Leonard Orban: „Criza va accelera consolidarea UE”

Sunt domenii în care Uniunea Europeană nu va răspunde niciodată la un singur „număr de telefon”, consideră Leonard Orban, cel desemnat de către România pentru a fi membru al Comisiei Europene. El a oferit drept exemplu domeniul pe care îl gestioneză, multilingvismul, precizând că abordarea UE nu este aceea de a reduce totul la o limbă unică şi la o singură cultură. Leonard Orban a admis „La masa Adevărului” că scept

CARTE DE VIZITĂ

•    S-a născut la 28 iunie 1961, la Braşov.
•    Absolvent al Facultăţii de Mecanică a Universităţii din Braşov (1986).
•    Absolvent al Facultăţii de Management, ASE Bucureşti (1992).
•    Negociator Șef cu Uniunea Europeană (2004-2005).
•    Secretar de stat în Ministerul Integrării Europene (2004-2006).
•    Comisar european pentru Multilingvism (din ianuarie 2007).

„Rezerva care exista şi care era puternică în Danemarca în ceea ce priveşte intrarea ţării în zona euro începe să dispară”

- Adevărul: Cum se vede criza financiară de la Bruxelles?

- Leonad Orban: Se vede ca un fenomen extrem de îngrijorător şi acesta este motivul pentru care Comisia Europeană a avut o reuniune extraordinară în cadrul căreia a fost adoptată o comunicare cu privire la modalităţile prin care pot fi diminuate, într-o primă fază, efectele crizei şi ulterior să se ajungă la stabilizarea economiilor europene.

În principal sunt trei direcţii pe acţiune: o direcţie care vizează piaţa financiară, a doua care vizează demersurile pe care UE le va face în ceea ce priveşte modificarea arhitecturii generale a sistemului financiar şi, în general, modificarea aşa-numitei guvernanţe globale şi, în al treilea rând, un lucru extrem de important sunt măsurile concrete pe care Comisia Europeană le va propune, pe care sperăm că statele membre ale Uniunii Europene le vor adopta în ceea ce priveşte economia reală.

Deci o serie întreagă de politici ale Uniunii vor fi analizate şi se va veni cu propuneri concrete, pe de o parte flexibilizarea actualelor politici, astfel încât să se permită adoptarea lor şi măsuri pe termen scurt. Dacă va fi cazul, vom propune şi modificarea unor prevederi ale actualelor politici europene.

- Credeţi că această criză a adâncit impasul în care se afla Europa sau dimpotrivă a contribuit la coagularea poziţiilor, la conştientizarea adoptării unei legi fundamentale europene?

- Cred că în momentul de faţă sunt două lucuri diferite. Pe de o parte, Tratatul de la Lisabona şi problemele cu ratificarea, cu intrarea în vigoare a acestui tratat. Nu numai în Irlanda, care a respins prin referendum acest tratat, ci şi în Republica Cehă sunt probleme în ceea ce priveşte ratificarea tratatului.

Dar de data aceasta, criza este o chestiune diferită care, în mod cert, într-un fel sau altul, va avea o influenţa asupra aspectului mai general al politicilor europene, inclusiv în ceea ce priveşte noul tratat.

- O criză economică de asemenea anvergură are un răspuns politic?

- Nu numai politic. Mă refer şi la nivelul cetăţeanului pentru că, spre exemplu, în Irlanda dacă se va decide o acceptare a tratatului, se va putea face numai pe baza unui nou referendum, adică numai prin exprimarea directă a voinţei cetăţenilor.

- În cazul Irlandei, mulţi politicieni au desfăşurat o campanie împotriva tratatului...

- Sentimentele cetăţenilor şi opiniile lor sunt legate inclusiv de anumite evoluţii şi, dintr-un anumit punct de vedere, întrebarea dumneavoastră o consider ca fiind extrem de pertinentă. Pe de o parte, criza va crea şi creează probleme foarte serioase. Nu numai sectorul financiar este afectat, ci sectoare întregi. Cetăţenii vor fi afectaţi la nivelul puterii lor de cumpărare.

