Cursa înarmărilor, versiunea online

Marile puteri au început să investească masiv în armamentul cibernetic. Atacurilor cibernetice le-au căzut victime state mici şi mari. Totul pare însă un soi de repetiţie modestă pentru ceea ce specialiştii avertizează că va fi „războiul viitorului".

Cursorul începe să îţi joace aiurea pe display, nu mai primeşti mailuri, nu mai poţi accesa anumite siteuri. Aceasta ar fi versiunea benignă a unui set de semne că sistemul informatic de la serviciu a fost atacat.

Versiunea malignă e cu mult mai perversă. Poţi să faci toate acţiunile amintite, aparent fără niciun impediment, dar fără să ştii că de fapt informaţiile pe care vrând-nevrând le introduci în cumputer sunt copiate şi transferate.

De ultima versiune se tem cel mai mult funcţionarii responsabili cu securitatea informatică din instituţii. Iar teama creşte proporţional cu numărul tot mai mare de decizii care se iau cu ajutorul computerelor. De pildă, în unele ţări reţelele de distribuţie de apă sau de curent sunt conectate la internet.

Preliminarii

Casa Albă, Pentagonul, Departamentul de Stat dar şi cotidianul Washington Post au trăit anul acesta pe propria piele experienţa unei intruziuni maliţioase în sistemele lor informatice. Măsurile preventive au ţinut însă operaţionale siteurile Casei Albe. Atacul pare să fi fost declanşat din Coreea de Nord.

Un alt caz notoriu este cel al Estoniei, care însă a fost mult mai grav. „The Guardian" cita pagube de zeci de milioane de euro după ce atacul cibernetic a afectat siteurile oficiale, dar şi reţeaua telefonică şi cea a serviciului de salvare. Estonienii au susţinut că atacul a fost coordonat de la computerele din birourile guvernamentale ruseşti. Ruşii au negat vehement, chiar dacă estonienii au prezentat public dovada - şi anume adresele de IP ale atacatorilor (coduri de identificare ale fiecărei locaţii de computer).

Afacere de miliarde

Nu-i de mirare că în acest context, firmele specializate în securitatea reţelelor îşi freacă mâinile a profit. Banii vin din două surse: firmele private care doresc să se protejeze de concurenţă şi mai ales guvernele statelor mari. „China, Franţa, Israelul, Rusia şi SUA au deja elaborate strategii cibernetice", susţine o importantă companie de profil.

Şi nu este vorba doar de strategii civile. Planurile statelor menţionate sunt în primul rând militare. Principalul argument este că viitoarele confruntări se vor desfăşura la alt nivel. „Astăzi, armele nu sunt nucleare, ci virtuale şi toată lumea trebuie să se adapteze la aceste ameninţări", mai spune compania de securitate informatică.

Poate cel mai cunoscut caz de strategie cibernetică este cel al administraţiei Bush, obligată de legislaţia internă privind transparenţa guvernării să dea publicităţii un aşa-numit „Plan de operaţiuni informatice".

„Gherilă pe net"

Planul a fost elaborat în 2003 şi poartă apostila ministrului Apărării din acea vreme, Donald Rumsfeld. Dincolo de măsurile care par revoluţionare şi astăzi, strategia americană dă seama de importanţa acordată mijloacelor de luptă virtuale.

Pe scurt, planul era menit să facă armata americană aptă de o confruntare electronică. Erau folosiţi „specialişti în distrugerea reţelelor" - mai simplu spus, hackeri. Aceştia puteau avea ca sarcină distrugerea reţelelor de comunicare, ceea ce ar fi creat mari dificultăţi inamicului.

Tot potrivit planului, ofiţerii de presă erau instruiţi cum să răspândească în presa electronică informaţiile favorabile. Prin unele operaţiuni de influenţare a inamicului se urmărea manipularea opiniei publice. În acea perioadă s-ar fi descoperit că unele siteuri de ştiri din Africa sau Balcani ar fi fost de fapt administrate de Pentagon.

Terorismul cibernetic

ll În prezent, teroriştii nu ar deţine suficiente cunoştinţe pentru a putea afecta o infrastructură majoră, însă ei ar putea fi extrem de periculoşi dacă ar începe să înveţe, declară specialiştii în securitatea informatică. Valeri Vasenin, de la Universitatea de Stat din Moscova, spune că „terorismul va merge în această direcţie" şi că Rusia este „vulnerabilă".

Ofensiva cibernetică, „prinsă în buget"

Recent, un politician PSD a admis că partidele au echipe de „internauţi" plătiţi pentru a plasa comentarii pe internet şi pentru a influenţa astfel opinia publică. Strategia nu este nouă, un posibil model fiind şi cel al Israelului, care ar fi prevăzut în bugetul pe acest an suma de 150.000 de dolari pentru „departamentul de combatere pe internet".

„Internetul e parte a scenei conflictului dintre Israel şi palestinieni, iar noi trebuie să fim prezenţi pe această scenă. Altfel, vom pierde", a declarat Ilan Shturman, responsabil cu proiectul. Echipa are ca sarcină „să explice politica Israelului în mediul virtual", şeful ei admiţând că membrii echipei lucrează incognito.

„Ei îşi vor exprima opiniile ca simpli cetăţeni şi vor posta răspunsuri ce vor părea personale".