Cui aparţin comorile scufundate în ocean?

Doar tezaurele galioanelor spaniole ajunse pe fundul mării valorează circa 116 miliarde de euro. Guvernul de la Madrid încearcă să le protejeze Spania dispune deja de un inventar al

Doar tezaurele galioanelor spaniole ajunse pe fundul mării valorează circa 116 miliarde de euro. Guvernul de la Madrid încearcă să le protejeze

Spania dispune deja de un inventar al comorilor sale aflate pe fundul oceanelor planetei. Lista, alcătuită de compania iberică Narea Arqueologia Subacuatica, este de fapt un inventar al corăbiilor care s-au scufundat cu tot cu încărcătura lor în lunga perioadă în care această ţară a deţinut un vast imperiu colonial.

Mai multe hărţi au fost întocmite pentru a localiza epavele deja reperate în Marea Mediterană şi în Oceanul Atlantic. Dar acestea nu cuprind decât o parte din "tezaurele arheologice" submarine. Există mii de cazuri în care nu se ştie nimic despre circumstanţele în care ambarcaţiuni - încărcate cu aur şi argint sau documente importante din istoria Spaniei - au dispărut în adâncurile apelor.

Unii experţi entuziaşti nu ezită să estimeze bogăţiile care zac pe fundul mărilor la circa 116 miliarde de euro, adică echivalentul Produsului Intern Brut al Irlandei. Dar alţii, mai prudenţi, spun că o astfel de evaluare este imposibil de realizat.

Experţii afirmă însă că valoarea financiară a acestor comori contează mai puţin, deoarece vestigiile arheologice, în Spania, nu aduc îmbogăţirea nimănui. Legislaţia interzice - într-adevăr - comerţul cu obiecte care aparţin patrimoniului naţional. "Ar trebui ca acest lucru să se ştie, este foarte important", subliniază Javier Noriega, un tânăr arheolog de la societatea Narea Arqueologia Subacuatica.

Un inventar incomplet

De altfel, angajaţii de la Narea Arqueologia Subacuatica critică vehement metodele folosite de vânătorii de comori. "Pentru noi, arheologii spanioli, o epavă nu poate fi considerată un produs comercial generator de profituri. Nu definim niciodată o epavă drept <> .

Ceea ce ne interesează este istoria pe care o dezvăluie corăbiile scufundate", explică Noriega. Primul inventar al epavelor, care a fost întocmit nu demult, este departe de a fi exhaustiv. Nu sunt incluse în această listă decât cele care sunt reperate cu precizie.

Specialiştii în arheologie submarină urmează o logică incontestabilă: nu se poate proteja decât ceea ce poate fi localizat. Pe lista epavelor cunoscute cu precizie figurează: "Bretendona" (scufundată în 1554), "Angel Bueno" (1563), "Nuestra Señora de la Conception" (1715) sau "Señora de las Mercedes" (1804).

Afacerea Odyssey a impulsionat inventarierea epavelor

O adevărată "bătălie" judiciară s-a declanşat între statul spaniol şi compania americană Odyssey Marine Exploration, specializată în cercetări arheologice submarine. La 18 mai 2007, firma americană a anunţat descoperirea unei comori de 17 tone, ce includea 500.000 de monede de aur şi argint provenite de pe o epavă din epocă, pe care a numit-o "El Cisne Negro" (Lebăda Neagră).

Pentru autorităţile de la Madrid, chiar dacă Odyssey nu a precizat locul exact al comorii descoperite, este mai mult ca sigur că aceasta a fost găsită în Strâmtoarea Gibraltar. De asemenea, spaniolii nu au nicio îndoială că epava era a lor.

În consecinţă, au depus o plângere la un tribunal din Florida, unde se află sediul societăţii Odyssey. Compania americană este acuzată de contrabandă şi spolierea patrimoniului naţional spaniol. În acelaşi timp, vasul care a efectuat cercetările a fost percheziţionat într-un port spaniol de către Guardia civil.

Potrivit lui Greg Stemm, preşedinte al companiei Odyssey, descoperirea a avut loc în apele internaţionale. Dar, începând din ianuarie 2008, judecătorul din Florida l-a obligat să precizeze guvernului spaniol coordonatele exacte ale epavei. Cu o singură condiţie: ca statul să semneze un acord de confidenţialitate şi să păstreze secretul. Ultima confruntare între cele două părţi a avut loc acum câteva zile (la 5 martie).

Înainte, un dezinteres proverbial

Aşteptând ca judecătorul din Tampa (oraş de pe coasta de vest a Floridei) să se pronunţe, Ministerul spaniol al Culturii a decis să ia măsuri speciale pentru a evita vânătorii de comori. "Noi nu avem nici tehnologii, nici mijloace suficiente pentru a putea lucra în condiţii bune în mediul submarin", se plânge Javier Noriega. "Vânătorii de comori ajung mereu înaintea noastră", adaugă el. Proiectul Ministerului Culturii este o dovadă că Spania şi-a schimbat atitudinea în privinţa ambarcaţiunilor scufundate.

Dezinteresul spaniolilor faţă de tot ce zace pe fundul oceanelor a fost multă vreme proverbial. Tribunalele americane dădeau mereu dreptate vânătorilor de comori, din cauza nepăsării autorităţilor de la Madrid în privinţa recuperării patrimoniului lor.

"Este vorba de o corabie abandonată (…), al cărei proprietar nu se cunoaşte. Guvernul spaniol nu a căutat să depună o reclamaţie, ca proprietar succesor", estima - de exemplu - în 1983 un judecător din Florida, în verdictul său privitor la galionul Santa Margarita, care a revenit atunci celebrului vânător de comori Mel Fischer.

"Război" americano-spaniol în justiţie

În urmă cu două zile, judecătorul Mark A. Pizzo, din Florida, care instrumentează procesul dintre compania americană Odyssey şi guvernul spaniol, a cerut celor două părţi să ajungă la o înţelegere privitoare la comoara descoperită în mai 2007.

Avocatul James Goold, care reprezintă statul spaniol, a explicat poziţia clientului său, însă Pizzo nu a luat nicio hotărâre. Judecătorul a ameninţat că, dacă, până ieri, cele două părţi aflate în litigiu nu aveau să-şi rezolve diferendele, urma "să se vadă obligat să intervină".

Goold a reamintit instanţei că Odyssey nu a furnizat toate informaţiile privitoare la comoara descoperită în Atlantic, după cum i-a cerut tribunalul. El a precizat că "vânătorii de comori" ascund informaţii şi că pretextele lor legate de "clauza de confidenţialitate" sunt de neconceput. Pe de altă parte, compania Odyssey subliniază că a lucrat întotdeauna în deplină transparenţă şi că motivul pentru care nu dezvăluie numele epavei este pentru că încă nu l-a găsit.

Imperiul colonial

Cea mai mare parte a corăbiilor înghiţite de apele mărilor şi oceanelor care figurează pe lista recent întocmită de experţii iberici s-a scufundat între secolul al XVI-lea şi începutul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, Spania avea un imens imperiu colonial neîncetat ameninţat cu prăbuşirea. Pe harta oficială a epavelor domină cele de pe "ruta Indiilor vestice", care au făcut din Spania o naţiune bogată.

Începând cu 1503, anul când a fost creată Casa de Contractación (instrumentul de exploatare economică a coloniilor din America), la Sevilla, calea de navigaţie transatlantică a devenit una dintre cele mai frecventate din lume. Furtuni, erori tehnice, mari bătălii navale sau atacuri ale piraţilor au scufundat adesea galioanele spaniole în mare.