Nu doar englezii au creat SUA

După 400 de ani de imigraţie europeană, SUA se tem că din Marea Britanie pot veni acum terorişti de origine pakistaneză La o jumătate de secol de la prima vizită la Jamestown, regina

După 400 de ani de imigraţie europeană, SUA se tem că din Marea Britanie pot veni acum terorişti de origine pakistaneză

La o jumătate de secol de la prima vizită la Jamestown, regina Elisabeta a II-a revine la locul unde s-au instalat primii englezi plecaţi în America după aur şi însărcinaţi cu extinderea imperiului britanic. Amerindienii comemorează începutul genocidului asupra rasei lor.

Cele mai vechi relicve ale tinerei istorii a Statelor Unite provin din 1607, anul debarcării în viitoarea Virginie a primilor colonişti veniţi din Marea Britanie, în trei nave. Până de curând, toată lumea credea că fortul de la James Towne a fost complet spălat de apele râului din apropiere. Arheologul Bill Kelso s-a încumetat să înceapă singur, în 1993, săpături care i-au revelat repede turnurile fortului pe care coloniştii l-au ridicat în doar 19 zile - după care o jumătate dintre ei au murit de căldură şi extenuare. Situl arheologic a mai dezvăluit o casă elisabetană pe jumătate din lemn, uniforma unui mic gentlemen, un pieptar şi un coif militare, instrumentar casnic divers. Cele mai elocvente artefacte sunt adunate în muzeul vizitat acum şi de regina Elisabeta a II-a, care face un tur al coastei estice împreună cu soţul. (Regina şi prinţul Philip de Edinburgh au mai urmărit o cursă a faimosului Kentucky derby - altă adaptare americană a moştenirii britanice.)

Prima aşezare a englezilor trimişi să-i ţină pe spanioli afară din America de Nord şi să deschidă drum spre bogăţiile Estului a fost mult timp ocultată de istoria oficială a SUA. Mărturiile epocii îi califică drept leneşi sau incompetenţi pe primii anglo-americani, iar Jamestown apare ca marcat de violenţe şi chiar de canibalism. Mai târziu, colonia pur comercială se va baza pe sclavii aduşi pentru plantaţii de tutun sau bumbac, iar Virginia a pierdut războiul civil. Destule motive ca istoricii secolului 19 să opteze pentru Părinţii fondatori, care au debarcat în 1620, la Plymouth, Massachusets.

Cu femei şi copii, ei au venit hotărâţi să înceapă o nouă viaţă, de libertate religioasă, în această nouă Anglie. Descoperirile arheologice de la Jamestown inspiră acum unora dintre americani să ceară ca, după vacanţa de Thanksgiving Day, legată de idealurile Părinţilor fondatori, să urmeze alta, numită Jamestown Day.

În timp ce regina vorbea Adunării generale a Virginiei despre istoricul parteneriat dintre America şi Marea Britanie, mai puternic decât orice disensiuni temporare, afară se cereau scuzele Regatului Unit pentru introducerea sclaviei în America şi pentru măcelărirea "indienilor" americani. De altfel, organizatorii aniversării chiar au înlocuit termenul de "celebrare" cu "comemorare". Pentru amerindieni, Jamestown a fost începutul sfârşitului unei generaţii a neamului lor.

Imigraţie violentă

După 400 de ani, încă se mai moare de dragul Americii. Paza americană de coastă a raportat, pe 4 mai, că cel puţin 22 de haitieni au murit după ce vasul care îi aducea ilegal în SUA s-a răsturnat în apele pline de rechini din dreptul insulelor Turks and Caicos - teritoriu britanic din Caraibe.

