Pactul Ribbentrop - Molotov: alianta impotriva democratiei

Pactul Ribbentrop - Molotov: alianta impotriva democratiei

În urmă cu şapte decenii, Pactul Ribbentrop - Molotov a deschis calea celui de-al Doilea Război Mondial. Documentul pus la cale de Adolf Hitler şi Iosif Stalin, în urmă cu 70 de ani, produce şi acum scântei în relaţia dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă.

Mai citeşte :
Pactul Ribbentrop-Molotov, ecouri după 70 de ani

VIDEO 23 august, o sărbătoare cu semnificaţie incertă
23 August ’44, ziua răpită de comunişti
Să ne amintim de 23 august 1944 !

Pactul de neagresiune dintre Germania nazistă şi Uniunea Sovietică, semnat la 23 august 1939, reprezintă poate cea mai mare „surpriză“ geo-politică din istoria modernă. Două regimuri totalitare, a căror existenţă se justifica prin înfrângerea celuilalt, îşi strângeau mâinile deasupra unei Europe pentru care vestea a căzut ca o „lovitură de măciucă“, după cum avea să noteze Carol al II-lea în jurnalul său, în iunie 1940, când sovieticii au revendicat Basarabia.

Până la 23 august 1939, propaganda de uz intern din cele două ţări arăta că cealaltă parte reprezintă principalul duşman care pune în discuţie existenţa statului. Întregul sistem de alianţe la nivel european şi mondial pleca de la premisa că cele două regimuri totalitare nu ar putea fi niciodată aliate.

Actul semnat de cele două state era unul clasic de neagresiune, care prevedea posibilitatea ca respectivele regimuri să se consulte în cazul în care apăreau disensiuni şi să nu se recurgă la forţă militară. Un alt punct important era acela că, dacă una dintre cele două părţi semnatare era în război cu o a treia parte, cealaltă trebuia să-şi proclame neutralitatea. Totodată, niciuna dintre semnatare nu putea fi parte a unei alianţe ce era „îndreptată în mod direct sau indirect împotriva celeilalte“.

Rămas în istorie sub denumirea de Pactul Ribbentrop – Molotov, documentul a fost, însă în realitate un pact între Hitler şi Stalin. Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molotov conduceau la acel moment diplomaţia celor două state. Semnarea tratatului la sfârşitul lunii august a fost o surpriză imensă pentru guvernele occidentale.



Informaţii false

Moscova şi Berlinul anunţaseră încă din aprilie că negociază un tratat economic, însă serviciile secrete occidentale aflaseră că în realitate cele două puteri antagonice nu duc niciun fel de negocieri. În mai, Stalin l-a înlocuit pe Maxim Litvinov, un evreu prooccidental, cu Viaceslav Molotov, un apropiat al liderului rus. Negocierile politice au început abia la începutul lunii august, însă au înaintat extrem de repede. Punctul de plecare nu a fost identificarea unui element de coeziune, ci a unui duşman comun: capitalismul.

Ruşii negociau în paralel şi cu anglo-francezii, însă discuţiile au fost întrerupte la 21 august, după ce Varşovia a refuzat să accepte ca trupele sovietice să tranziteze teritoriul polonez, în cazul în care Germania ar fi atacat în Vest. 

Pactul divide şi astăzi Europa

Nici la 70 de ani de la semnarea documentului, Europa nu a reuşit să se împace cu trecutul. Astfel, orice încercare de condamnare a pactului, într-o ţară occidentală, primeşte imediat o replică dură din partea Moscovei. Mai mulţi europarlamentari europeni au susţinut la sfârşitul legislaturii trecute un proiect care milita pentru stabilirea zilei de 23 august ca zi de comemorare a victimelor nazismului şi comunismului în Europa.

Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) a votat recent o rezoluţie prin care pune semnul egalităţii între regimul nazist şi cel comunist. Evident, ruşii au reacţionat dur, acuzând o „jignire la adresa istoriei“. Rezoluţia susţine iniţiativa Parlamentului European de a proclama ziua de 23 august drept „Ziua memoriei victimelor stalinismului şi nazismului“.

Documentul subliniază că, în secolul XX, ţările Europei s-au confruntat cu două puternice regimuri totalitariste – nazist şi stalinist, în timpul cărora au avut loc genocide, s-au încălcat drepturile şi libertăţile omului, au fost săvârşite crime de război şi crime împotriva umanităţii.

În replică, preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a constituit o comisiei specială care are rolul de a lupta împotriva „falsificatorilor“ istoriei Rusiei. Comisia îşi doreşte să combată „tentativele de falsificare a istoriei care aduc prejudicii intereselor Federaţiei Ruse“. 

România, victimă a Pactului

România era, la sfârşitul anului 1939, unul dintre puţinele state est-europene în care mai exista încă, măcar parţial, un regim democratic. Sistemul politic din România se afla sub asaltul regelui Carol al II-lea, care dorea să instaureze un regim autoritar.