Va creşte numărul şomerilor, deci sunt lucruri evidente care vor avea loc nu numai în 2009, ci e posibil şi ulterior. Pe de altă parte, criza ar putea să fie şi o oportunitate pentru o acţiune mai decisă la nivel comunitar, pentru adâncirea integrării. Foarte mult timp, în domeniul sectorului financiar a existat o rezistenţă din partea statelor membre, dar şi a diferitelor altor instituţii implicate în proces de a avansa cu propuneri în ceea ce priveşte consolidarea integrării europene. Cel mai discutat aspect a fost cel al consolidării supervizării sectorului financiar-bancar şi au fost încercări de a promova o consolidare a supravegherii acestui sector.

A fost o rezistenţă extrem de puternică. Constatăm în momentul de faţă că încep să se reconsidere opinii, că încep să se reconsidere punctele de vedere şi că deja lucrul acesta nu mai e privit atât de negativ. Un alt exemplu: în acest context, cele mai afectate ţări din punct de vedere financiar sunt nu numai cele cu sisteme financiare sofisticate, ci şi ţările care nu sunt în zona euro - Danemarca trece printr-o situaţie dificilă.

Nu au fost atacate numai monedele Ungariei, Poloniei şi României. Este un proces de depreciere. A fost nevoie de intervenţia rapidă şi fermă a Băncii Centrale daneze. Rezultatul? Rezerva care exista şi care era puternică în ceea ce priveşte intrarea ţării în zona euro începe să dispară. Probabil, acest proces va consolida şi mai mult zona euro şi moneda euro.

„Extinderea UE nu mai este o prioritate la nivelul unor state membre”

- În cât timp Europa va răspunde la un singur „număr de telefon”?

- Este probabil cea mai dificilă întrebare. Depinde de zone. Sunt deja zone în care putem vorbi de o integrare definitivă, dar sunt şi alte zone în care vor trebui făcuţi paşi în continuare. Chiar în domeniul pieţei comune, unde integrarea va avansa foarte mult.

De pildă, există 27 de pieţe de telecomunicaţii şi din acest motiv există pierderi serioase pentru cetăţeni. Crearea unei pieţe reale unice în acest domeniu ar putea conduce la economii pentru cetăţeni de până la 20 de miliarde de euro. Vor fi domenii în care niciodată Uniunea Europeană nu va răspunde cu o singură voce sau la un singur număr de telefon.

De exemplu, domeniul pe care-l gestionez, multilingvismul, la fel ca şi domeniul cultural, pentru că abordarea UE nu e să reducă totul la o limbă unică, la o singură cultură. Dimpotrivă, există o susţinere a diversităţii, deci răspunsul e foarte nuanţat. Sunt zone în care e nevoie de mai multă coordonare, de mai multă integrare şi altele în care nu se va ajunge la această integrare.

Facem trimitere la ceea ce m-aţi întrebat anterior: Tratatul de la Lisabona, din punctul meu de vedere, în mod cert reprezintă un pas înainte în ceea ce priveşte consolidarea Uniunii Europene.

- Mă refeream la domeniile cheie, la o politică externă comună, la o politică de apărare comună.

- E foarte dificil. Eu cred că această criză va accelera integrarea pe anumite domenii. Dar nu cred, de pildă, că se va ajunge pe termen mediu la o autoritate unică de supervizare a pieţei financiare sau a pieţei de card. Nu cred, dar, în mod cert, paşii pe care Comisia Europeană îi va propune vor merge în direcţia consolidării.

E foarte greu de răspuns în momentul de faţă. Sunt zone în care există rezistenţă puternică la nivelul diferiţilor actori în ceea ce priveşte această integrare, dar sunt zone în care se va putea avansa în mod consistent.

