Vrăjitoria renaşte în Europa pe post de afacere înfloritoare

În Olanda, o şcoală de magie a provocat un adevărat scandal politic De-a lungul timpului, oamenii, fie ei simpli sau capete încoronate, politicieni sau şefi de stat, au fost tentaţi să

În Olanda, o şcoală de magie a provocat un adevărat scandal politic

De-a lungul timpului, oamenii, fie ei simpli sau capete încoronate, politicieni sau şefi de stat, au fost tentaţi să recurgă la astrologi, magicieni sau vrăjitoare. Unii care aveau într-adevăr puteri supranaturale, alţii - simpli şarlatani. De cele mai multe ori, recursul la asemenea practici s-a lăsat cu scandal, compromitere şi, în vechime, cu molestarea păcătosului alături de ucenicul diavolului. Practica vrăjitorească a supravieţuit, însă, iar clienţii există şi azi din belşug. Darnici cu banii, gata să frecventeze asemenea personaje care şi-au dezvoltat adevărate afaceri pe seama naivităţii lor.

O banală cerere de scutire de impozite depusă de o actriţă din Olanda a dezvăluit existenţa unei şcoli mai puţin obişnuite în Ţara lalelelor: Ferma vrăjitoarelor. Jurnaliştii de la cotidianul francez "Le Point" au pătruns în lumea magică a unei şcoli care a zguduit scena politică olandeză. Cei care doresc să ajungă la unica şcoală de vrăjitoare din Olanda nu trebuie să ia un tren numit "Pudlard Express", precum Harry Potter, eroul romanului scriitoarei britanice J. K. Rowling, ci doar un simplu autobuz departamental, care pleacă din micuţa gară Assen.

Odată ajunşi la marginea unui câmp din localitatea Applescha, amatorii de magie nu mai au probleme: faimoasa şcoală este uşor de identificat printre puţinele case din cărămidă. Încă de la intrarea în curtea şcolii, cei interesaţi sunt întâmpinaţi de o firmă în formă de pălărie ţuguiată şi o mătură neagră, indicii clare că au ajuns pe tărâmul magiei şi supranaturalului. În scurt timp, Margaret Rongen, vrăjitoare calificată şi directoarea şcolii, le risipeşte orice îndoială vizitatorilor neîncrezători.

Îmbrăcată cu o rochie lungă din catifea şi purtând la gât o pentagramă din bronz, Margaret Rongen se încadrează în tiparul tradiţional al unei vrăjitoare din poveşti. Cu o voce uşor răguşită, ea le povesteşte ziariştilor cum a ajuns să conducă una dintre cele mai căutate şcoli din lume. "Sunt vrăjitoare de mai bine de 40 de ani. Am învăţat tot ce ştiu de la tatăl meu, care a fost şi el vrăjitor. La şase ani, ştiam că nu sunt ca ceilalţi copii, iar la 16 ani am fost iniţiată în tainele vrăjitoriei. De atunci, le transmit oamenilor intere-saţi cunoştinţele mele".

Ucenici vrăjitori din toată lumea

În urmă cu zece ani, Margaret Rongen a pus bazele Fermei vrăjitoarelor Heksehoeve, care, de-a lungul timpului, a pregătit aproximativ 250 de elevi, mulţi dintre ei venind aici din Brazilia sau Statele Unite. Margaret are însă grijă şi de cei care nu se pot deplasa până la Applescha şi le oferă cursuri de magie pe internet. "Vrăjitoria este o religie mult mai veche decât creştinismul. Este o credinţă care îi învaţă pe oameni miracolul vieţii şi al respectării legilor Pământului-Mamă", explică Margaret.

Spre deosebire de şcoala în care se pregătea Harry Potter şi prietenii săi, Ferma vrăjitoarelor condusă de Margaret Rongen nu acceptă decât elevi trecuţi de vârsta de 18 ani. Iar cei care ajung aici au ce să înveţe: arta ghicitului în globul de cristal, cum pot fi folosite ierburile şi pietrele pentru vindecare, ce proprietăţi au poţiunile şi elixirurile magice, cum pot intra în legătură cu spiritele de dincolo. Cursurile durează un an şi o zi, iar tinerii plătesc 2.200 de euro pentru un program complet, sau 170 de euro pentru un stagiu de numai o săptămână.

Minifurtună politică

Şcoala condusă de Margaret Rongen s-a bucurat, în octombrie 2005, de o publicitate neaşteptată, când una dintre eleve a cerut Fiscului olandez o deducere fiscală pentru investiţia pe care a făcut-o urmând cursuri de vrăjitorie. Aceasta, actriţă de profesie, a reuşit să convingă autorităţile că în urma cursurilor va reuşi să-şi interpreteze mai bine rolurile de vrăjitoare. La început, Fiscul olandez a respins cererea elevei. Afacerea a ajuns în faţa Tribunalui din Leeuwarden care, într-un final, i-a dat dreptate.

Decizia justiţiei a declanşat o minifurtună politică în Ţara lalelelor. Creştin-democraţii, aflaţi la guvernare în 2005, au promis că vor dezbate afacerea în parlament, mergând până la legalizarea vrăjitoriei. Până în ziua de astăzi, planurile au rămas în stadiu de proiect legislativ. Cu toate acestea, după scandalul declanşat, vrăjitoarele din Olanda se pot lăuda că au obţinut o victorie: elevele de la Ferma vrăjitoarelor beneficiază de deducere fiscală. Situaţia este cu atât mai uimitoare ţinând cont că în Evul Mediu şi în Olanda cele care practicau magia ajungeau pe rug.

