“The Economist”: România şi Bulgaria, o nuanţă mai deschisă de gri pe harta UE

Apartenenţa la UE le-a prins bine celor două ţări, dar răbdarea eurocraţilor e pusă la grea încercare, scrie publicaţia. România şi Bulgaria învaţă să respecte regulile exact când celelalte state învaţă să nu mai aibă încredere în ele, scrie "Economist".

În ultimele milenii, portul Constanţa de la Marea Neagră s-a confruntat cu mulţi invadatori şi ocupanţi. Dar romanii, avarii şi otomanii nu au trebuit să se intereseze de "Ştefan cel Mare", o navă de patrulare a graniţei, echipată cu radar de supraveghere, camere de luat vederi termice şi arme portabile. Pe punte, căpitanul vesel Cătălin Paraschiv îşi arată mândru nava în timp ce gheaţa mării se topeşte în jurul ei.

"Ştefan cel Mare" a fost construit cu fonduri UE pentru a ajuta Romnia să îndeplinească criteriile Schengen. Câţiva din cei 19 membri ai echipajului au stat în Olanda pentru a fi instruiţo de Damen, firma olandeză care a conceput specificaţiile. Guvernul olandez s-a dovedit însă mai reticent în privinţa ambiţiilor Schengen ale României şi Bulgariei, vecina sa de la sud, scrie "The Economist".
Olanda, la fel ca şi restul statelor UE, acceptă că ambele ţări au îndeplinit criteriile tehnice pentru Schengen. Dar au temeri că toate maşinăriile sofisticate pentru paza frontierei nu sunt de prea mare ajutor dacă oficialii de la frontieră sunt corupţi. Olanda insistă că se va opune aderării celor două cât timp nu va vedea progrese în combaterea corupţiei. Românii şi bulgarii frustraţi replică că guvernul olandez este captiv celor câtorva personaje xenofobe din Parlament de care depind.
Harţa e obositoare şi toţi s-au săturat de ea. Cei mai mulţi analişti se aşteaptă să existe o înţelegere spre sfârşitul anului, posibil în septembrie, chiar înainte de alegerile generale din România. Dar dacă va exista un acord, va fi un triumf al nerăbdării mai degrabvă decât un rezultat al puterii de transformare a UE.

La cinci ani după ce România şi Bulgaria s-au alăturat UE (prea devreme, spun mulţi de la Bruxelles), rămân de departe membrii cei mai săraci. Progresul în domeniul corupţiei şi reformei judiciare a fost lent. Mecanismul de Cooperare şi Verificare al UE (MCV) - un mecanism temporat de monitorizare aplicat din 2007 pentru a calma temerile altor state - e încă funcţional azi. "Nu ne aşteptam să dureze aşa de mult", mărturiseşte un oficial de la Bruxelles.

Oficialii de la Bucureşti şi Sofia sunt şi ei la fel de lehămetiţi. "MCV a dus la o mulţime de îmbunătăţiri, dar acum e timpul să întoarcem pagina", spune Leonard Orban, ministrul român pentru Afaceri Europene şi fost negociator şef cu UE. Unii consideră că UE ar trebui să desfiinţeze monitorizarea ori să monitorizeze altfel progresele. Alţii spun că efortul abia acum îşi arată roadele. Europarlamentarul Monica Macovei, fost ministru al Justiţiei în România, arată către creşterea rapidă a numărului de condamnări ale unor înalţi oficiali în cursul anului trecut. Însă eurocraţii nu au mai avut de-a face cu provocări ca România şi Bulgaria până acum. Şi energia lor scade.

Păcat. Instituţiile europene se bucură de încredere în ambele state (în timp ce politicienii români sunt detestaţi) la un nivel neobişnuit. Rapoartele pe Justiţie ajung pe prima pagină a ziarelor. Politicianul bulgar favorit printre concetăţenii săi e Kristalina Georgieva, comisarul european, de origine bulgară (în condiţiile în care în prea puţine state UE cetăţenii îşi cunosc măcar numele comisarului). Când UE a îngheţat fondurile Bulgariei în 2008, guvernul a ieşit de la guvernare, un an mai târziu.

Uniunea Europeană continuă să fie importantă pentru România şi Bulgaria, în parte pentru că ambele ţări se simt departe de criza eurozonei. După ce au întâmpinat probleme financiare mult mai dure în trecut, nici românii, nici bulgarii nu au compasiune pentru păcătoşi fiscali precum Grecia, unde oamenii sunt de trei ori mai bogaţi.
"Nu suntem simpatizanţi ai unei ţări care încalcă regulile", spune Nikolai Mladenov, ministrul de Externe bulgar.

Nici România, nici Bulgaria nu sunt un model de stabilitate sau de guvernanţă economică. Protestele contra austerităţii din România au dus la căderea guvernului în februarie, iar investitorii consideră că Bulgaria este tot mai puţin atractivă. Dar cifrele fiscale pe hârtie sunt bune. Şi ambele state au semnat pactul european dorit de Germania care instaurează limite legale în privinţa îndatorării.

Unul dintre motivele pentru care dosarul Schengen e atât de supărător e că cele două state învaţă să respecte regulile în timp ce alte state învaţă cum să nu mai aibă încredere în ele. În urmă cu câţiva ani, cele două ţări ar fi intrat în Schengen imediat ce şi-ar fi făcut temele. Dar acum inima Europei e cuprinsă de neîncredere. E parţial din cauza crizei euro: state precum Olanda şi Finlanda, care au fost cele mai sceptice şi în privinţa colacelor de salvare au acceptat şi cele mai dure poziţii în privinţa Schengen. În multe cazuri, populiştii au reuşit să exploateze anxietatea din jurul ambelor subiecte. O altă temere estre că permiţând intrarea Bulgariei şi României în Schengen ar lăsa cale liberă imigranţilor ilegali ajunşi în tulburata Grecie către restul UE.

Dar noua atitudine din nucleul dur al Europei reflectă şi o nemulţumire tot mai mare faţă de culturile politice diferite ale diferitelor ţări. Bulgaria în special a încasat critici dure de la Bruxelles pentru bandele de gangsteri şi erodarea libertăţii presei. Alţii văd rapoartele ca fiind lipsite de corectitudine: problemele noilor membre UE nu erau un secret când au început negocierile de aderare.

La sfârşitul anilor 90, pe măsură ce a devenit clar că statele din fostul bloc comunist evoluau cu viteze radical diferite, anumiţi oficiali români afirmau că se tem că vor fi lăsaţi într-o zonă geopolitică gri, undeva între Rusia şi Vest. Aderarea la NATO şi UE a eliminat aceste temeri. Acum, ele revin la viaţă. Văzut din România şi Bulgaria, verdictul e încă bun: o privire către extrem de săraca Moldovă poate readuce aminte cum poate arăta viaţa în afara UE. Dar, aşa cum o demonstrează harţa pe Schengen, partea mai bogată a Europei vede lucrurile tot mai diferit.