15 ani de la o revoltă care a cutremurat lumea

Verdictul dat în cazul Rodney King a fost fitilul care a detonat bomba. Sărăcia şi problemele interrasiale ameninţau mai de mult să explodeze în L.A. Cele mai mari revolte

Verdictul dat în cazul Rodney King a fost fitilul care a detonat bomba. Sărăcia şi problemele interrasiale ameninţau mai de mult să explodeze în L.A.

Cele mai mari revolte interrasiale din SUA în mai bine de un secol, aşa cum le consideră presa americană, au început la 29 aprilie 1992 şi au durat trei zile. În urma lor şi-au pierdut viaţa cel puţin 53 de persoane, au fost rănite 2.300 şi avariate mai mult de 1.100 de clădiri. Au trecut de atunci 15 ani, dar locuitorii din Oraşul Îngerilor susţin că problemele persistă, iar tensiunea încă mocneşte.

Sute de locuitori din Los Angeles au comemorat, zilele trecute, împlinirea a 15 ani de la revoltele din 1992. Oamenii au dorit să atragă atenţia că problemele care au alimentat cea "mai violentă răscoală populară" din istoria modernă a Americii au rămas aceleaşi. Senatorul de culoare Barack Obama, care vizează Preşedinţia SUA, a afirmat şi el că vede prea puţin progres în rezolvarea problemelor care au dus la revolte. "Am cheltuit un trilion de dolari pentru un război care nu a fost niciodată autorizat. Ar fi trebuit să investim în partea sudică şi centrală a Los Angelesului… pentru infrastructură, spitale şi
şcoli", a comentat Obama.

Cum a început totul

Rodney King, un şofer de culoare, recidivist, a fost reţinut, în 1991, de patru ofiţeri de poliţie pentru exces de viteză. Furioşi că Rodney fugise de ei, cei patru
l-au bătut cu bestialitate, i-au fracturat craniul şi i-au provocat leziuni interne grave. Unul dintre ei chiar a transmis prin staţia radio din maşină: "Oops. Nu am mai bătut de mult pe cineva aşa de rău". "Scena arestării a fost filmată de un cameraman amator.

Imaginile în care Rodney era bătut crunt de oamenii legii au făcut înconjurul lumii şi au înfuriat comunitatea de culoare din Los Angeles. Scânteia revoltei a fost aprinsă de verdictul juriului, compus în principal din albi, care i-a achitat, în 1992, pe cei patru ofiţeri. La aflarea deciziei, mii de locuitori ai metropolei - în majoritate tineri de culoare şi hispanici - au ieşit în stradă.

Protestele au degenerat, lăsându-se cu jafuri, crime şi peste 1.100 de case incendiate. Între 50 şi 60 de persoane au fost ucise în timpul revoltelor şi 2.383 rănite. Televiziunile din întreaga lume au transmis imagini cu mai multe cartiere cuprinse de flăcări, hoţii din magazine, cu oameni nevinovaţi - în special albi şi coreeni - bătuţi cu bestialitate.

Bandele din oraş au profitat de haos pentru a-şi regla conturile între ele şi cu poliţia. După calmarea situaţiei, cei patru ofiţeri de poliţie au fost rejudecaţi. În 1993, doi dintre ei au fost găsiţi vinovaţi şi alţi doi au fost condamnaţi. În urma revoltelor au fost arestate 13.212 persoane (42% afro-americani, 44% hispanici, 9% albi).

Cauzele revoltelor

În afara verdictului din procesul lui Rodney King, au fost citaţi numeroşi alţi factori drept cauze ale revoltelor de la Los Angeles: şomajul ridicat din cartierele sudice, care au fost lovite de o puternică recesiune la sfârşitul anilor 1980, o poliţie metropolitană percepută ca foarte violentă şi rasistă şi mânia provocată de un verdict pronunţat în procesul unui proprietar de magazine coreean pentru uciderea Latashei Harlins, o tânără afroamericană. De la momentul revelaţiilor despre bătaia administrată lui Rodney King şi anunţarea verdictului, s-a încheiat o înţelegere între cele două bande (gangs) mai importante din oraş: Crips şi Bloods. Acestea au elaborat împreună revendicări politice. Comandatorii violenţelor de la Los Angeles susţin că tensiunile au fost create şi de schimbarea demografică a zonei de sud. Compoziţia rasială a unui cartier eminamente de culoare s-a schimbat prin instalarea hispanicilor şi a coreenilor. Aceştia au cumpărat micile afaceri, odinioară deţinute de persoanele de culoare. Populaţia hispanică a crescut cu 119% în circa 10 ani. Înlocuirea forţei de muncă de culoare s-a aflat la originea animozităţii rasiale. În anii 1980, firmele din centrul Los Angelesului au renunţat la angajaţii de culoare în favoarea imigranţilor hispanici, plătiţi mai prost. Existau şi tensiuni între locuitorii de culoare şi patronii coreeni de magazine.

"Tensiunile rasiale apar când lipseşte bunăstarea"

În timpul manifestărilor dedicate aniversării revoltei, liderii comunităţii au avertizat că aceleaşi condiţii care au dus la izbucnirea revoltelor încă mai afectează populaţia săracă, în pofida miilor de promisiuni de slujbe mai bune, şcoli şi supermarketuri făcute după încetarea tulburărilor. Multe promisiuni nu s-au materializat niciodată. "Dacă nu se vor face eforturi substanţiale de rezolvare a problemelor, vom fi aici pentru noi revolte. Tensiunile rasiale apar când lipseşte bunăstarea", a spus avocatul Connie Rice, specializat în drepturi civile. Şeriful comitatului Los Angeles, Lee Baca, a spus că simte în aer disperarea. "Soluţia pentru autorităţile publice ar fi să iasă, să asculte vocile oamenilor şi să ofere soluţii", a subliniat el.

