Bani europeni, scăpaţi printre degetele primarilor

sau chiar lipsa de implicare morală - nu neapărat contractuală - a autorităţilor provoacă întârzieri semnificative.Potrivit ministrului delegat pentru controlul implementării programelor cu

sau chiar lipsa de implicare morală - nu neapărat contractuală - a autorităţilor provoacă întârzieri semnificative.
Potrivit ministrului delegat pentru controlul implementării programelor cu finanţare internaţională, Cristian David, până la 20% din proiectele cu finanţare internaţională nu se finalizează la timp. Dacă un recent raport european constată că numai 70% din cheltuielile raportate au fost eligibile pentru a fi decontate de UE, principala problemă a celorlalte 30% constă în faptul că nu au fost făcute la termen.

Sase milioane de euro, pierdute la Constanţa
Un exemplu îl oferă Constanţa, unde întârzierile în realizarea Pavilionului expoziţional îi vor costa pe contribuabilii constănţeni 1,3 milioane de euro, plătite deja de Comisia Europeană şi care vor trebui restituite. Nota de debit se plimba încă între ministerele Finanţelor şi Integrării, dar va ajunge la Consiliul local, şi apoi va goli buzunarul contribuabilului constănţean. În plus, pierdută este şi asistenţa nerambursabilă de 6,3 milioane de euro, cât reprezintă valoarea totală a proiectului. Cristian David spune că Departamentul a fost sesizat prea târziu, şi pentru acest proiect nu se mai poate face nimic. Alt proiect cu întârzieri e la Bârlad, unde cheia problemei e emiterea unei autorizaţii de construcţie, atât de către oraş, dar şi de către o comună de lângă oraş. "Înţeleg lupta fiecărei primării de a-şi trece în propria administrare o investiţie, pentru că va genera venituri, dar un teren nu se poate afla simultan în două localităţi", explică David. Un proiect care pare că va fi salvat in extremis se află tot la Constanţa. Realizarea canalizării şi a staţiilor de epurare în Constanţa şi Eforie are ca termen 31 decembrie 2007. Proiectul costa 86 milioane de euro, din care 62 de milioane reprezintă contribuţia UE. În acest moment, din cauza unor suspiciuni de fraudă, aflate în analiza DNA, plăţile sunt sistate. Conservarea lucrărilor până la finalizarea anchetei penale, în condiţiile în care acestea sunt realizate deja în proporţie de 40%, poate costa mult mai mult decât finalizarea. Astfel că se caută soluţii, împreună cu Ministerul Finanţelor, de a asigura finanţarea proiectului în continuare până la finalizarea anchetei.

Dezinteresul păgubitor al edililor
Vina poate fi a contractorului, care poate ajunge în pană de lichidităţi, dar şi a consultantului, pentru modul în care a conceput programul. La credite, banii nu se pierd, pentru că, oricum, statul îşi plăteşte împrumutul. Exemple ar fi programul Băncii Mondiale pentru refacerea şcolilor şi programul de reabilitare a infrastructurii rurale. Programul pentru reabilitarea şcolilor este vulnerabil prin concepţie, explică Cristian David, pentru că a fost conceput cu patru contractori pe un pachet de şcoli. Un contractor nu predă o şcoală la cheie, ci face temelia la mai multe şcoli, altul aduce panourile pentru construcţie. Dacă un contractor nu-şi respectă termenele, iar al doilea aduce panourile şi le lasă în ploaie să se degradeze, acesta nu poate fi tras la răspundere. Vina este şi a primarilor, pentru neimplicare, chiar dacă contractul este între Ministerul Educaţiei şi constructori. În schimb, la tăierea panglicii, implicarea e totală…

Jumătate din sesizări s-au confirmat
Departamentul de monitorizare a programelor cu finanţare internaţională are 40 de oameni şi primeşte sesizări atât de la primării sau autorităţile de implementare din cadrul ministerelor, cât şi de la simplii cetăţeni sau din ziare.
Aici sunt redirijate şi sesizări primite la Administraţia Prezidenţială sau făcute primului-ministru. Cristian David spune că aproximativ 50% din sesizări sunt reale.