An decisiv pentru Turcia şi UE

Atât Turcia, cât şi Uniunea Europeană ar trebui să grăbească pasul pentru negocierile de aderare, care au pierdut elanul în ultima vreme. Într-un raport publicat pe 15 decembrie,

Atât Turcia, cât şi Uniunea Europeană ar trebui să grăbească pasul pentru negocierile de aderare, care au pierdut elanul în ultima vreme.

Într-un raport publicat pe 15 decembrie, International Crisis Group (ICG) accentuează că 2009 va fi decisiv pentru perspectivele de aderare ale Turciei la UE.

„Amândouă părţile trebuie să-şi amintească faptul că au mult de câştigat una de la cealaltă şi să se mişte repede, pe mai multe fronturi, pentru a rupe această spirală descendentă, înainte ca una sau alta să întrerupă negocierile, care s-ar putea dovedi imposibil de reluat”, susţine ICG.

Dacă situaţia rămâne neschimbată şi negocierile de aderare trenează, există pericolul scăderii ritmului reformelor în Turcia. Raportul mai prezice, în acest caz, noi tensiuni între turci şi kurzi, o polarizare în politică şi „potenţiala pierdere a principalei ancore a miracolului economic turc din acest deceniu”.

Ankara nu va fi singura parte care pierde, vor fi şi costuri „pe termen mai lung” şi pentru UE, evaluează ICG. Uniunea ar putea avea parte de „un acces mai dificil la una dintre pieţele cele mai mari şi cu cea mai rapidă creştere din regiune, de noi tensiuni în privinţa Ciprului şi de pierderea pârghiilor pe care le oferă un parteneriat real cu Turcia în stabilizarea Orientului Mijlociu, în întărirea securităţii energetice şi în apropierea lumii musulmane”.

Turcia este o candidată oficială la aderarea la UE încă din 1999 şi a început negocierile în acest scop în 2005. Dar până acum au fost deschise doar zece capitole din cele 35 ale pachetului de aderare, cu doar un singur capitol închis cu succes.

Mai multe capitole de negociere au fost blocate din cauza refuzului Ankarei de a-şi deschide porturile pentru vasele cipriote, în pofida semnării încă din 2005 a unui protocol de extindere a uniunii vamale cu UE şi asupra celor 10 state care s-au alăturat blocului comunitar în 2004. Turcia nu recunoaşte guvernul grec din partea de sud a insulei şi este singura ţară care recunoaşte partea turcă a insulei.

UE mai presează Turcia şi în legătură cu combaterea corupţiei şi a crimei organizate, cu alinierea la standardele europene în privinţa drepturilor minorităţilor şi pentru accelerarea reformelor administrative şi politice. ICG pune o parte din vina pentru temporizarea negocierilor de aderare şi pe seama UE.

„Politicienii UE trebuie să înceteze să ridice ştacheta din ce în ce mai sus pentru Turcia şi să-şi reafirme ataşamentul faţă de promisiunea de a primi Turcia în spaţiul comunitar ca membru plin, odată ce toate criteriile sunt îndeplinite” – o promisiune care ar trebui reafirmată „ferm şi des”, concluzionează raportul ICG. (Material preluat din EU Observer)