Vorbeşte cu caii

Dresorul Frederic Pignon consideră că relaţia de prietenie dintre om şi animal dispare dacă foloseşti biciul sau cubul de zahăr Un gest, un cuvânt şoptit, o mângâiere,

Dresorul Frederic Pignon consideră că relaţia de prietenie dintre om şi animal dispare dacă foloseşti biciul sau cubul de zahăr

Un gest, un cuvânt şoptit, o mângâiere, şi calul din arenă se cabrează, salută publicul sau, pur şi simplu, se întinde la pământ. Spectatorii veniţi să vadă "Cavalia" rămân uimiţi de dresură, mai ales că maestrul nu are bici şi nici nu le dă zahăr animalelor. Cu toate acestea, caii nu-l refuză niciodată. Aplauzele curg valuri, iar ei par să se bucure sincer de succesul stăpânului lor.

Francezul Frederic Pignon e fiul unui crescător de cai, care a învăţat de mic să iubească animalele. Fiind singur la părinţi, caii au fost unicii lui tovarăşi de joacă. Crescând alături de ei, le-a învăţat obiceiurile şi tabuurile, descifrând de mic tainele psihologiei unui cal. Ajuns adult, Frederic şi-a construit o frumoasă carieră dresând aceste animale. "Când un cal te consideră prieten, e gata să facă orice pentru tine. Eu le cer cailor să ne amuzăm împreună", spune Frederic.

Blândeţe şi distracţie

Frederic iubeşte sincer animalele cu care lucrează. Are numai cai lipiţani superbi, bine hrăniţi, având coama lungă şi copitele lăcuite. Pe toţi i-a dresat personal şi cu fiecare a obţinut rezultate uluitoare. "Am învăţat psihologia calului încă de când eram mic. Pot să spun că, uneori, gândesc ca un cal. Ei au o lume organizată, cu ierarhii bine stabilite şi înţeleg noţiunea de distracţie", explică domnul Pignon. Secretele meseriei de dresor? Doar două, ne asigură Frederic: blândeţea şi distracţia.

"Animalele au inteligenţă şi memorie. Nu trebuie să fii niciodată rău cu ele, pentru că înţeleg imediat diferenţa dintre distracţie şi obligaţie. Iar dacă sunt nevoite să coopereze, de frica biciului sau de dragul unui cub de zahăr, relaţia de prietenie dispare", ne asigură el. Frederic Pignon şi-a ales soţia tot în funcţie de afecţiunea pentru cai. Magali Delgado a copilărit tot într-o fermă din Franţa, iar părinţii ei au avut tot timpul cinci-şase cai de tracţiune. "Dar nu ştiam că poţi fi prieten cu un cal. Am învăţat acest secret de la Frederic şi, de atunci încoace, mă înţeleg mai bine cu orice animal".

Magali a devenit şi ea dresor de cai. Cei doi soţi îşi apropie uşor şi alte animale, precum câinii sau pisicile, care sunt şi ele mai cooperante dacă sunt tratate constant cu blândeţe. "Dar nimic nu se compară cu prietenia pe care ţi-o acordă un cal. Acest animal este capabil de orice sacrificiu pentru un prieten. Sunt sigur că un armăsar care ajunge să te înţeleagă te consideră ca făcând parte din familia lui", spune Magali. După cum explică Frederic Pignon, orice comandă este un "cuvânt-cheie" care îi aminteşte calului un joc şi un moment fericit din trecut. Apoi, pentru că înţelege că omul, prietenul lui, pe care îl tratează ca şi când i-ar fi nepot, "vrea să se joace", face plecăciuni, îngenunchează sau se ridică în două picioare până când "omuleţul" e fericit şi spune un alt cuvânt-cheie, ce devine semnalul de încetare a jocului. Asta e tot. Şi încă ceva: comenzile sunt şoptite. Neapărat! Întrebat dacă nu se întâmplă niciodată să fie refuzat, Frederic ne asigură: "Ba da, sunt şi zile când un cal n-are chef de joacă. Dar atunci, eu - ca un bun prieten - nu-l rog să intre în arenă", mai spune domnul Pignon. În acest fel, legătura dintre om şi animal este perfectă, iar succesul spectacolului "Cavalia" e garantat.

Uneori, pot să gândesc ca un cal. Ei au o lume organizată, cu ierarhii bine stabilite şi înţeleg noţiunea de distracţie
Frederic Pignon