- În contextul actual, discuţia despre o nouă extindere a Uniunii Europene se loveşte de un val de scepticism...

- Noi, Comisia Europeană, dorim ca procesul de lărgire să continue, deşi se discută până unde se întinde Europa. V-aş răspunde aici că deja a fost numit acel grup de reflecţie asupra viitorului Uniunii Europene, un grup care vizează un timp de 20-25 de ani.

Dar, pe de altă parte, aveţi perfectă dreptate, pot să vă spun că, din ce în ce mai mult, extinderea nu mai este considerată una dintre priorităţi la nivelul unor state membre. Comisia Europeană doreşte în continuare să promoveze această politică, dar desigur contextul e din ce în ce mai complicat. Criza nu e de natură să favorizeze şi să accelereze acest proces.

- Va afecta această criză bugetul în exerciţiu?

- N-aş spune că-l va afecta. Dar în mod cert va fi necesar un anumit sprijin pentru diferite ţări. La nivelul Comisiei Europene vom studia actualul buget, ce se va putea utiliza cu mai mare eficienţă...

- Există posibilitatea unor realocări pe fondurile nefolosite ale României?

- Nu, chestiunea aceasta nu se face. Nu se mai pune problema unor realocări. Problema care se va pune, eventual, va fi flexibilizarea pentru utilizarea cât mai rapidă şi pentru o rata  de absorbtie cat mai înalta.

La 26 noiembrie sub umbrela strategiei Lisabona de creştere economică şi creare de locuri de muncă, Comisia Europeană va prezenta un set foarte larg de propuneri vizând diferite politici.

- Aceasta se poate încadra şi în pachetul anticriză, pentru a uşura injectarea unor sume de bani în economiile europene?

- Nu direct. E vorba despre modalitatea în care, pe termen scurt, poţi să iei măsuri, să combaţi efectele crizei pentru că de cele mai multe ori politicile Comisiei Europene vizează termene medii şi lungi. Strategia Lisabona, pachetul în discuţie pe energie şi schimbări climatice sunt viziuni pe termen mediu şi lung.

În domeniul financiar, deja anumite măsuri au fost luate pe termen scurt. Vor veni şi altele. De exemplu, Comisia Europeană are intenţia de a modifica legislaţia privind agenţiile de rating şi în foarte scurt timp această propunere va fi făcută.

Dar acestea sunt mai mult sau mai puţin probleme legate de politicile financiare şi bugetare. E nevoie inclusiv de propuneri concrete pentru alte domenii: pentru ajutoare de stat, pentru politică de coeziune, pentru politica de cercetare.

„Vom ajunge din urmă economiile importante ale UE în 10-15 ani”

- Cum găsiţi prestaţia României în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor structurale şi de coeziune? Cum e privit acest lucru la Bruxelles?

- Vreau să vă spun că e devreme să vorbim de fondurile postaderare, fondurile structurale şi de coeziune, pentru că au intrat puţini bani în ţară. Au intrat plăţile directe şi acolo, în mare parte, banii au reuşit să fie cheltuiţi. A rămas o sumă în jur de 4 milioane şi ceva de euro care nu a fost cheltuită pentru plăţi directe.

Au început să vină avansurile de plată pe diferite proiecte, în special pe zona dezvoltării regionale. Pe de altă parte, suntem la început şi atunci o evaluare serioasă, de substanţă, se va putea face cel mai devreme la sfâşitul lui 2009, începutul lui 2010.

Am semnale de la colegii mei care gestionează problematica că sunt sectoare care se mişcă bine, altele care au anumite dificultăţi, sunt sectoare în care s-au putut depune proiecte foarte importante şi altele în care se aşteaptă să fie depuse ca să se mişte lucrurile. O zonă pe care vreau s-o menţionez ca fiind pozitivă este cea legată de protecţia mediului. Aici sunt proiecte foarte importante care sunt depuse la Comisia Europeană, cu şanse bune de a fi finanţate. Sunt şi zone în care lucrurile nu se mişcă aşa.