Unii dintre cei care au ajuns asemănător pe pământul făgăduinţei au participat pe 1 mai la o serie de marşuri organizate în oraşele americane în sprijinul reformării legilor imigraţiei. Numărul lor nu s-a mai apropiat de milionul de persoane care au stopat anul trecut slujbele sau afacerile pentru a-şi demonstra rolul în economia americană şi a cere astfel un tratament mai bun pentru cei 12 milioane de imigranţi ilegali din SUA, majoritatea latino. Avocat al afaceriştilor care au nevoie de mâna de lucru ieftină a emigranţilor, preşedintele Bush susţine un program de vize de lucru - dar majoritatea republicanilor preferă întărirea controlului la graniţe.

De altfel, un recent sondaj arată că americanii consideră porozitatea graniţei cu Mexicul drept prima ameninţare la adresa securităţii SUA. A doua este posibilitatea ca cetăţenii din 27 de state aliate ale SUA să viziteze ţara fără vize. Până să extindă programul de la 15 la toate cele 27 de membre ale UE, Administraţia Bush este tentată să impună vize cetăţenilor britanici de origine pakistaneză - după ce justiţia britanică a condamnat cinci asemenea cetăţeni pentru pregătirea unui masiv atentat la Londra.

Temeri sud-coreene

Imediat după izbucnirea transmisiunilor din campusul Politehnicii din Virginia, unde un student sud-coreean a împuşcat mortal 33 de oameni, sud-coreano-americanii s-au simţit arătaţi cu degetul - precum arabo-americanii după 11 septembrie. Cei mai speriaţi au fost cei 500.000 de sud-coreeni din LA, încă despărţiţi de celelalte minorităţi din oraş, după ce în 1992 au fost ţapi ispăşitori ai revoltelor interrasiale.

Pe teritoriul SUA trăiesc circa două milioane de etnici coreeni, mulţi părinţi adoptivi ai unor orfani ai războiului din Coreea. Apoi, mii de părinţi sud-coreeni îşi trimit copiii la studii în America - pentru a învăţa engleza şi altele în afara sistemului naţional foarte scump şi foarte exigent. Aproape 93.000, sud-coreenii formează una dintre cele mai mari comunităţi străine din şcolile americane - la Virginia Tech sunt circa 460 de sud-coreeni.

Ameri-pakistanezi şi alţi asiatici

India este cea mai nouă aliată a Americii din Asia. Pakistanul este un aliat mai vechi. Indieni, pakistanezi şi alţi asiatici servesc însă interesele naţiunii americane din interior - dar nu renunţă la specificurile culturale naţionale.

Nori negri plutesc deasupra bungalow-ului galben cu rol de moschee pentru comunitatea pakistaneză din oraşul american Lodi, unde un tată şi un fiu au fost arestaţi ca soldaţi Al-Qaida. Anul trecut, Hamid Hayat, fiul lui Umer, şofer pe un camion de îngheţată, a fost condamnat pentru oferirea de sprijin material terorismului prin vizitarea unei tabere de antrenament din Pakistan. Ancheta a plecat de la doi imami veniţi din Pakistan, reclamaţi de facţiunea rivală de la controlul moscheii că ar dori înfiinţarea unei şcoli de predare a islamului radical. Cazul Hayat a fost construit inclusiv pe baza mărturiilor unui informator, care a primit 225.000 de dolari după ce a povestit la FBI despre o improbabilă vizită a lui Al-Zawahiri la moscheea din Lodi. Avocaţii pregătesc un recurs. Oricum, pakistanezii din Lodi nu mai au încredere nici în ai lor. Oricine afişează o maşină nouă este considerat în slujba FBI.

Comunitatea din Lodi - cu 2.500 de musulmani - este atipică pentru imigraţia pakistaneză din SUA. Majoritatea pakistanezilor din America au venit pentru cariere profesionale în marile oraşe. Încă din 1920, în Lodi, oraş cu 62.000 de locuitori, s-au aşezat mai mult muncitori agricoli. Niciodată asimilaţi, ei îşi păstrează modul de viaţă tradiţional: bărbaţii şi femeile nu se amestecă în public, iar fetele pubere sunt retrase de la şcoală. Căsătoriţi repede, tinerii nu mai învaţă nimic. Trecătorii aruncă din maşini spre femeile îmbrăcate ciudat: "De ce nu plecaţi acasă?".

