Europenii se bat pe funcţii inexistente
0
Liderii europeni vor păstra secrete negocierile pentru posturile importante, deoarece cehii nu au ratificat Tratatul Lisabona. Şefii de stat şi de guvern reuniţi la Bruxelles au negociat între ei pentru funcţiile executive, dar şi cu Cehia, pentru a o convinge să semneze tratatul european.
Liderii europeni au negociat până azi-noapte târziu componenţa viitorului Executiv european, cele mai aprige dezbateri fiind asupra funcţiilor ce vor apărea după intrarea în vigoare a Tratatului Lisabona: preşedinte al Consiliului European şi Înalt Reprezentant al UE.
Pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European se luptă fostul premier britanic Tony Blair, premierul olandez Jan Peter Balkenende (sprijinit puternic de la Berlin) şi premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker.
Cu toate acestea, printre liderii prezenţi la dezbatere a existat consemnul de a nu scăpa nici un fel de informaţie în presă, deoarece Curtea Constituţională cehă nu a decis încă dacă Tratatul Lisabona este sau nu în conformitate cu legea fundamentală a ţării.
Şefii de stat şi de guvern realizează că ar fi penibil să iasă public şi să anunţe „organigrama“ europeană în conformitate cu Tratatul Lisabona, în condiţiile în care Uniunea Europeană este guvernată de Tratatul Nisa.
Practic, negocierile cele mai dure au loc acum pentru posturi care nu există dar care vor apărea dacă Cehia
adoptă Tratatul Lisabona.
Cine va conduce diplomaţia UE?
Tratatul Lisabona aduce două noi funcţii importante în diplomaţia europeană, un preşedinte permanent al Consiliului European şi un ministru de Externe al UE cu atribuţii sporite. Totuşi, analiştii se întreabă cine va avea de fapt putere de decizie şi cine va fi partenerul „oficial“ de discuţii al unor state non-membre UE.
Aceste posturi apar în condiţiile în care a existat deja un Înalt Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate, funcţie ocupată de Javier Solana. O altă hibă este aceea că preşedinţia Consiliului European se schimbă la fiecare şase luni. Astfel, consideră analiştii, nu va exista o stabilitate clară în ceea ce priveşte scopul politicii externe europene.
Chiar şi cele mai reformiste voci din UE susţin că este necesară comasarea celor două posturi, însă nu se doreşte titulatura de „ministru de Externe“, pentru a se evita impresia unui stat european centralizat. Procesul de centralizare a politicii externe europene continuă să fie controversat, deoarece astfel statele membre îşi pierd influenţa pe plan extern.
Dezbateri şi pe climă
În condiţiile în care listele scurte pentru viitoarele funcţii executive importante vor fi discutate doar la nivel informal, singurele dezbateri concrete vor avea loc pe climă. Majoritatea liderilor europeni s-au arătat dispuşi să crească contribuţia comunitară pentru fondul internaţional de luptă (gestionat de ONU) împotriva încălzirii climatice. Totuşi, unele state, precum Polonia, susţin că fiecare ţară ar trebui să facă contribuţii „voluntare“, calculate în funcţie de nivelul emisiilor de carbon.
Summitul european nu aduce nimic nou în ceea ce priveşte „leadershipul“ Uniunii Europene. Şi de această dată, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Nicolas Sarkozy sunt văzuţi drept lideri ai UE, în condiţiile în care premierul britanic Gordon Brown mai are doar câteva luni de mandat.
Se încarcă comentariile...
