Ziua divizării Indiei

La o zi după Pakistan, India şi-a celebrat propriii 60 de ani de independenţă Precum Jawaharlal Nehru în 15 august 1947, premierul Manmohan Singh a anunţat investiţii sociale pentru

La o zi după Pakistan, India şi-a celebrat propriii 60 de ani de independenţă

Precum Jawaharlal Nehru în 15 august 1947, premierul Manmohan Singh a anunţat investiţii sociale pentru reducerea sărăciei încă endemice în India. Una dintre principalele economii emergente ale lumii, federaţia indiană caută acum o mai bună distribuţie a noii bogăţii naţionale, de peste un trilion de dolari, în masa miliardului de locuitori.

Parlamentul britanic decidea în 1947 ca linia de demarcaţie dintre noul stat musulman Pakistan şi noul stat secular India să fie trasată în noaptea de 14-15 august. La Islamabad, momentul a fost celebrat pe 14, la New Delhi abia pe 15, după zilele în care ultimul vicerege britanic a semnat cele două acte de independenţă.
Deşi foarte însufleţite de retorica unor lideri ca pakistanezul Muhammad Ali Jinnah sau hindusul Jawaharlal Nehru, acele zile au fost puţin sărbătoreşti.

Milioane de hinduşi sau sikh au trecut din Pakistan în India, milioane de musulmani au fugit în sens invers - mulţi au ajuns dincolo morţi, în "trenuri-fantomă". Una dintre cele mai mari deplasări de populaţii din istorie, de peste 10 milioane de oameni, a fost stropită cu sângele a mai mult de 200.000 de persoane în măcelurile interconfesionale care au urmat anunţului partiţiei.

Viitorul sună bine, pentru India

După trei războaie de frontieră, cele două vecine sunt încă într-o relaţie tensionată - cu atât mai periculoasă cu cât ambele deţin acum arme nucleare. De curând însă, amândouă au devenit mai preocupate de problemele interne decât de separatismele din Kashmir.

"Aceasta înseamnă sfârşitul sărăciei şi ignoranţei şi bolilor şi inegalităţii de şanse", anunţa întâiul premier al Indiei. Urmaşul său de peste şase decenii promitea Indiei creşterea cheltuielilor publice pentru educaţie, sănătate, agricultură şi dezvoltare rurală. Marea majoritate a celor 1,5 miliarde de locuitori ai întregului subcontinent indian suferă încă de sărăcie, malnutriţie, lipsă a apei curente şi electricităţii sau corupţie, tare ale statelor rămase în subdezvoltare.

Deşi la fel de marcată de sărăcie, ca şi Pakistan sau Bangladesh, economia Indiei a decolat în cei 15 ani de liberalizare: nu doar că mari firme vestice delocalizează în India sarcini creative, dar companii indiene au devenit investitori străini în Occident. Liderii indieni spun acum că adevărata independenţă va fi dobândită abia după îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă a celor 1,1 miliarde de cetăţeni - mulţi tributari naşterii într-o castă socotită ca inferioară. Cealaltă mare problemă sunt atacurile rebelilor maoişti sau a atentatorilor islamişti.

De partea lor, în timp ce India îşi aniversează independenţa ca veche democraţie şi una dintre marile puteri economice ale lumii, cei 160 milioane de pakistanezi rămân prinşi în confruntările dintre dictatura militară şi fundamentalismul islamist; altminteri, al doilea stat musulman poate avea şansele economice ale Indiei seculare.