Budiştii din Indiana

La fel spun şi americanii din Fort Wayne, asaltaţi de şirurile de maşini ale credincioşilor veniţi să se închine la templele budiste apărute te miri unde în oraş: "Dacă vor să trăiască aici, de ce nu se poartă ca americanii?!". Revolta vine din transformarea în parcări betonate a peluzelor cu gazon ale caselor devenite temple; robele stridente ale călugărilor stârnesc doar râsul urmaşilor altor imigranţi.

Oraş cu 270.000 de locuitori, Fort Wayne are 606 biserici creştine şi până acum şase temple budiste: unul laoţian, patru burmeze şi unul pentru sri-lankezii din împrejurmi, atraşi de această puternică spiritualitate. Asiaticii sud-estici au început să vină la Fort Wayne din 1970, atraşi de costurile scăzute ale vieţii şi de salariile bune din fabricile unde nu se cerea multă engleză. În următoarele şapte luni, "Caritatea catolică" adaugă celor 4.600 de asiatici din oraş încă 300 de burmezi. E drept, nou-veniţii fac compromisuri între tradiţiile de acasă şi obiceiurile locului. În tabăra de refugiaţi birmanezi din Thailanda, venerabilul Kuthala medita zilnic două ore; în State, mai apucă doar o oră pe săptămână: în rest, mediază între familiile de conaţionali şi şcoli sau spitale - şi conduce un van cu 15 locuri, altă neobişnuinţă budistă.

Patrule de nativi

Legendele celor două războaie mondiale din Europa vorbesc despre scalpări, puse pe seama amerindienilor. În 1970, administraţia SUA a creat unitatea "Lupii umbrelor", ai cărei ofiţeri de frontieră proveniţi din marile naţiuni indiene ale Arizonei iau urma traficanţilor de droguri care străbat graniţa cu Mexicul - precum strămoşii lor amuşinau animalele sălbatice sau inamicii. În timp ce încercata frontieră americano-mexicană este supravegheată acum cu raze infraroşii sau drone, indienii Navajo cântăresc din priviri adâncimea urmelor şi distanţa dintre călcături ca să estimeze ce încărcături poartă traficanţii. Anual, "Lupii umbrelor" fac astfel capturi de circa 50.000 de kilograme de stupefiante.

Congresul SUA a autorizat acum mărirea unităţii de la 15 la 21 de ofiţeri şi se doreşte crearea unei unităţi similare în rezervaţia "Picioare negre" din Montana, unde creşte traficul cu droguri dinspre Canada. Mai departe, Departamentele de Stat şi al Apărării au aranjat ca "Lupii umbrelor" să antrezene şi ofiţeri de frontieră ai altor naţiuni, inclusiv dintre cele angajate în lupta contra terorismului. De pildă, poliţişti de frontieră din Uzbekistan sau Tadjikistan, care au graniţe cu Afganistanul talibanilor.

Războaie indiene

Integraţi sau nu în societatea globalizantă, amerindienii s-au resemnat cu istoria lor - cu ceva bune ieşite din rele. În 1879, ofiţerul de cavalerie Richard Henry Pratt crea Carlisle Indian School, considerată un capitol esenţial al eşecului politicilor sociale americane faţă de nativi. Veteran al războaielor cu indienii, Pratt credea că singurul mod de a face cetăţeni americani din indieni este să iei fiii şefilor de triburi - ai căror strămoşi au luptat pentru pământurile strămoşilor - şi să elimini în ei orice manifestare a culturii native. Experimentul "Ucide indianul, salvează omul" a încetat după patru decenii - timp în care echipa de fotbal a obscurei şcoli din Pennsylvania a ajuns să joace în Ivy League şi chiar să revoluţioneze pe alocuri sportul preaiubit al americanilor de toate originile.

