Adevarul.ro

Beneluxul este nucleul unei mişcări de opoziţie la numirea fostului premier britanic în funcţia de preşedinte al Uniunii. Belgia, Olanda şi Luxemburg nu sunt dornice să ofere acest post unui politician din Marea Britanie, o ţară eurosceptică.

HospodÁrske Noviny: Rămâne opţiunea Cehiei

Citiţi şi:

• Tony Blair, viitorul şef al Europei?
• Tony Blair, un politician nonconformist
• T. Blair: 10 milioane de noi locuri de muncă ar putea fi create până în 2020
• Tony Blair are susţinerea guvernului britanic pentru funcţia de preşedinte al UE

După aprobarea Tratatului de la Lisabona de către irlandezi, ambasadorii UE s-au întâlnit la Bruxelles pentru a începe să lucreze la detaliile implementării tratatului. Belgia, Olanda şi Luxemburg au remis ţărilor membre UE o scrisoare comună în care au schiţat profilul ideal al viitorului preşedinte al Consiliului European, fără a face referire la Tony Blair, candidatul creditat cu cele mai multe şanse.

Candidatul de succes trebuie „să-şi demonstreze angajamentul european şi o viziune privind toate politicile Uniunii” se arată în document. Scrisoarea a fost descifrată de oficialii europeni ca fiind anti Blair. „Nu este un veto categoric, ci un mod politicos de a spune că nu este el cel mai bine plasat candidat”, a declarat, pentru AFP, un diplomat european.

Drumul lui Blair către primul job din UE pare îngreunat de ambivalenţa propriei sale ţări. Văzută ca având numai un picior în Europa şi celălalt afară, Marea Britanie nu e nici membră a zonei euro, nici a zonei Schengen de liberă circulaţie.

Speranţe şi aspiraţii

Opoziţia e accentuată de diferitele aspiraţii ale unor politicieni proeminenţi din Benelux. Fostul premier belgian Guy Verhofstadt nu a reuşit să obţină postul de preşedinte al Comisiei Europene în 2004, când Londra l-a considerat prea federalist şi l-a sprijinit, în schimb, pe portughezul Jose Manuel Barroso.

Premierul Luxemburgului, Jean-Claude Juncker nu a abandonat speranţa de a deveni el însuşi primul preşedinte al UE. El a declarat recent pentru ediţia germană a „Financial Times” că postul ar trebui să revină cuiva care a fost un pro-european active. Asemenea poziţii ar putea mări şansele principalului rival al lui Blair, premierul olandez Jan Peter Balkenende care, potrivit unor diplomaţi, ar putea fi sprijinit şi de Germania, cea mai puternică ţară a UE.

Candidatura lui Blair a primit în schimb susţinere din partea Italiei, a patra ţară ca mărime din UE. „Ne-am exprimat aprecierea pentru Tony Blair, cu toate că ştim că există un bloc de ţări care au reţineri în privinţa lui”, a declarat Franco Frattini, ministrul de externe italian. Oricum, postul de preşedinte al UE nu va intra în vigoare decât după ce Tratatul de la Lisabona va fi ratificat de toate cele 27 de state membre.

În afară de Blair, mai există doi alţi posibili candidaţi de stânga: Poul Nyrup Rasmussen, fost premier danez, şi Felipe Gonzalez, fost premier spaniol - dar niciunul nu este un politician de calibrul lui Blair.

Contracandidaţi fără calibru

Aceeaşi situaţie se înregistrează şi în rândul potenţialilor candidaţi conservatori, Jean-Claude Juncker, premierul Luxemburgului şi echivalentul său olandez, Jan Peter Balkenende.

Un candidat surpriză ar putea veni şi din Est, ex-ministrul de externe bulgar, Solomon Passi, declarând, recent, că fostul rege şi premier al ţării sale, Simeon de Saxa- Coburg, este cel mai potrivit pentru şefia UE.

Preşedintele va fi ales de toţi cei 27 de şefi de state, dar poziţiile Franţei şi Germaniei vor fi cruciale. Diplomaţii francezi au afirmat că îl susţin pe Blair, mingea fiind acum în curtea Germaniei, unde fostul premier britanic nu este prea bine văzut, din cauza rolului său în războiul din Irak. 

Cel mai bine plătit funcţionar

Pentru două mandate, adică cinci ani de preşedinţie, viitorul şef al UE va câştiga aproximativ patru milioane de euro, iar dacă va sta doar unul, această sumă ar mai scădea puţin.

În afară de salariul de 300.000 de euro pe an, viitorul preşedinte va beneficia de 50.000 de euro „primă de instalare” la Bruxelles, cheltuieli de transport şi mutare rambursate, iar pentru a închiria o reşedinţă de lux va avea încă 45.000 de euro pe an.

Pentru alte cheltuieli, inclusiv un şofer pentru limuzină va mai  primi 18.000 de euro pe an. În plus, pensia de „preşedinte al UE”, pe care o va încasa după 65 de ani, va fi de 63.000 de euro pe an.