De la extaz la agonie: Cum a ajuns Valencia în pragul falimentului

Ciudad de las Artes y las Ciencias

În 2007, la Valencia, pe coasta de est a Spaniei, şampania curgea în valuri. Astăzi, portul care a servit drept bază pentru cea de-a 32-a Cupă a Americii, şi a costat regiunea 1,8 miliarde de euro, este pustiu.

Valencia, mult timp citată drept un model de bună gestionare economică de către Partidul Popular (PP, conservator), care guvernează regiunea din 1995, este astăzi arătată cu degetul. Pentru datoria ei, aproape 20% din PIB-ul său, cea mai mare în Spania.

Pentru deficitul ei, de 4,6% în 2011. Şi pentru „utilizarea abuzivă a fondurilor publice", care a marcat ultimul deceniu, potrivit economistului Vicent Soler, citat de cotidianul „Le Monde".

Ansambluri faraonice scoase la mezat

La Ciudad de las Artes y las Ciencias, complex cultural ambiţios proiectat de arhitectul Santiago Calatrava pe malul râului Turia, a costat contribuabilii1,3 miliarde de euro, iar acum a ajuns lăcaş de căsătorii, pentru a recupera ceva din investiţie.

La Benidorm, parcul de distracţii tematic Terra Mitica, inaugurat în 2000, a costat aproape 400 de milioane de euro; regiunea încearcă să se descotorosească de el pentru 65 de milioane, în timp ce un plan social ameninţă posturile a peste jumătate dintre angajaţii acestuia.

„În ultimii zece ani, am ales să ne îndatorăm pentru a putea concura cu celelalte regiuni", se justifică explică vice-preşedintele regiunii, José Ciscar . „Am construit 500 km de drumuri, 420 şcoli şi 8 spitale în opt ani, precum şi zeci de staţii de epurare.

Iar marile evenimente au avut o rentabilitate socială evidentă, au permis crearea de 271 000 de locuri de muncă şi au atras 69 de milioane de vizitatori din 1998 încoace", mai spune Ciscar.

Bula imobiliară a distrus industria tradiţională

Sindicatele nu sunt de acord cu această interpretare. „Ni s-a vândut o societate din carton şi astăzi s-ar dori să punem cheltuielile excesive în spinarea statului bunăstării", denunţă Secretarul General al Uniunii Generale a Muncitorilor (UGT) din Valencia, Conrado Hernandez, care a condus într-o lună patru manifestaţii împotriva planurilor de austeritate.

În timpul creşterii economice, sectorul construcţiei a reprezentat până la 14% din locurile de muncă din regiune, în timp ce Valencia fusese cunoscută până atunci mai ales pentru industria ei. Sectoarele textil, al jucăriilor, marochinăriei, al marmurei, ceramicii sau metalurgiei nu mai sunt decât umbra a ceea ce erau.

Din cauza delocalizărilor spre Asia şi Europa de Est, dar şi pentru că „o mare parte din capitaluri au fost reinvestite în sectorul construcţiilor, acolo unde câştigurile erau uşor de obţinut", explică preşedintele Confederaţiei întreprinderilor din Valencia, José Vicente Gonzalez.

Nu mai sunt bani nici pentru sănătate şi educaţie

Valencia se află astăzi în pragul falimentului. Cele trei agenţii de rating, Moody's, Fitch şi Standard & Poor's au clasat datoria acesteia în categoria „obligaţiuni toxice". În decembrie 2011, guvernul spaniol a trebuit să sară în ajutorul Valenciei, pentru a o ajuta să reînnoiască un credit de 123 de milioane de euro, la Deutsche Bank, ajuns la scadenţă.

„Dacă sistemul de finanţare nu se schimbă iar guvernul nu ajută regiunea, situaţia nu se va putea susţine în starea actuală", spune economistul Francisco Perez , care se îndoieşte de capacitatea Valenciei de a îndeplini obiectivul de deficit. „Veniturile regiunii nu acoperă nici măcar costurile de sănătate şi educaţie", mai spune Perez