Viciaţi mai departe de alcool sau metamfetamine şi ajutaţi de non-indieni, cele patru milioane de amerindieni nu au linişte nici în teritoriile rezervate neamurilor lor. Statistic, una din trei amerindience poate fi violată în cursul vieţii, aproape dublu faţă de procentul de 18% la nivelul populaţiei SUA - iar 80% dintre făptaşi sunt non-indieni, în timp ce în restul populaţiei ei aparţin aceluiaşi grup etnic.

Britanice cu sânge roşu

Pentru că au cumpărat teste genetice ca să afle din ce mame ale Europei se trag, două britanice au constatat că au ADN caracteristic amerindienilor. Una s-a declarat "imens de mândră" şi a revenit la un mai vechi interes pentru cultura nativilor americani. Indigeni americani au fost aduşi în Marea Britanie încă din secolul 16, drept curiozităţi; alţii au venit în secolul 18, cu petiţii din partea triburilor. Anunţuri de secol 17 arată că britanicii puteau cumpăra amerindieni ca servitori - dar acestora nu li se cunosc relaţii cu localnice.

Naşterea unor naţiuni

America a fost descoperită iniţial de cei care vor fi numiţi amerindieni - sau, la sud, de azteci, mayaşi ş.a.m.d. Se crede că Nordul a mai fost descoperit şi de vikingi sau de un amiral chinez. Ceea ce a contat a fost descălecarea englezilor, care au dat limba locului. Mai târziu au venit nemţi, irlandezi, scandinavi, italieni, est-europeni şi balcanici; sau chinezi. Şi africani, aduşi cu forţa.

Cel puţin, europenii s-au dizolvat de bunăvoie în creuzetul anglo-american - chiar dacă au păstrat şi forme de comunitate italiană sau irlandeză. Chinezii şi-au construit oraşe chinezeşti. Vânaţi de colonişti, amerindienii vor supravieţui în rezervaţii. Negrii, încă discriminaţi cel puţin la nivelul analizei sociologice, trăiesc încă în ghettouri. Hispanicii au adus din Sud a doua limbă "naţională" a Americii.

Integrarea este tot mai dificilă. Comunităţile afro şi latino au ajuns să aibă vârfuri în politică şi afaceri, dar asigură mult din pegra oraşelor americane - unde, deşi ambele sunt marcate rasial de segmentul caucazian, se află în perpetue lupte… interrasiale. Mai departe, implicarea superputerii americane în istoria restului lumii aduce în America iranieni şi arabi, indieni şi pakistanezi, filipinezi sau coreeni.

De cealaltă parte a Atlanticului, Europa trece printr-un proces similar ca mozaicare etnică. Decolonizarea şi deceniile de alertă dezvoltare europeană au atras, în vestul bătrânului continent, populaţii tinere din America, Africa, Orientul Mijlociu şi Asia - maghrebini, congolezi, palestinieni, turci, kurzi, vietnamezi, indonezieni sau antilezi. Integrarea acestor comunităţi e şi mai dificilă în statele europene, unde descoperirea drepturilor omului recomandă majorităţii (iniţiale) multiculturalismul. În timp ce UE nu poate deveni nici măcar stat federal, comunităţile tip stat în stat se emancipează politic: vezi partidul musulmanilor belgieni. Alţi minoritari încearcă sistemul din interior: o chinezoaică în Irlanda de Nord, o somaleză în Olanda şi un pakistanez în Scoţia. Cu centrul de greutate al relaţiilor geostrategice mutat din Atlantic în Pacific şi cu Occidentul contestat ca civilizaţie de fundamentalismul islamic, menţinerea Alianţei Nord-Atlantice este vitală şi pentru Europa, şi pentru America. Dar care Europă şi care Americă? Negocierile transatlantice se duc mai mult între elitele albe.