Adevarul.ro

Parlamentul sârb a recunoscut organizarea şi executarea de către sârbi a celui mai grav incident din războiul bosniac, masacrul a 8.000 de musulmani, la Srebrenica, în iulie 1995.

La finalul unor dezbateri care au durat peste 13 ore, parlamentarii sârbi au cerut scuze, la sfârşitul lunii martie 2010, familiilor victimelor.

Declaraţia Parlamentului sârb nu califică însă intervenţia armată drept genocid, deşi este singurul episod al războiului din Bosnia calificat drept genocid de Curtea Penală Internaţională: "Prin faptul că au încercat să elimine bosniacii musulmani, sârbii bosniaci au comis un genocid. Ei au decis să omoare 40.000 de oameni din Srebrenica, un grup emblematic pentru musulmanii bosniaci. Forţele sârbilor bosniaci au omorât strict pe baza identităţii".

Sărbii au spus că rezoluţia este începutul unui lung şi dureros proces de acceptare de către Serbia a trecutului ei recent, fiind "doar vârful icebergului cu care trebuie să dăm ochii”.

Spre sfârşitul războiului din Bosnia (1992-1995), Srebrenica era o enclavă în Bosnia aflată sub protecţia ONU. Zona a avut o importanţă majoră pentru sârbi, pentru că fără ea nu era posibilă o integritate teritorială a noii lor entităţi politice, Republica Srpska.

Astfel că armata sârbilor bosniaci condusă de generalul Ratko Mladic şi având susţinerea directă a preşedintelui sârb, Slobodan Miloşevici, a preluat controlul zonei în iulie 1995. Au urmat uciderea în masă a 8.000 de musulmani şi epurarea etnică a 30.000 de regugiaţi. A fost cea mai mare atrocitate petrecută în Europa de la al Doilea Război Mondial încoace.

În jurul oraşului Srebrenica au fost descoperite ulterior peste 70 de gropi comune.

Dar timp de mulţi ani Serbia a minimalizat amploarea acestei tragedii şi numeroşi sârbi îl consideră încă pe Ratko Mladic (foto dreapta) drept un erou care a luptat pentru cauza sârbă. De altfel, recunoaşterea de către Parlamentul sârb a vinovăţei Serbiei în epurarea etnică din Srebrenica a fost la fel de mult criticată precum a fost aplaudată.

Consecinţe:

Generalul a fost acuzat de genocid la 16 noiembrie 1995, alături de preşedintele Republicii Srpska, Radovan Karadzic, de către Curtea Penală Internaţională pentru fosta Iugoslavie. Karadzic a fost arestat în Belgrad la 21 iulie 2008, după 13 ani de căutări, dar Ratko Mladic nu a fost găsit nici până astăzi. Fostul preşedinte sârb Slobodan Milosevic a murit la 11 martie 2006 în timpul procesului aşa că în cazul lui nu a mai fost emis un verdict.

Un fost ofiţer din Armata Republicii Srpska, Radislav Krstic, a primit 35 de ani de închisoare, fiind primul european condamnat vreodată pentru genocid de un tribunal internaţional. Alt ofiţer, Vidoje Blagojevic, a primit şi el 18 ani. Alţi şapte înalţi responsabili militari sârbi aşteaptă sentinţele pentru acuzaţii care merg de la genocid, la crimă şi deportare.

Un fost ofiţer din armata Srpska, Zdravko Tolimir, a fost arestat în mai 2007. El a fost condamnat pentru genocid şi este notoriu pentru cererile sale de a folosi arme chimice împotriva populaţiei bosniace.

Războiul din Bosnia (1 aprilie 1992 – 14 decembrie 1995) a venit pe fondul destrămării Iugoslaviei. După ce Slovenia şi Croaţia şi-au declarat independenţa de Iugoslavia în 1991, Bosnia şi Herţegovina a făcut la fel în luna aprilie 1992. Două zile mai târziu, sârbii au proclamat şi ei independenţa propriului stat, Republica Sârba a Bosniei şi Herţegovina, cunoscută sub numele de Republica Srpska şi au încercat să obţină controlul teritorilor bosniace locuite majoritar de sârbi. În 1990 populaţia Bosniei şi Herţegovinei era formată din bosniaci (43%), sârbi (31%) şi croaţi (17%). Conflictul a luat sfărşit prin acordul de pace Dayton, la Paris, la 14 decembrie 1995.

Vizionaţi un documentar de 29 de minute, în engleză, realizat de SINGURUL cameraman care a suprins evenimentele din Bosnia.