- Cum sunt percepute mişcările politice din România în cadrul Comisiei Europene în contextul crizei financiare?

- Dinamismul politicii româneşti nu este unic în UE. Sunt foarte multe dispute şi evoluţii agitate în destule state membre. Și nu numai în statele noi, ci şi în cele mai vechi. Din acest punct de vedere, evaluarea este că mişcările politice de aici sunt parte a unei democraţii normale.

Particularitatea în cazul României nu e legată de dinamismul vieţii politice, ci de situaţia specială în care se află. Mă refer la faptul că, inca, România e subiectul mecanismului de cooperare şi verificare pentru sistemul judiciar si lupta împotriva corupţiei. Din acest considerent, anumite demersuri sunt interpretate din această perspectivă, deci nu sunt legate numai de evoluţia politică. Anumite lucruri sunt corelate cu acest mecanism.

- E limpede că justiţia este domeniul care îngrijorează foarte mult, care este „sub lupă”...

- Bineînţeles, inclusiv dacă stăm să ne gândim ce se întâmplă în domeniul justiţiei şi al luptei împotriva corupţiei. Totul are legătură cu un proiect foarte important în ceea ce priveşte fondurilor comunitare. Opiniile Comisiei Europene pot fi discutate şi pro şi contra.

Mecanismul de verificare şi cooperare pune România şi Bulgaria într-o situaţie diferită în comparaţie cu restul statelor membre. Asta înseamnă că opinii şi poziţii ale Comisiei Europene faţă de diferitele evoluţii din România nu pot fi exprimate şi faţă de celelalte state membre, pentru că intrăm pe chestiuni de subsidiaritate.

Existenţa acestui mecanism permite Comisiei Europene să se pronunţe asupra unor zone care în mod normal sunt zone de subsidiaritate şi în acest context am spus că, în opinia mea, una dintre principalele ţinte în anul 2009 pentru România trebuie să fie încetarea acestui mecanism de verificare. Cealaltă ţintă este încercarea de a utiliza cât mai deplin fondurile comunitare.

- Se discută foarte mult în plan intern despre faptul că România, având o infrastructură precară, va fi o economie de mâna a doua în cadrul Uniunii Europene. Cum apreciaţi acest lucru?

- Am spus-o, inclusiv cât am fost oficial român, că una dintre priorităţi trebuie să fie dezvoltarea infrastructurii şi e clar că această prioritate trebuie să fie menţiuntă. Va exista un sprijin consistent din partea Uniunii Europene pentru dezvoltarea acestei infrastructuri, dar fondurile trebuie să fie alocate.

În contextul crizei financiare şi economice, o soluţie este sporirea investiţiilor în domeniul infrastructurii. În ceea ce priveşte economia românească sunt optimist, dar nu neapărat pe termen scurt şi mediu. Eu cred, la fel ca şi Comisia, că economia românească va fi afectată.

Nu poate să nu fie afectată de criza financiară şi economică. În mod cert va exista o scădere a creşterii economice şi e foarte probabil să crească numărul de şomeri. Nimeni nu poate să scape din această situaţie, dar pe termen mediu şi lung am optimismul că ţinta de a ajunge economiile relativ importante ale Uniunii Europene va putea fi atinsă. Asta se va întâmpla în 10-15 ani.

„Criza ruso-georgiană ne-a dat câteva lecţii”

- Consideraţi satisfăcător răspunsul Bruxelles-ului în ceea ce priveşte Georgia?

- După părerea mea, criza ruso-georgiană a arătat un lucru extraordinar. Că Uniunea Europeană, în măsura în care acţionează unită, poate să joace un rol important. Cred că principala concluzie e că o Europă unită în politica externă poate să joace un rol semnificativ, inclusiv în situaţii-limită.

