VIDEO Şedinţă de Guvern pe Everest, înaintea summitului climatic

Miniştrii din Nepal au ţinut joi o şedinţă de guvern pe Muntele Everest, cel mai înalt din lume, cu o săptămână înaintea summitului mondial privind schimbările climatice.

Premierul Madhav Kumar Nepal, cei doi vicepremieri şi 20 de miniştri au fost examinaţi de doctori înainte de a se urca în elicoptere pentru a merge la Kalapathar, o zonă netedă situată la o altitudine de 5.250 de metri, în apropierea taberei de la baza Everestului, punctul de unde alpiniştii pornesc în escaladarea vârfului muntos

Potrivit Asociaţiei salvamontiştilor din Himalaya, Bikram Neupane, toţi politicienii - îmbrăcaţi în haine groase, echipamente împotriva vântului şi căciuli de lână - aveau nivelul corespunzător de oxigen în sânge, nefiind în pericol.

Cabinetul s-a reunit doar pentru scurt timp în apropierea muntelui pentru a evita ca vreun ministru, neobişnuit cu altitudinile Himalayei, să sufere de rău de înălţime.

Miniştrii au petrecut noaptea de joi spre vineri în oraşul Lukla, situat la o altitudine de 2.800 de metri, pentru a se obişnui cu înălţimile mai mari. Oficialii au mers apoi la Syangboche, situat la o altitudine de 3.900 de metri, de unde au luat elicopterul spre munte.

Ministrul mediului, Thakur Prasad Sharma, a declarat că "gheţarii se topesc datorită încălzirii globale. A devenit o problemă critică şi vrem prin această iniţiativă să tragem un semnal de alarmă".

Cercetătorii spun că gheţarii din Himalaya se topesc într-un ritm alarmant, generând lacuri care ar putea distruge aşezările de pe munte. "Munţii erau acoperiţi cu zăpadă toată vara. Dar acum mai există doar la altitudini foarte mari", a spus un localnic de 66 de ani.

Expert ONU: Ştiinţa a fost înlocuită cu miopie politică

Ţările în curs de dezvoltare vor ca tratatul de la Copenhaga să fie o extensie a tratatului Kyoto, în timp ce ţările puternic industrializate vor un acord complet nou.

* Protocolul de la Kyoto (1997), acord internaţional semnat de 161 de ţări, stabileşte termenii şi regulile de punere sub control a gazelor ce determină efectul de seră al Terrei. Protocolul exprimă dorinţa ca până în anul 2012 cantitatea medie de gaze cu efect de seră (principalele şase gaze) să fie redusă cu 5,2% sub nivelul înregistrat în anul 1990.

Şeful Comisiei interguvernamentale pentru schimbarea climatică al ONU, Rajendra Pachauri, a declarat că "le-am oferit liderilor lumii toate datele ştiinţifice de care au nevoie. Dar ştiinţa a fost pusă de-o parte şi înlocuită cu miopie politică, fiecare ţară încercând să îşi apere interesele pe termen scurt. Se tem să ducă mai departe negocierile pentru că acest lucru le-ar afecta aceste interese".

Oamenii de stiinta recomandă, pentru a limita creşterea temperaturilor la două grade Celsius, ca ţările dezvoltate să-şi reducă cu 25%-40% emisiile poluante în 2020, în raport cu 1990.

Măcar acord politic!

Principalele diferenţe de opinie între state sunt: cât ar trebui să reducă ţările dezvoltate emisiile de gaze, cu câţi bani ar trebui ţările bogate să le ajute pe cel sărace astfel încât să îşi reducă emisiile de gaze şi până unde ar trebui să se meargă cu reducerea acestor emisii de gaze.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a zis că "dacă vom ajunge la un acord pe patru elemente politice, acest lucru ar fi un succes uriaş pentru schimbarea climatică", în timp ce danezii şi britanicii vor să plece de la Copenhaga cu acorduri scrise, legale.

Uniunea Europeană a fixat un plafon de 100 de miliarde de euro pe an pentru finanţarea ţărilor cele mai sărace în scopul de a le ajuta să gestioneze efectele încălzirii climatice în perioada 2013 - 2020, o problemă ce a devenit prioritară în negocierile climatice la nivel mondial.

"Nicio ţară nu vrea să plătească pentru (summitul de la) Copenhaga", a declarat ministrul polonez însărcinat cu Afacerile europene, Mikolaj Dowgielewicz. "Cunoaşteţi vreun chinez care vrea să plătească pentru Copenhaga? Numai UE vrea să plătească", a menţionat el.