Industria de lobby din UE, în era post-Severin

După scandalul „mită contra amendamente“, regulile au devenit mai drastice pentru grupurile de interese care activează pe lângă europarlamentari.

După scandalul „mită contra amendamente“, regulile au devenit mai drastice pentru grupurile de interese care activează pe lângă europarlamentari. Acestea trebuie să se înregistreze, să-şi afişeze interesele, costurile şi taxele pe care le percep pentru clienţi.

Bănci, companii de aviaţie, de produse alimentare, farmaceutice, grupuri din industria auto, energie, telecomunicaţii. Toate au interese la Bruxelles, iar consultanţii lor, al căror număr este estimat la aproximativ 20.000, mişună prin instituţiile europene.

Scandalul provocat de „The Sunday Times", care a dovedit cât de uşor este să schimbi legi europene cu câteva zeci de mii de euro după ce trei eurodeputaţi, printre care şi românul Adrian Severin, au intrat în jocul „lobbyiştilor", a adus noi reguli pentru grupurile de interese.

Toţi lobbyiştii au fost invitaţi să se înregistreze, să-şi afişeze interesele, costurile, finanţările şi taxele pentru clienţii lor. Aşa au apărut noul Cod de conduită al euroaleşilor şi Registrul de Transparenţă al intereselor în care, la începutul lui iunie, erau înregistrate peste 5.100 de grupuri care acţionează pe lângă Parlament, Comisie sau Consiliul European. „Cu cât numărul celor care utilizează acest registru e mai mare, cu atât mai eficient va deveni", susţinea, la primul bilanţ al Registrului pentru transparenţă, Rainer Wieland, vicepreşedintele PE.  Înregistrarea în registru e însă opţională.

„Date dubioase"

La un an de la lansarea Registrului, Alianţa pentru Lobby Transparent şi Etică (Alter-EU) apreciază că acesta nu redă o imagine completă şi clară în privinţa activităţilor de lobby în Bruxelles. În plus, pledează pentru  înscrierea obligatorie a grupurilor de interese în registru. Un raport intitulat „Date dubioase - E timpul reparaţiilor pentru Registrul de transparenţă al UE" constată lipsa unora din cele mai mari firme de avocatură care practică lobby-ul la Bruxelles.

Alter-EU a identificat cel puţin 120 de companii care sunt active în lobby-ul european, dar care nu figurează în registru. Chiar dacă numărul organizaţiilor din registru a crescut, multe dintre ele nu precizează care sunt subiectele de interes, mărimea cheltuielilor de lobby sau includ sume ce par incorecte sau înşelătoare. În cazul a mai mult de 50 de înregistrări sunt menţionate cheltuieli de sub un euro pentru lobby pe an.  Noul registru nu reuşeşte nici să îmbunătăţească transparenţa privind numele lobbyiştilor.  Sunt prezentate doar numele grupurilor de interese, cu acces în PE.  

Câştigă cel mai bogat

În Bruxelles sunt activi între 15 şi 20.000 de lobbyişti. „Sunt tot atâţia la Haga,  doar că acţionează în umbră şi sunt mai puţin vizibili. La Bruxelles, ei operează la lumina zilei", scrie De Groene Amsterdammer, citat de Presseurop. El  face analiza greutăţii şi puterii de influenţă a acestor grupuri de interese. «În opt cazuri din zece, câştigă cel mai bogat»", apreciază Erik Wesselius, de la Observatorul European al Întreprinderilor. Spre exemplu, o propunere de etichetare a produselor alimentare, verde - pentru produsele bune pentru sănătate, roşu -  pentru cele dăunătoare, nu a fost finalizată din cauza rezistenţei puternice a industriei agroalimentare, explică el.

„Citigroup are 40 de persoane în post la  Bruxelles", indică, pentru aceeaşi sursă, fostul lobbyist Pim van Ballekom, pe când sectorul financiar are foarte puţini „jandarmi" ca să compenseze. În ceea ce priveşte internetul, grupurile mici de acţiune sunt foarte eficiente, aşa cum s-a văzut în negocierile pentru ACTA, unde marile industrii (cinema, muzică) nu au avut câştig de cauză.

Industria auto germană şi cea italiană au făcut lobby puternic în primăvara acestui an când PE a dezbătut modalităţile prin care se pot atinge obiectivele privind reducerea emisiilor de CO2. Un alt pachet legislativ, taxarea energiei, care a fost în dezbateri la mijlocul lui aprilie, a ieşit din mapele eurodeputaţilor cu un preţ la Diesel avantajos pentru industria de autovehicule.

„Neutralitatea" în privinţa impozitării nu trebuie să fie impusă pentru a priva motorina de avantajele sale fiscale în raport cu benzina, au apreciat majoritatea deputaţilor europeni prin votul din aprilie, privind propunerea de reformare a modului de impozitare a energiei. Propunerea miza pe eliminarea treptată a avantajelor fiscale pentru motorină.

Lobby-ul românesc, slab

România stă prost la capitolul lobby, atât public, cât şi privat. Numai 59 de asociaţii profesionale, organizaţii, firme de consultanţă sau de avocatură cu sediul în România, de aproape zece ori mai puţine decât cele din Regatul Unit, s-au înregistrat în Registrul pentru Transparenţă al UE.

Comisari ispitiţi de marile interese

Marile interese ale industriilor sunt ispite nu doar pentru câţiva euroaleşi, dar şi pentru cei care propun legi europene esenţiale, comisarii europeni. Fostul comisar pentru Afaceri Maritime şi Pescuit Joe Borg, din partea Maltei, a început să fie implicat într-o firmă de consultanţă şi PR care activa în domeniul maritim având printre clienţi nume importante din industria operatorilor de croaziere. El s-a alăturat fostului său coleg John Richardson, fost director al Direcţiei Generale de profil din Comisia Europeană, scria EuObserver.

Un caz şi mai mediatizat este cel al fostului comisar pentru industrie şi antreprenoriat Ghunter Verheugen (Germania) care, după încheierea mandatului pe acest portofoliu la Comisia Europeană, a fost implicat în mai multe activităţi de lobby criticate şi considerate ca având legături cu activitatea sa în Executivul UE. Comisia a intervenit în 2011 şi i-a restrâns o parte din activităţi din motive etice, dar el continuă să activeze cu succes ca şi consultant internaţional.