Victimele se bucură de moartea „călăului“

După o lună de lupte, Sirt, ultimul bastion al lui Gaddafi, arată ca un oraş-fantomă. Străzile sunt pline de gropi şi pustii, faţadele locuinţelor, înnegrite şi găurite.

Doar revoluţionarii continuă să patruleze în căutarea eventualilor lunetişti care se ascund în apartamente părăsite şi pe acoperişuri şi continuă să fie periculoşi. „Se mişcă tot timpul, mai ales în timpul nopţii. Nu vor ceda prea uşor, preferă să moară cu arma în mână", declară Andallah, un luptător insurgent. Puţinii civili care au rămas au început să iasă timid din case, privind cu suspiciune în jur. „Allah u Akbar !", exclamă un civil dansând în jurul maşinii sale. „Ne-am temut că Gaddafi, cu banii săi, va face ca războiul să dureze mai mult, că va tăia aprovizionarea cu apă a oraşelor şi că va sabota puţurile de petrol. De data aceasta s-a terminat, martirii nu au murit în zadar", spune el.

O victimă a lui Gaddafi, refugiată la Bucureşti

Şi femeia care a avut curajul să acuze public trupele loiale lui Muammar Gaddafi că au violat-o, şi care în iunie a fost adăpostită la Centrul de Tranzit în Regim de Urgenţă de la Timişoara, probabil s-a bucurat că a fost răzbunată. Eman al-Obeidy, în vârstă de 29 de ani, absolventă de Drept, a intrat la 26 martie în restaurantul Rixos din Tripoli, unde erau cazaţi jurnaliştii internaţionali, pentru a le povesti ororile la care a fost supusă de soldaţii lui Gaddafi.

Potrivit acesteia, trupele libiene loiale lui Gaddafi au bătut-o şi au violat-o în grup, din cauză că era din Benghazi, unde se afla conducerea rebelilor. După 54 de zile petrecute în centrul de la Timişoara, Eman al-Obeidy a fost primită în Statele Unite, la New York. Nu numai libienii s-au bucurat de moartea dictatorului, ci şi străinii care au avut de suferit în urma acţiunilor teroriste comandate de acesta.  Rudele victimelor din avionul companiei UTA care a explodat deasupra deşertului Ténéré din Niger, la comanda lui Gaddfi, se simt răzbunate.

Rudele victimelor de la Lockerbie se bucură

„Îmi amintesc de parcă a fost ieri. În dimineaţa zile de 19 septembrie 1989, a sunat telefonul. Eu am ridicat receptorul. Un reprezentant al companiei UTA m-a anunţat de moartea tatălui meu", spune cu emoţie în glas Martial Chavet. Părintele său, Jean-Charles, se afla în zborul 772 al companiei UTA care făcea legătura între Brazzaville şi Paris. Martial Chavet spune că cel mai greu a fost să-l vadă pe Gaddafi în vizită la Paris. „Acum durerea s-a mai atenuat. Aş fi preferat un proces, dar până la urmă tot s-a făcut dreptate", spune el.

Familiile victimelor atentatului de la Lockerbie, în care au murit 270 de persoane în 1988, în Scoţia, au salutat şi ele moartea lui Muammar Gaddafi, spunând că „s-a făcut dreptate", deşi în această tragedie au mai rămas multe zone de umbră. „Sper să ajungă în iad, cu Hitler", a declarat Kathy Tedeschi, al cărei prim soţ, Bill Daniels, s-a aflat în  acel zbor PanAm 103 ce făcea legătura între Londra şi New York.

Soartă tot mai dură pentru dictatori

Primul dictator căzut -Ben Ali din Tunisia - e în exil, al doilea - Hosni Mubarak (Egipt) - e judecat, al treilea - libianul Gaddafi - a murit în mâinile rebelilor. Soarta dictatorilor daţi jos de Primăvara arabă trimite un mesaj sumbru liderului sirian şi celui yemenit, care încă nu vor să audă de schimbare: După ce şapte luni au cerut reforme, sirienii cer acum deschis execuţia lui Bashar al-Assad. Iar yemenitul Abdullah Saleh abia a supravieţuit unei tentative de asasinare. Cu cât se vor agăţa mai mult de putere, cu atât va fi mai mare costul eşecului, scrie Reuters, într-o analiză publicată ieri.