Berlusconi, premier pentru a treia oară

După o campanie electorală lipsită de interes, dreapta italiană condusă de “Il Cavaliere” a câştigat alegerile legislative

Cu două puncte avans faţă de contracandidatul său de stânga, Walter Veltroni, în Camera inferioară a Parla­mentului, şi cu trei procente în Senat, Silvio Berlusconi, 71 de ani, a ieşit învingător din cursa pentru legislative, având toate şansele să formeze un al treilea cabinet.

Potrivit primelor rezultate după închiderea urnelor, coaliţia de dreapta, alcătuită din Poporul Libertăţii (PDL), Liga Nordului şi formaţiunea secesionistă Mişcarea pentru Autonomia Siciliei (MPA), a obţinut 42,5% din voturi la Senat, faţă de 39,5% pentru Partidul Democrat (PD) condus de fostul primar al   Ro­mei, Walter Veltroni.

La Camera Deputaţilor, Berlusconi este în avantaj cu două procente faţă de rivalul său, obţinând 42 la sută, faţă de 40 ale PD. Restul voturilor sunt repartizate între stânga radicală, creştin-democraţi şi extrema dreaptă. Acest avans nu garantează însă că dreapta va avea majoritatea absolută în Senat, în condiţiile în care legea electorală atribuie majoritatea în Camera Superioară pe bază regională, şi nu naţională.

Victorie cu multe semne de întrebare

Miza legislativelor anticipate este esenţială “într-o ţară aflată pe pragul recesiunii”, a titrat ieri “New York Times”. Peninsula are de rezolvat în prezent probleme social-economice stringente: falimentul companiei Alitalia, scandalul gunoaielor de la Napoli ori infiltrarea mediilor politice din Sud de către reţele mafiote.

Cei mai afectaţi de precaritatea economiei italiene sunt tinerii, victime ale celei mai crescute rate de şomaj din ultimele decenii. În aceste condiţii, pentru punerea în aplicare a soluţiilor menite să scoată Italia din criză, Berlusconi are nevoie de o majoritate confortabilă la Senat, care este însă “puţin probabilă”, după cum apreciază “La Repubblica”.

O eventuală “situaţie de paritate”, cum a fost cazul fostului cabinet Prodi, l-ar da pe Berlusconi pe mâna senatorilor pe viaţă. Paritatea ar presupune formarea unei coaliţii – un guvern “de unitate naţională” sau chiar “de urgenţă”, după cum apreciază analiştii -, care să acţioneze, în primul rând, asupra reformelor instituţionale menite să asigure mecanisme parlamentare eficace şi stabile. Şi tot în caz de “meci nul” la Senat, Berlusconi va fi nevoit să negocieze diverse alianţe.

Silvio Berlusconi se consideră „Tătucul naţiunii”

În 1994, când a coborât pentru prima dată în terenul electoral, “Il Cavaliere” s-a prezentat ca “omul Providenţei, al miracolului italian”, capabil să dea semnalul unei revoluţii liberale a Peninsulei. Şapte ani mai târziu, semna cu “supuşii” săi un “contract în cinci puncte” prin care garanta relansarea economică şi mai puţine impozite. În recenta campanie electorală, recunoscând că nu este “un superman”, Berlusconi s-a prezentat drept “un tată al naţiunii”, gata să îşi pună experienţa în serviciul ţării. Deşi recent a declarat despre Veltroni că “spune 43 de minciuni într-o singură zi”, “Il Cavaliere” i-a întins acestuia mâna în privinţa reformelor instituţionale “de care Italia are atâta nevoie”.