"Am pierdut războiul în L.A."

În urmă cu şase luni, membrii coaliţiei au înmânat directorului de Planning al oraşului, Gail Goldberg, o listă a celor 21 de localuri rău-famate şi au cerut închiderea sau "curăţarea" lor. În ajunul comemorărilor, s-a aflat că s-au ţinut audieri publice numai pentru opt dintre localuri, spre dezamăgirea locuitorilor, care aşteptau mai mult de la edili. "Am auzit asta de atâtea ori. Murim. Această comunitate moare. Am ajuns la capătul răbdării", s-au revoltat unele voci. "Simt că parcă aş trăi în Irak. Nu războiul din Irak l-am pierdut - am pierdut războiul din L.A.", spune Jackie Garrett, o rezidentă din Los Angeles în vârstă de 60 de ani.

1 mai 2007: Scenariul se repetă

25.000 de imigranţi au ieşit pe străzile Los Angelesului, la 1 mai 2007, cerând drepturi concrete şi o dezbatere amplă privitoare la imigraţie în perspectiva alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în SUA, în 2008. În cursul manifestaţiei au izbucnit confruntări cu poliţia. Circa 15 poliţişti au fost loviţi cu pietre şi sticle de plastic aruncate de manifestanţi, potrivit şefului poliţiei, William Bratton. Poliţiştii au ripostat cu gloanţe de cauciuc şi gaze lacrimogene, rănind câteva persoane, şi au operat arestări. Imaginile transmise de canalele de televiziune i-au arătat pe poliţişti în timp ce dispersau manifestanţii din centrul oraşului. Interpelat în legătură cu informaţiile potrivit cărora poliţia a utilizat gloanţe de cauciuc împotriva mulţimii în care se aflau femei şi copii, Bratton a promis o anchetă "exhaustivă". Deja doi ofiţeri de rang înalt din poliţie au fost degradaţi pentru folosirea gloanţelor de cauciuc şi molestarea unor protestatari şi jurnalişti. FBI a lansat, de asemenea, o anchetă privitoare la folosirea a mai mult de 200 de gloanţe de cauciuc şi a bastoanelor de cauciuc de către poliţie împotriva manifestanţilor instalaţi într-un parc al oraşului.

Există şi o elită a afroamericanilor

"Tânăr de culoare, ambiţios şi bine pregătit, doresc să lucrez în Biroul Oval"

Dincolo de tensiunile interrasiale care mai persistă încă, situaţia afro-americanilor în SUA este mai bună ca niciodată în istorie, susţin analiştii americani. A fi afroamerican nu mai constituie un obstacol în a participa la viaţa publică a naţiunii. A devenit o obişnuinţă faptul că afroamericanii iau parte la viaţa politică şi chiar deţin funcţii importante. Pot ocupa posturi de guvernatori, senatori, congresmeni. Multe personalităţi de culoare domină viaţa culturală sau a showbizzului, cum ar fi Oprah Winfrey, supranumită regina talk-show-ului, muzicieni, actori, dansatori, designeri, elite literare…

Colin Powell este primul afroamerican care a ajuns să ocupe postul de şef de stat major al armatei americane din august 1989 până în 1993. A fost, de asemenea, al 65-lea secretar de stat al SUA, din 20 ianuarie 2001 până la 26 ianuarie 2005.

Condoleezza Rice deţine funcţia de secretar de stat al SUA din ianuarie 2005. În anul 2005, ea a fost desemnată cea mai puternică femeie din lume de către revista "Forbes".

Senatorul democrat Barack Obama candidează cu şanse destul de ridicate la alegerile prezidenţiale din 2008. El a fost la un moment dat creditat cu mai multe intenţii de vot decât Hillary Clinton la alegerile din Partidul Democrat. Obama îşi doreşte să devină primul preşedinte de culoare din istoria SUA.

Oprah Winfrey este o producătoare şi moderatoare de televiziune de mare succes, considerată cea mai influentă femeie din lume după unele estimări. Talk-show-urile ei s-au bucurat de cea mai mare rată de audienţă din istoria televiziunii americane. Personalitate proeminentă în SUA, ea a fost una dintre primele femei de culoare care au devenit miliardare. De asemenea, a fost desemnată cea mai bogată femeie afroamericană a secolului XX. Într-un clasament realizat de revista "Forbes", Oprah Winfrey a fost declarată cea mai bogată femeie din lumea showbizzului, cu 1,5 miliarde de dolari.

Victime ale unei epurări etnice mascate

269 de crime au avut loc în Los Angeles anul trecut. Cauzele acestora au fost tensiunile interrasiale.

Un raport sponsorizat de oraş vorbeşte de un aşa-numit "Plan Marshall anti-gang" împotriva bandelor responsabile de creşterea ratei criminalităţii, cu referire la cunoscutul plan elaborat după cel de-al Doilea Război Mondial care includea investiţii masive pentru a instaura pacea în foste teritorii duşmane.

Rata crimelor cauzate de ura rasială a crescut cu 34% în 2005, la Los Angeles, ultimul an pentru care sunt disponibile statisticile. "În Los Angeles are loc o purificare etnică îndreptată împotriva afroamericanilor, care nu are de-a face cu bandele rivale.

Crimele din unele cartiere au ca scop împingerea afară a negrilor de către membrii bandelor de hispanici", este însă de părere Najee Ali, un activist afroamerican.