E o concluzie extrem de importantă, pentru că tot am vorbit ce rezultă după criza economică. Cred că şi criza ruso-georgiană a condus la o serie de lecţii pe care unii vor trebui să le înveţe.

- Reţinerea în privinţa unei noi extinderi a UE ar putea fi cauzată, printre altele, şi de conflictele îngheţate din spaţiul ex-sovietic?

- Să nu amestecăm politica europeană de vecinătate cu cea de lărgire. Perspectiva de a deveni stat-membru nu o au decât ţările din Balcanii de Vest, plus Turcia. Republica Moldova, Ucraina, Belarus, Azerbaidjan şi Armenia fac parte din politica de vecinătate care, în prezent, nu vizează perspectiva de a deveni stat-membru.

Există o cooperare ce vizează domeniul economic şi alte domenii, dar obiectivul acestor politici nu este ca statele respective să devină parte a Uniunii Europeane. Și în aceste condiţii, dacă vorbim despre politica europeană de vecinătate, e clar că existenţa acelor conflicte îngheţate din zona Mării Negre este o sursă de îngrijorare serioasă pentru întreaga Uniune Europeană, nu numai pentru ţările riverane Mării Negre.

Tocmai de aceea, Comisia Europeană pregăteşte în momentul de faţă un document foarte important privind aşa numitul parteneriat estic. Documentul va fi discutat, dar în mod cert se vizează o consolidare a dimensiunii estice a cooperării.

- Nu ar trebui ca şi România să avanseze un punct de vedere în acest sens?

- Să ţinem cont de faptul că, în momentul de faţă, vorbim despre un document care e pregătit la nivelul Uniunii Europene, document ce va fi analizat de către Consiliu şi apoi discutat de toate statele membre, inclusiv de România. În mod cert, România are pe această zonă, şi în ceea ce priveşte acest document, un interes strategic.

- Aveţi un „plan B” în cazul în care Republica Moldova îşi rezolvă doar cu Rusia problema transnistreană?

- În privinţa relaţiei cu Republica Moldova, interesul Comisiei Europene e să consolideze cooperarea pe diferite paliere, inclusiv în zone mai puţin obişnuite sau mai puţin tradiţionale, în domeniul cultural, social, al educaţiei etc. Deci interesul este de apropiere a Republicii Moldova de nivelul de dezvoltare al UE, inclusiv de consolidarea democraţiei.

- Din punct de vedere cultural, e o problemă în ceea ce priveşte apropierea Republicii Moldova de UE. Prezenţa limbii ruse în mass-media este foarte puternică. Au trei canale de televiziune ruseşti la care oricine are acces, în timp ce canalele de limbă română au fost marginalizate.

- Știţi foarte bine că UE nu are competenţă din acest punct de vedere. Uniunea Europeană nu poate să impună prezenţa unui număr de canale tv. În ceea ce priveşte limba moldovenească cred că din punct de vedere comunitar chestiunea a fost clarificată anul trecut.

- A fost clarificată în urma unui scandal mediatic...

- Lucrurile nu se rezolvă aşa la nivelul Comisiei Europene. Problema a fost clarificată în baza unor demersuri succesive ale diferiţilor actori. Comisia Europeană a avut un rol din acest punct de vedere. Și în momentul de faţă, aşa cum am mai spus-o foarte clar încă de anul trecut, nu mai sunt obstacole din punct de vedere al comunicării, al informaţiilor pe site-uri etc.

Una din cerinţele Uniunii Europene este consolidarea democraţiei, iar prin consolidarea democraţiei se înţeleg mai multe aspecte, inclusiv chestiunile pe care le-aţi adus în discuţie. Pârghiile pe care Uniunea Europeană le are faţă de un stat care va face parte din aceast viitor parteneriat estic sunt diferite, comparativ cu instrumentele pe care le are faţă de un stat cu perspectivă de aderare.

