la Moscova.

Aflat în vizită în Rusia, Silvio Berlusconi a dat asigurări Moscovei că susţine propunerile sale privind reforma financiară. Foarte buni aliaţi ai ruşilor sunt considerate Grecia, Cipru şi Bulgaria. Principalul pilon al relaţiilor bilaterale dintre Atena, Sofia şi Moscova este proiectul oleoductului Bourgas-Alexandroupolis. Prin el vor trece peste 50 de milioane de tone de petrol pe an către Europa. Rusia deţine 51 la sută din acţiuni, iar Grecia şi Bulgaria restul, cele două garantând şi facilităţi fiscale.

În plus, Grecia şi Rusia au un acord de pregătire reciprocă a cadrelor superioare militare, Atena cumpărând până acum armament rusesc de 1 miliard de euro. 

Afacerile înaintea politicii

Austria, Belgia, Ungaria, Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia şi Portugalia au fost incluse într-un raport al Consiliului European pentru Relaţii Externe în categoria statelor care vizavi de Rusia pun afacerile înaintea politicii.

România, Marea Britanie, Danemarca, Cehia, Irlanda, Olanda şi Suedia au fost catalogate drept „pragmatice distante”, adică încearcă să facă afaceri cu Moscova, dar se raportează critic la Rusia.

Relaţii reci

Polonia şi statele baltice nu au ezitat să-şi exprime deschis adversitatea faţă de Rusia şi au mers până acolo că au recurs la dreptul lor de veto în cadrul UE pentru a bloca negocierile dintre
Bruxelles şi Moscova.