Tony Blair, viitorul şef al Europei?

Tony Blair, viitorul şef al Europei?

Dacă irlandezii aprobă Tratatul de la Lisabona, fostul premier britanic are şanse mari de a fi învestit în funcţia de preşedinte al Uniunii Europene, înainte de 1 noiembrie. Fostul lider laburist britanic este susţinut de doi „grei“ ai UE: premierul italian, Silvio Berlusconi, şi preşedintele francez, Nicolas Sarkozy.

Mai citeşte şi:

• Tony Blair, un politician nonconformist
• T. Blair: 10 milioane de noi locuri de muncă ar putea fi create până în 2020
• Tony Blair are susţinerea guvernului britanic pentru funcţia de preşedinte al UE

Dacă irlandezii ratifică Tratatul de la Lisabona, intrarea acestuia în vigoare s-ar putea petrece foarte rapid. Va mai fi nevoie numai de semnăturile preşedinţilor ceh şi polonez.

La Varşovia, totul va fi numai o formalitate, iar la Praga, deşi preşedintele Vaclav Klaus e mai imprevizibil, surse diplomatice susţin că el îşi va da acordul imediat, posibil după ce va primi anumite stimulente din partea Germaniei.

În aceste condiţii, este foarte posibil ca Europa să aibă un preşedinte în numai câteva săptămâni, acesta putând fi desemnat la summitul liderilor UE din 29-30 octombrie.

Potrivit cotidianului britanic „The Times“, fostul premier laburist Tony Blair are cele mai mari şanse de a ocupa această funcţie.

Germania face jocurile

Deşi Tony Blair reprezintă un partid de centru-stânga, principalii săi susţinători sunt prietenii de dreapta: premierul italian Silvio Berlusconi şi preşedintele francez Nicolas  Sarkozy. Statele „Noii Europe“, inclusiv România, şi statele scandinave, sunt în favoarea lui Blair sau se declară neutre. Oponenţii săi sunt ţări fără prea mare greutate.

Luxembourg şi Belgia consideră că Tony Blair nu a susţinut suficient valorile europene, în mandatul său de premier al Marii Britanii. Spania şi Portugalia, guvernate de partide de centru-stânga, consideră că războiul din Irak ar trebui să-l descalifice pe Tony Blair, dar ele nu au prea mare putere pe scena europeană.

Marele semn de întrebare îl reprezintă Germania, al cărei cancelar pare a nu se fi hotărât încă şi de care depinde totul, în momentul de faţă. Angela Merkel a declarat că vrea „un bun european“ la cârma UE, a cărui ţară nu a cerut excepţii de la proiectele europene, cum ar fi moneda euro şi Carta Drepturilor Fundamentale.

Troc la nivel înalt

Oficiali britanici de rang înalt au declarat însă pentru cotidianul „The Times“ că Merkel şi-a mai atenuat opoziţia, după discuţiile cu preşedintele francez Nicolas Sarkozy. Surse britanice spun că axa Germania – Franţa ar putea „negocia“ susţinerea lui Blair în schimbul unor posturi importante în noua Comisie Europeană.

Pe de altă parte, surse germane susţin că nu e nici pe departe clar dacă Angela Merkel s-a răzgândit, mai scrie „The Times“, iar surse de la Paris au sugerat că preşedintele Sarkozy doreşte numai să fie perceput ca sprijinindu-l pe Tony Blair, tocmai pentru că ştie că Merkel nu va accepta numirea lui. Preşedintele UE este ales de către cei 27 de şefi de stat ai Uniunii Europene, prin vot direct, cu o majoritate calificată. 

Tony Blair, actualmente emisar pentru Orientul Mijlociu al cvartetului format din UE, ONU,  SUA şi Rusia, nu va intra în cursa prezidenţială decât dacă va fi sigur de succes, afirmă surse de la Londra. Fostul premier britanic este considerat ca având potenţial pentru o funcţie importantă pe plan internaţional.

Progresele către un acord de pace în Orientul Mijlociu au fost extrem de lente şi, în ultimul timp, Blair a fost pus în umbră de noul emisar american George Mitchell, după numirea acestuia de către preşedintele Barack Obama. Fostul premier britanic nu şi-a făcut campanie pentru această funcţie, dar i-a lăsat pe aliaţi să „cerceteze terenul“, scrie presa britanică.

Un job de lux

Complexul de 300 de milioane de euro care este amenajat la Bruxelles pentru a găzdui birourile preşedinţiei europene este numai unul din avantajele oferite de această funcţie.

Pachetul de remunerare ar putea include un salariu anual de 267.000 de euro, o maşină cu şofer şi un cabinet personal de circa 20 de persoane.  Totuşi, nu va exista un avion personal al preşedintelui sau o locuinţă oficială. Familia Blair ar putea utiliza o alocaţie generoasă pentru a închiria o reşedinţă. 

Mandat de 2,5 ani

Potrivit legislaţiei actuale, preşedinţia UE revine, pe rând, fiecăreia din cele 27 de state membre, pentru un mandat de şase luni. Acest sistem a fost criticat drept slab şi confuz, diplomaţii argumentând că liderii Rusiei, ai Chinei sau ai SUA „nu ştiu niciodată pe cine să sune pentru a vorbi cu Europa“.

Actualmente, preşedinţia este deţinută de Suedia, iar funcţia de preşedinte este ocupată de premierul acestei ţări, Fredrik Reinfeldt. Noul preşedinte al UE ar urma să fie aprobat pentru un mandat iniţial de 2,5 ani, care poate fi reînnoit o singură dată. Tratatul de la Lisabona nu descrie în detaliu rolul preşedintelui. Acesta va prezida Consiliul European şi va conduce activitatea lui.

De asemenea, „va asigura reputaţia externă a UE“. În practică, există o mare sferă de activităţi, astfel încât preşedintele poate să facă din această funcţie ce doreşte. Poate fi un lider anonim şi slab dar şi un lider global care îşi defineşte propriile priorităţi pentru Europa.

Cine mai este în cărţi

Cancelarul german Angela Merkel l-a susţinut pe premierul luxemburghez, Jean-Claude Juncker, pentru funcţia supremă în Uniunea Europeană. Potrivit unor surse de la Paris, preşedintele francez, Nicolas Sarkozy, l-ar fi propus pe fostul premier spaniol Felipe González, într-o discuţie privată cu Angela Merkel, dar aceasta nu ar fi dorit să susţină un socialist. 

Tentaţie

Blair, actualmente emisar pentru Orientul Mijlociu al cvartetului format din UE, ONU,  SUA şi Rusia, i-a lăsat pe alţii să „testeze terenul“ pentru numirea sa.  El spune că intră în cursă numai dacă e sigur de succes.