De aceea, în cursul aderării, în timpul negocierilor, trebuie să îndeplineşti condiţii foarte stricte pe foarte multe zone. Aceste condiţii sunt supravegheate în detaliu şi până nu le îndeplineşti, nu poţi să parcurgi nişte etape, în timp ce în relaţiile cu ţări care nu au această perspectivă de aderare la UE, instrumentele sunt mai puţine.

- Cum credeţi că va rezolva Uniunea Europeană problema energetică? Vom avea o poziţie comună în această chestiune?

- Sunt paşi făcuţi în mod serios în crearea unei adevărate şi reale pieţe a energiei. Pachetul energiei, care include şi măsuri legate de piaţa internă a energiei, dacă va fi adoptat, va aduce în mod cert mai multă coeziune şi mai multă unitate la nivelul Uniunii Europene.

Pe de altă parte, este de interes aspectul legat de poziţia ţărilor membre faţă de energia nucleară. De asemenea, opţiunile fundamentale în ceea ce priveşte conectarea cu un stat sau altul vor rămâne în continuare la nivelul ţărilor membre. Pe de altă parte, prin conectarea, prin consolidarea conectării între diferitele ţări membre, direcţia este spre armonizarea intereselor în domeniu. Dar vorbim pe termen mediu şi lung.

- Vorbim despre o Europă pe termen lung?

- Bineînţeles, UE este cel mai de succes proiect de pe continentul european. Uniunea Europeană a fost creată să-i pună pe vechii inamici la aceeaşi masă, să-i pună să trăiască în pace şi să aducă şi prosperitate. În mare parte, aceste obiective au fost atinse.

Acum, „războaie” se duc la masa de negocieri şi se găsesc de multe ori compromisuri în măsură să satisfacă pe fiecare. Putem vorbi în momentul de faţă şi de un anumit nivel de prosperitate, dar încă mai este un proces de diminuare a decalajelor existente între anumite state. Lucrurile avansează, dar avansează cu viteză diferită.

„În zece ani vom avea o Europă mai puternică”

- Cum vedeţi Europa în 10 ani?

-  Mai puternică. Deja sunt din ce în ce mai multe voci în Islanda care vorbesc de perspectiva aderării la Uniunea Europeană. Nu exclud nici faptul că şi alte ţări ar putea fi tentate, ţări care au zis „NU” în trecut. Văd Europa mult mai puternică. Nu cu mult mai largă, dar ceva mai extinsă.

Cred că lucrul cel mai important e că va juca un rol din ce în ce mai mare ca actor global. Deja sunt subiecte pe care Uniunea Europeană le promovează cu mare forţă, precum pachetul energiei şi schimbării climatice. Cine e forţa în momentul de faţă în lume în ceea ce priveşte schimbările climatice? Este Uniunea Europeană. Aceste schimbări climatice influenţează nu numai întreaga economie, ci şi politicile pe termen lung ale diferitelor ţări.

- Până unde poate merge UE?

- Una dintre direcţiile de acţiune este schimbarea guvernanţei globale. Se vizează şi arhitectura sistemului financiar. Criza aceasta financiară e prima criză a globalizării, care ne arată un lucru foarte clar: lumea nu este suficient pregătită pentru o criză de o asemenea proporţii şi nimic nu ne va scuti în viitor de crize similare.

Criza, pe lângă efectele negative, ar putea să aducă şi schimbări pozitive din punctul de vedere al schimbării unor reguli sau al îmbunătăţirii altora la nivel comunitar. Dar trebuie să ţinem cont şi de faptul că Europa este extarordinar de diversă, nu numai din punct de vedere lingvistic, ci din punct de vedere al mentalităţilor, al tradiţiilor, al culturii, al reacţiilor faţă de diferite situaţii.

- Vom avea o politică de sănătate comună într-un termen rezonabil?

- E foarte greu de răspuns. Diferenţa este enormă între state dar, cu toate astea, au fost nişte iniţiative care vin să asigure anumite drepturi măcar din punctul de vedere al pacienţilor. La începutul anului acesta a fost adoptată propunerea legislativă privind drepturile pacienţilor care beneficiază de serviciile medicale din alte state.

