„Banii înapoi“ în scandalul chitanţelor

Parlamentarii britanici sunt puşi în dificultate de dezvăluirile privind decontările de serviciu. Parlamentul de la Londra caută soluţii pentru a mai ieşi dintr-o criză. A „deconturilor imorale”.

Cititi si:
Deconturile jenante ale aleşilor britanici
Brown îşi exprimă susţinerea faţă de ministrul care a decontat închirierea unor filme porno

În încercarea de a mai atenua din replicile numeroase la cutremurul deconturilor care a lovit săptămâna trecută Palatul Westminster, aleşii britanici au promis că vor da înapoi o parte din banii publici folosiţi în interes personal.

N-ar fi o sumă mare – 100.000 de lire sterline, adică aproape o jumătate de milion de euro – şi nu e vorba de toţi parlamentarii implicaţi. Însă măsura cea mai aşteptată de public este reformarea sistemului deconturilor, care să împiedice pe viitor repetarea unor „abuzuri”.

Casierie generoasă

Legile britanice le permit parlamentarilor să deconteze o parte din cheltuielile de întreţinere a aşa-numitei reşedinţe secundare – respectiv o locuinţă, alta decât cea a familiei, în care parlamentarul şi-ar putea desfăşura mai bine activitatea.

Însă unii parlamentari au profitat de sistem, de pildă, pentru a-şi redecora o casă pe care ulterior au vândut-o. Sau pentru a-şi plăti ratele la „a doua locuinţă” chiar şi după ce împrumutul a fost achitat în întregime, cum este cazul deputatului laburist Elliot Morley.

Legal? Poate, însă nu şi moral

Alţii au mers la casieria Palatului Westminster pentru a cere banii pe un capac de toaletă (John Prescott, fost vicepremier), un vas pentru cuburi de gheaţă (John Reid, fost ministru) sau casete cu filme pentru adulţi (Jacqui Smith, şefa ministerului de interne).

În scandal sunt implicate atât persoane din Partidul Laburist, cât şi de la conservatori sau liberal-democraţi. „Imaginea parlamentarilor şi a partidelor politice a avut de suferit, după cum au arătat sondajele de opinie” spune jurnalistul Petru Clej de la Londra. El avertizează însă că scandalul este marcat şi de o doză de ipocrizie “care ar trebui evitată”.

Cheia în care este pusă disputa în general în presa britanică este cea a dezmăţului parlamentar pe fondul crizei economice mondiale. Însă la o emisiune la BBC, povesteşte Petru Clej, “un laburist a întrebat-o pe prezentatoare cât câştigă şi a reuşit până la urmă să o facă să-şi recunoască salariul, aproape de două ori mai mare decât cel al unui parlamentar.”

Analistul Cristian Pârvulescu de la Asociaţia Pro-Democraţia remarcă şi el că problema de fond este transparenţa, ci nu reducerea veniturilor parlamentarilor. “Supectez şi un interes al bancherilor şi finanţiştilor în această poveste – respectiv acela de a mai abate atenţia de la cauzele crizei economice actuale”, spune Cristian Pârvulescu.

Măsuri controversate

Scandalul deconturilor a pornit de la o „scurgere de informaţii” privind chitanţele cu care parlamentarii se prezentau la deconturi. Oricum, procesul de transparentizare începuse, urmând ca din vară aceste cheltuieli să fie puse pe internet.

„Scurgerea de informaţii” însă a precipitat lucrurile. Iar până acum, parlamentul nu s-a dovedit prea abil în gestionarea crizei deconturilor.

Liderii celor două mari partide britanice, Gordon Brown (laburist, de guvernământ) şi David Cameron (conservator), s-au arătat revoltaţi de practicile colegilor şi şi-au cerut scuze în numele acestora. În acelaşi timp, şef al comisiei de revizuire a sistemului de deconturi a ajuns un parlamentar suspectat că ar fi abuzat de actualul sistem.

Probabil că un semn mai serios de asumare a responsabilităţii va veni odată cu câteva demisii, cum s-a întâmplat ieri, când un consilier al lui David Cameron a anunţat că renunţă la funcţie.

 Imaginea parlamentarilor şi a partidelor politice a avut de suferit, după cum au arătat sondajele de opinie.

Petru Clej, jurnalist

Supectez şi un interes al bancherilor şi al finanţiştilor în această poveste.

Cristian Pârvulescu, analist

Ce cheltuieli pot deconta parlamentarii din România

Sumele la care parlamentarii din România au dreptul înafara salariului sunt stabilite prin legea privind statutul deputaţilor şi senatorilor.

Spre deosebire de Marea Britanie, în România nu se pune problema „celei de-a doua reşedinţe” întrucât parlamentarului din România i se decontează cazarea.  În schimb, în România parlamentarul are posibilitatea să îşi majoreze salariul dacă vine la şedinţe.

Punctul de referinţă este indemnizaţia lunară de parlamentar, care în 2008 a fost de aproximativ 7.000 de lei. Orice parlamentar administrează lunar încă o indemnizaţie şi jumătate pentru biroul din circumscripţia unde a fost ales.

Alte drepturi prevăzute de lege sunt diurnele de deplasare la şedinţe şi în circumscripţii de 2 la sută pe zi din indemnizaţia lunară şi indemnizaţiile de cazare pe perioada mandatului de 70 la sută din tariful minim al hotelurilor agreate de Parlament.

Practic, parlamentarul din România are dreptul să încaseze din diurne şi indemnizaţii aproximativ încă 50 la sută din salariu. Însă cu cât înaintează în funcţii, un parlamentar obţine şi alte drepturi, cum ar fi maşina, secretarele şi consilierii.

Potrivit Institutului pentru Politici Publice, o organizaţie neguvernamentală care îşi propune să facă transparente cheltuielile administraţiei publice, în 2008, pe un parlamentar fără funcţii de conducere s-ar fi cheltuit pe lună aproximativ 7.000 de euro.