Legile nescrise ale vrăjitoriei

Întrebată dacă cei care se înscriu la cursurile sale nu vin să înveţe vrăji pentru a scăpa de soacra cicălitoare sau pentru a-şi cuceri şeful bogat, Margaret răspunde râzând: "Sigur că da. De foarte multe ori. Numai că eu nu mă ocup cu acest fel de ritualuri". Margaret explică că sunt două legi nescrise în vrăjitorie. Prima le interzice celor care deţin puteri magice să facă rău oamenilor, animalelor sau plantelor. Cea de-a doua le avertizează pe vrăjitoare că pot fi "răsplătite" întreit pentru ceea ce fac.

Summitul mondial al vrăjitorilor, în Norvegia

Mai mult de 60 de experţi în vrăjitorie din toată lumea s-au reunit în orăşelul arctic Vardo, în nordul Norvegiei. Timp de trei zile, aceştia au susţinut cursuri şi au vizionat filme despre vrăjitori din vremuri mai vechi sau mai noi.

Conferinţa din Vardo a fost organizată de mai multe universităţi scandinave şi nord-americane. Participanţii au susţinut că vânătoarea de vrăjitoare este de domeniul trecutului în ţările europene, însă, în anumite zone din Africa sau Asia, mai sunt persecutaţi şi reprimaţi bărbaţi, femei sau copii acuzaţi de vrăjitorie. Acolo, lucrurile se petrec aşa cum se întâmpla în Europa în trecut.

Vrăjitorii sunt izolaţi de comunităţi şi, deseori, sunt transformaţi în ţapi ispăşitori când apar boli, calamităţi sau alte dezastre naturale. La conferinţa de la Vardo au fost abordate şi aceste probleme, dar s-a discutat şi despre şamanism, o practică bazată pe comunicarea cu lumea spirituală, în special prin intermediul animalelor totem, notează BBC. Unii experţi sunt de părere că şamanismul precede toate formele de religie instituţională. În timpul vânătorii de vrăjitoare din secolul al XVII-lea, 80 de femei din Vardo au fost arse pe rug. Conform mărturiilor din epocă, acestea ar fi fost acuzate că s-ar fi întâlnit cu Satana pe Piscul Vrăjitoarei din apropierea oraşului.

Holocaustul magicienelor

Prima bulă papală care a autorizat uciderea vrăjitoarelor a fost dată de Papa Grigorie al IX-lea, în jurul anului 1.200, dar multă vreme ţintele Inchiziţiei au fost ereticii şi evreii. În anul 1484, Papa Inocent al VII-lea a emis o bulă prin care se stipula că vrăjitoarele trebuie reprimate fără milă. Apogeul acestei isterii de masă a fost atins odată cu publicarea lucrării "Malleus Maleficarum" ("Ciocanul vrăjitoarelor") de către călugării dominicani Jacob Sprenger şi Henrich Kramer.

Din tămăduitoare pricepute şi depozitare ale unor cunoştinţe ancestrale, vrăjitoarele au fost tratate ca nişteunelte ale diavolului. În perioada Inchiziţiei, într-o regiune din Franţa, peste 600 de femei au recunoscut sub tortură, că au avut relaţii sexuale cu demonul. Aşezări întregi din această ţară au fost depopulate de femei, iar copiii acuzatelor au fost obligaţi să depună mărturie împotriva mamelor. În Europa continentală, metoda preferată de execuţie era arderea pe rug.

În Marea Britanie şi în America acestea erau spânzurate. Unele surse susţin că în timpul persecuţiilor religioase, în cele mai bine de patru secole cât Inchiziţia a terorizat Europa Occidentală, aproape nouă milioane de femei au fost ucise pe motiv că sunt vrăjitoare. Femeile au fost cele mai vânate. Doar 40.000 de bărbaţi au plătit cu viaţa pentru acuzaţii de vrăjitorie. Ultimele condamnări la arderea pe rug a unor vrăjitoare au avut loc în Europa, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea, în Spania, Elveţia şi Polonia. Procesele vrăjitoarelor au continuat însă şi în secolul al XIX-lea, în America Latină. Ultima ardere pe rug a avut loc în Peru, în anul 1888.

Fenomenul Harry Potter

Vrăjitoria a câştigat în ultima vreme un nou şi tânăr val de simpatizanţi, după publicare cărţilor şi lansarea ecranizărilor din seria Harry Potter. Dacă în urmă cu 10 ani, Biserica era scandalizată de cartea scriitoarei britanice J.K. Rowling, pentru că ridica în slăvi ştiinţele oculte, acum, celebrul personaj este folosit pentru popularizarea temelor biblice şi a mesajelor creştine în rândul copiilor, mai ales britanici. Biserica anglicană a
publicat un ghid destinat persoanelor care lucrează cu puştimea, prin care aceştia sunt sfătuiţi să se folosească de vrăjile lui Harry ca pe o "rampă de lansare" în exploatarea temelor biblice.