Deci se vorbeşte de drepturile pacienţilor, dar ideea de a aloca un anumit procent din PIB sau de a stabili nişte reguli foarte stricte pentru sistemul medical, pentru spitale, nu. La aşa ceva nu cred că se va ajunge.

- Vrea Europa să joace nişte cărţi mai mari?

- Categoric da. Eu vorbesc despre Comisia Europeană ca susţinător al interesului global. Este deplin interesată ca U.E. să devină un actor cât mai global. Un interes fundamental pentru Uniunea Europeană este protecţia mediului. E vorba ce perspective, ce viitor oferim copiilor, nepoţilor noştri.

O altă direcţie foarte importantă este politica de dezvoltare, de consolidare a ţărilor, a continentelor care au probleme de dezvoltare. Din acest punct de vedere am constatat că este un interes enorm faţă de Africa. Să ne gândim că sunt mulţi africani care vin şi îşi caută o viaţă mai bună în Europa.

Interesul Uniunii e acela de a dezvolta ţările de provenienţă, pentru ca emigranţii să rămână acasă şi să ajute ţările respective. Dar nu numai atât, este vorba inclusiv de echilibru. Uniunea Europeană este interesată de o lume fără conflicte şi o lume fără conflicte nu poate să existe fără dezvoltare economică.

- S-a discutat şi la Moscova despre o posibilă integrare a Rusiei în Uniunea Europeană. Cum vedeţi în viitor colaborarea UE-Rusia?

- Părerea mea este că Rusia reprezintă un actor foarte important pentru UE şi un actor pe care Uniunea Europeană îl doreşte partener. Nu este deloc în interesul Uniunii Europene de a avea o stare de conflict, o relaţie încordată cu Rusia.

Noi credem că se poate consolida un parteneriat de substanţă între Uniunea Europeană şi Rusia. Cât priveşte eventuala aderare a Rusiei la Uniunea Europeană, circulă fel de fel de glume, şi anume că ar fi de fapt invers. Dar până să intre Rusia în Uniunea Europeană...

- Mai are Europa putere de atracţie? Europa cu cât se extinde, cu atât atrage mai mult. Dar până unde poate mearge?

- Atât timp cât va exista pace şi prosperitate, Europa va fi o atracţie importantă pentru ţările din jurul ei. În Turcia, în continuare majoritatea populaţiei este interesată de aderarea la Uniunea Europeană. Pe de altă parte, există nişte nemulţumiri privind ritmul negocierilor.

Să nu uităm că Turcia a cerut aderarea la Uniunea Europeană cu aproape 40 de ani în urmă. După părerea mea, Uniunea Europeană va rămâne un punct de atracţie important pentru partenerii din jurul său, dar întrebarea e până unde se poate duce? Și la această întrebare grupul de reflecţie constituit încearcă să răspundă.

Și nu e simplu de răspuns. Sunt unii care spun că odată cu aderarea Turciei, influenţa Uniunii Europene va creşte în mod semnificativ şi am putea analiza şi alte perspective. Dar pe de altă parte, în momentul de faţă, obiectivul Uniunii Europene este consolidarea internă, promovarea unor mecanisme care să facă ca integrarea internă să se adâncească.


Despre familie. Vin destul de rar în România. Nu pot să fac acest lucru decât o dată pe lună. Sunt intervale de timp chiar şi de şapte săptămâni în care nu vin, pentru că programul meu este extrem de încărcat.

Când mai apuc să mă văd cu fratele meu şi cu familia? Cam o dată la două luni, în medie. Asta, cel mai des. Soţia e cu mine la Bruxelles, dar fiica noastră este la Bucureşti, studentă în anul I la Medicină. Sigur că e o problemă, ea fiind aici, iar noi acolo, dar asta este situaţia. Sunt şi dificultăţi.