Ziua Constituţiei daneze

Toader Paleologu, ambasadorul României în Danemarca, face parte din noua generaţie de politicieni. Graţie studiilor sale petrecute în mai multe universităţi occidentale, acesta aduce un aer

Toader Paleologu, ambasadorul României în Danemarca, face parte din noua generaţie de politicieni. Graţie studiilor sale petrecute în mai multe universităţi occidentale, acesta aduce un aer tonic şi proaspăt pe scena politică românească. Sărbătorirea Zilei Constituţiei în Danemarca este un bun prilej pentru a medita la problemele pornite tocmai de la deficienţele Constituţiei româneşti.

Data de 5 iunie marchează pentru danezi Ziua Constituţiei. Sărbătoarea lor naţională este, aşadar, o celebrare a libertăţilor cetăţeneşti şi a virtuţilor sistemului lor politic. Despre acestea voi spune câteva cuvinte.

După cum se ştie, Danemarca e monarhie, iar dinastia se bucură de un imens prestigiu în rândul populaţiei. Membrii săi, fiecare în felul său, se comportă cu acel amestec de distincţie şi modestie, nobleţe şi rezervă, caracteristic dinastiilor solid înrădăcinate în tradiţia unei naţiuni. Iar Danemarca este chiar cea mai veche monarhie de pe continentul european. Continuitatea liniştită garantată de regimul monarhic permite clasei politice daneze să se consacre unor proiecte pe termen lung, care nu sunt tulburate regulat de furtuni electorale şi isterii colective.

De altminteri, spiritul consensual este cea mai pregnantă caracteristică a culturii politice daneze. Cel mai recent exemplu este reforma sistemului social printr-un acord al cvasi-totalităţii partidelor parlamentare. La ei cuvântul <> e conotat pozitiv, iar un bun politician este cel capabil să-şi promoveze ideile şi obiectivele prin compromisuri raţionale. Refuzul oricărui compromis şi atitudinea belicoasă sunt cel mai adesea simptomele absenţei de idei şi obiective. Vai de ţara în care agitaţia politicienilor ţine loc de proiecte politice!

E drept că şi modul de scrutin îi obligă pe politicienii danezi să coopereze în cadrul parlamentului, ales prin vot proporţional cu o bară electorală de numai 2%. La noi se discută mult şi prost despre trecerea la votul uninominal ca soluţie a tuturor problemelor. Personal, m-am pronunţat în favoarea lui pentru un motiv foarte clar: sistemul nostru politic e atins de o gravă contradicţie între logica majoritară din alegerea preşedintelui şi cea proporţională din alegerea parlamentului, care vine să dubleze şi să intensifice cealaltă mare contradicţie instituţională dintre atribuţiile preşedintelui şi ale primului-ministru. De ani de zile trăim într-o stare de cacofonie constituţională care în ultima vreme a ajuns la paroxism.

Am pledat, aşadar, pentru votul uninominal ca să ieşim astfel din acest noian de contradicţii. Nu cred însă că formula votului uninominal, preluată demagogic de politicieni, ar fi panaceul tuturor tarelor noastre politice. Trebuie să fim conştienţi că votul uninominal e adesea nedrept. El are avantajul de a da majorităţi clare. Există însă şi situaţii în care un curent minoritar în opinia publică ajunge să guverneze o ţară. Desigur, acest deficit democratic al votului uninominal e compensat de mai marea proximitate dintre ales şi alegător. E adevărat că votul proporţional tinde să dea prea mare putere nucleului conducător din fiecare partid, care poate face şi desface listele electorale după cum vrea. Acest fenomen este amplificat de ridicarea barei electorale. La danezi e de 2%, la noi de 5%, la ruşi de 8% şi la turci de 10%. O bară electorală ridicată constituie o măsură de protecţie a partidocraţiei existente, o garanţie a status-quo-ului politic.

În Danemarca, de pildă, a apărut de curând o nouă forţă politică, Noua Alianţă, un partid centrist de orientare social-liberală. E evident că apariţia lui a fost favorizată de bara electorală atât de joasă, de numai 2%. Într-un sistem proporţional, aceasta este calea prin care cetăţenii îşi pot manifesta nemulţumirile sau aspiraţiile. Iar în parlament niciun partid nu poate avea majoritatea absolută, aşa că sunt obligate să conlucreze pe proiecte de interes general. Spiritul de compromis este principiul sistemului proporţional.

Nu vreau să spun că sistemul danez este superior altor sisteme. Fiecare ţară şi-l alege pe al său în funcţie de propriile sale aspiraţii. Dar e normal să medităm asupra aspectelor instituţionale ale unui model de succes: monarhie constituţională, cultură politică consensuală, scrutin proporţional, mecanisme de control asupra conducerilor de partide. Cred că de ziua naţională a unei ţări prietene e bine să luăm în considerare elementele-cheie ale succesului său şi să practicăm acea distanţare atât de necesară unei abordări raţionale a propriei noastre realităţi politice.

Nu vreau să spun că sistemul danez este superior altor sisteme. Fiecare ţară şi-l alege pe al său în funcţie de propriile sale aspiraţii. Dar e normal să medităm asupra aspectelor instituţionale ale unui model de succes

De ani de zile trăim într-o stare de cacofonie constituţională care în ultima vreme a ajuns la paroxism.