Criza scoate la încălzire partidele extremiste

Naţionaliştii, rasiştii şi comuniştii din multe zone ale lumii spun că au „soluţii anticriză“. Din Japonia până în Marea Britanie, partidele extremiste simt că au ocazia intrării pe scena politică principală. Europa de Est pare o excepţie.

Citate trunchiate din Coran. Apoi imaginea avionului din 11 septembrie lovind unul dintre turnurile gemene din New York. Oameni însângeraţi. Şi iarăşi imaginea versetelor din Coran, traduse în engleză, într-o caligrafie de inspiraţie arabă: „...aduceţi groaza în inimile necredincioşilor...”

Aşa încep cele aproximativ 17 minute ale controversatului film „Fitna“ – cuvânt arab însemnând dezacord - al controversatului în egală măsură Geert Wilders. Interzis înainte de a fi lansat, în martie 2008, filmul i-a adus politicianul olandez capital politic cu carul.

Criza a făcut restul, aşa că în sondajele de opinie din preajma alegerilor europene, formaţiunea sa („Partidul Libertăţii“) depăşeşte partidul creştin-democrat de guvernământ. Geert Wilders vorbeşte de piaţă liberă, dar şi de „pericolul islamizării Europei“. De democraţie socială, dar şi de trecerea Coranului în rândul scrierilor care îndeamnă la ură.

„Doar albi, vă rugăm“

Peste Canalul Mânecii, înfloreşte un alt partid. Partidul Naţional Britanic ar mai avea nevoie de câteva procente de susţinere în fiefurile sale pentru a ajunge în Parlamentul European.  Prin statut, în PNB intră doar albii. Liderul partidului, Nicholas „Nick” Griffin, spune că Holocaustul este „o farsă”.

Celelalte partide britanice ţin şedinţe comune pentru a vedea cum ar putea evita intrarea PNB la guvernare după alegerile generale de la anul. Pe lângă frustările oamenilor faţă de efectele crizei, situaţia a fost complicată şi de scandalul decontărilor din parlamentul britanic.

În Israel în schimb, partidul-cometă al lui Avigdor Lieberman, născut în Republica Moldova, a ajuns direct la masa executivului.
Formaţiunea sa e susţinută mai ales de emigranţii din fosta Uniune Sovietică şi are un program radical: arabii israelieni depun un jurământ de credinţă faţă de stat şi nicio negociere cu liderii palestinieni.

Alte formaţiuni pe val: Partidul Comunist Japonez, care a înregistrat de la începutul crizei economice din 2008 peste 14.000 de noi membri şi care vinde ca pe pâinea caldă o versiune japoneză a „Capitalului“.

Şi iarăşi un „Partid al Libertăţii“, la celălalt capăt al Europei, în Ucraina, al cărui lider şi-a anunţat deja intenţia de a candida la prezidenţiale împotriva preşedintelui Victor Iuşcenko şi a premierului Iulia Timoşenko. Turbulenţele economiei mondiale au făcut din Ucraina una dintre cele mai afectate ţări din lume.

Extremişti „obosiţi“ în estul UE

De regulă, barometrul extremismului în Uniunea Europeană e dat de opoziţia la tratatul de la Lisabona, schiţa timidă a unei constituţii a ţărilor membre.

Dar fie că e vorba de PRM în România, de Garda Maghiară în Ungaria, de Partidul Comunist din Boemia şi Moravia (Cehia) sau de Liga Familiilor Poloneze, în această zonă euroscepticismul bate în retragere.

Una dintre explicaţii ar fi că locuitorii din est văd în Europa un colac de salvare.

Astfel, unele partide nu au mai intrat în parlamentele naţionale (PRM în România sau Liga Familiilor în Polonia), altele se luptă cu deciziile judecătoreşti de dizolvare (Ungaria), în vreme ce formaţiunile mai „fericite“ speră doar la menţinerea ponderii actuale – de pildă Mişcarea Creştin-Democrată din Slovacia, care ar avea şanse de a recâştiga două locuri de parlamentar european.

Dar o ultimă speculaţie în materie de atragere a popularităţii se pare că rămâne la dispoziţia acestui gen de partide în involuţie. Este vorba de aşa-numita „problemă a ţiganilor“.

O formaţiune cehă a prezentat la televiziunea naţională un clip electoral în care amintea de „soluţia finală în chestiunea ţiganilor“. Iar în Bulgaria a rămas de pomină un mail trimis colegilor din parlamentul european de către Dimitar Stoianov.

În mailul scris când observatorul de etnie romă Lívia Járóka din Ungaria a fost nominalizată „Parlamentarul European al Anului“, Stoianov susţine că în ţara sa poţi să-ţi cumperi mirese ţigănci de 12 ani cu „cel mult 5.000 de euro“. Parlamentarul bulgar ar putea fi reales în forul de la Strasbourg, aflându-se pe primul loc în listele partidului „Ataka“.

Extremişti la guvernare

În Europa sunt peste 30 de partide considerate extremiste. Numele lor evocă de obicei măreţia ţării respective şi autoritatea (Frontul Naţional – Belgia, România Mare, Rusia Unită, Viaţă şi Dreptate - Ungaria), dar în anumite cazuri sunt întâlnite şi titulaturi comune. De pildă, Partidul Republicanilor din Germania, Partidul Democraţilor Suedezi sau Partidul Libertăţii (Olanda, Austria, Ucraina).

Prea puţine partide (Partidul Radical din Serbia e un exemplu) amintesc prin nume de promisiunea unor schimbări drastice. Cele mai multe partide au format alianţa „Identitate, Tradiţie Suveranitate”, dar mai există şi alte două federaţii: „Uniunea pentru o Europă a Naţiunilor” şi „Independenţă-Democraţie”. Partidul Poporului din Danemarca, Liga Nordului din Italia, Rusia Unită şi Partidul Naţional Slovac conduc sau sunt cooptate la guvernare.