Pe plan extern, România avea relaţii foarte bune cu Marea Britanie şi cu Franţa, însă foarte proaste cu Germania nazistă şi cu Uniunea Sovietică. Între Carol al II-lea şi Adolf Hitler exista o antipatie vizibilă, demonstrată la întâlnirea din iulie 1940, de la Berghof. Germania acuza în acea perioadă România că întreţinuse relaţii foarte bune, în ultimele două decenii, cu toţi duşmanii Reichului. Relaţiile cu URSS erau de asemenea foarte proaste, ruşii nerenunţând niciodată la ideea reanexării Basarabiei.

Decizie „conform firii românilor“

Majoritatea istoricilor români consideră că Pactul Ribbentrop-Molotov nu trebuie să iasă din conştiinţa publicului şi din dezbaterile publice. „În fiecare an trebuie să comemorăm acest pact şi să ne amintim de victimele nazismului şi ale comunismului“, consideră istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe.

„Pactul dintre Hitler şi Stalin a reprezentat la acea vreme o alianţă a regimurilor totalitare împotriva democraţiilor. Înţelegerea dintre cele două regimuri totalitare a avut un efect nefast asupra întregii Europe, deci şi asupra României“, este de părere Cioroianu.

În iunie 1940, ruşii au adresat României un ultimatum în care solicitau înapoierea Basarabiei şi cedarea părţii de nord a Bucovinei. Era prima pierdere teritorială a României, survenită în urma înţelegerii dintre Stalin şi Hitler. „Nu cred că regele putea face atunci mai mult, şi asta pentru că el cunoştea firea poporului român. Carol al II-lea a acţionat conform cu firea poporului“, crede Cioroianu.

În lunile următoare, România avea să mai piardă teritorii în favoarea Ungariei (Ardealul de Nord) şi a Bulgariei (Cadrilaterul), două state ale căror relaţie cu Germania nazistă era mult mai bună. La Tratatele de Pace de la Paris, din 1947, ce consfinţeau încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, România şi-a recuperat nord-vestul Transilvaniei, nu însă şi Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. În prezent, nordul Bucovinei face parte din Ucraina, la fel şi Herţa, care este raion în regiunea Cernăuţi. După destrămarea URSS, România a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova.

A deschis calea războiului

Încheierea unui pact cu ruşii i-a permis lui Hitler să atace nestingherit Polonia, fără teama că ar putea fi implicat într-un război pe două fronturi. Asta, deşi Otto von Bismark, cancelarul prusac din secolul al XIX-lea care a realizat unificarea Germaniei, scria în testamentul său politic că Germania va putea fi învinsă doar dacă va deschide un război pe două fronturi.

La 1 septembrie 1939, la numai o săptămână de la semnarea pactului, armata germană intra în Polonia, unde era aşteptată de unităţi de cavalerie, mult inferioare. La 17 septembrie, Armata Roşie invada şi ea Polonia dinspre est.
Germania nazistă şi Uniunea Sovietică îşi împărţeau teritoriul polonez sub privile unei Europe şocate. La 3 septembrie, Anglia şi Franţa declarau război Germaniei naziste, conform angajamentelor luate, cu doar câteva zile înainte, de a garanta independenţa unor state central şi est-europene. Există voci care susţin că la decizia anglo-francezilor ar fi contribuit decisiv chiar ambasadorul român la Londra, Viorel Tilea.

Polonia a fost prima victimă a Tratatului Ribbentrop-Molotov, fiind împărţită între Germania, URSS, Lituania şi Slovacia. Armata germană şi cea rusă au participat chiar la o paradă militară comună, dedicată „marii“ victorii.

Unii istorici susţin că Hitler nu era conştient la acea vreme că dezmembrarea Poloniei va duce la un conflict global. Liderul german a mizat până în ultima clipă că tratativele cu anglo-francezii vor reuşi. În cel de-al Doilea Război Mondial au murit aproximativ 20 de milioane de militari şi aproximativ 40 de milioane de civili.

Împărţirea sferelor de influenţă

Conform înţelegerii, Finlanda, Estonia şi Letonia erau plasate în sfera de influenţă sovietică. După ocuparea Poloniei, şi Lituania a fost inclusă în sfera de influenţă rusă, după ce iniţial făcea parte din zona de care era interesată Germania. Tratatul avea însă şi clauze secrete, ce au devenit publice după 1945. Astfel, Basarabia urma a fi anexată de ruşi, fără ca Germania să intervină.

Împărţirea pe hartă a fost făcută cu un creion, astfel că, „din greşeală“, ruşii au anexat şi nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. În iunie 1940, când ruşii au revendicat teritoriile, guvernul german a explicat Bucureştiului că trebuie să se conformeze şi că nu va primi niciun fel de asistenţă din partea Berlinului. Hitler era interesat ca România să nu devină un teatru de război, armata celui de-al treilea Reich având nevoie de hidrocarburile din ţara noastră.