Vestul vrea să uite accidentele nucleare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Chiar şi Germania priveşte acum spre modelul nuclear maximal al Franţei. În America, SUA repornesc construirea centralelor nucleare, cu corespondenţe în Sud Deţinătorii vechilor

Chiar şi Germania priveşte acum spre modelul nuclear maximal al Franţei. În America, SUA repornesc construirea centralelor nucleare, cu corespondenţe în Sud

Deţinătorii vechilor centrale energonucleare germane caută să le prelungească termenul de funcţionare, dar o serie de accidente stau în calea acestei extinderi a programului nuclear civil al Germaniei. Alături, statele baltice vor o politică energetică unică şi o centrală atomică comună. Din Rusia iradiază însă deşeurile radioactive de la Marea Barents.

Circa 85% din electricitatea produsă în Franţa provine din centralele energonucleare; dovedită performantă de decenii, industria energonucleară franceză exportă energie electrică şi construieşte reactoare atomice în toată lumea. Guvernul roşu-verde din Germania anului 2000 a stabilit însă un acord cu industria nucleară pentru ieşirea din scenă până în 2020.

Între timp au survenit crizele hidrocarburilor - a preţului, în creştere continuă, şi a dependenţei de regimuri care pun probleme, morale şi geopolitice - şi s-a acutizat conştiinţa relaţiei dintre arderea combustibililor fosili şi ravagiile încălzirii globale. Efectul cumulat a fost reînvestirea energiei nucleare civile cu calităţi salvatoare pentru economie şi mediu, în Asia şi Orientul Mijlociu, Europa ori America.

Minister antiatomic

Condiţii propice pentru lobby-ul pronuclear federal să reia ofensiva: pe 27 iunie, Deutsches Atomforum, care apără interesele producătorilor germani de energie nucleară, se lăudau că "majoritatea germanilor sunt favorabili menţinerii reactoarelor atomice" - în fapt, 48% erau pentru, 43% împotrivă, iar restul indecişi. Conservatorii Angelei Merkel s-au arătat tentaţi de renunţarea la renunţare şi favorabili extinderii calendarului de scoatere din uz a vechilor reactoare - dacă nu şi a construirii altora noi.

În prezent, 12,5% din electricitatea germană provine din atom, pe locul patru după petrol (35,7%), gaze naturale (22,8%) şi cărbune (13%). De cele 17 centrale nucleare se ocupă patru grupuri: E.ON operează pe o bandă din nord până în sud, Vatenfall Europe, filiala germană a grupului suedez Vatenfall AB, alimentează Hamburgul, Berlinul şi landurile estice, EnBW este furnizorul sud-estului, iar RWE operează în Rhenania şi bazinul Ruhr.

În cabinetul de uniune naţională de la Berlin, noua putere de dreapta a dat mâna cu vechea putere social-democrată. Ministerul social-democrat al Mediului vorbeşte despre accelerarea demantelării vechilor centrale. Fiecare operator are ce pierde: Biblis A, deţinută de RWE, funcţionează din 1974, Neckarwestheim 1 este în serviciul EnBW din 1976, de când Vatenfall exploatează Brunsbuttel- pe care urmează să o închidă în 2008-2009.

Toţi acţionarii acestora aşteaptă doar alegerile din 2009, când un viitor guvern ar putea prelungi durata de viaţă şi profit a reactoarelor. Până atunci, o serie de accidente nucleare schimbă opinia germanilor: un scurtcircuit a paralizat Brunsbuttel, aprinderea unui transformator a oprit reactorul Krummel - tot atâtea argumente pentru ministrul mediului să stigmatizeze iar toate reactoarele din ţară.

Reacţii baltice

Reunite, în 11 iunie, într-un minisummit dedicat unei politici energetice comune, cele trei state baltice au constatat izolarea unui asemenea demers în sânul Uniunii Europene. În sfârşit independente, fostele republici sovietice simt nevoia unităţii din pricina răcirii relaţiilor cu vecinul rus, deţinător al aproape monopolului alimentării cu hidrocarburi a europenilor.

"Odată cu închiderea centralei nucleare lituaniene de la Ignalina, în 2009, dependenţa de Rusia va creşte", întrezărea acest spectru presa baltică. Ca urmare, Riga, Talinn şi Vilnius au plănuit pentru 2015 o nouă centrală nucleară, în locul celei pe model Cernobîl. Comună fiind, a şi apărut însă un diferend: Lituania a invitat Polonia să se alăture proiectului baltic, ceea ce a atras ameninţarea Estoniei că se retrage…

Deşeuri radioactive în derivă

Peninsula Kola din Marea Barents ar fi o minune a naturii nordice dacă nu s-ar învecina cu coşmarul ecologic din Golful Andreevna: între Murmansk şi frontiera Norvegiei zac 32 de tone de deşeuri intens radioactive, depozitate în buncăre de beton şi containere ruginite - numai această treime din muntele de deşeuri nucleare din peninsulă echivalează cu 93 de submarine nucleare sau cu un Cernobîl.

Scurgerile radioactive fac imposibile înotul sau pescuitul în apele Golfului. Costul curăţării locului şi mutării deşurilor în depozite permanente, de lungă durată, era estimat, în 2005, la patru miliarde dolari. O parte din cheltuială şi muncă o fac Norvegia, Marea Britanie, UE şi SUA. Nici criza Litvinenko nu a determinat Londra să întrerupă participarea la programul Parteneriatului Global constituit pentru reducerea ameninţării materialelor nucleare din Rusia. Dar arată tot mai mult cu degetul către o Rusie care nu mai e la fel de săracă precum în "90.

Franţa luptă pentru uraniul din Niger

Grupul francez Areva, numărul unu mondial al industriei nucleare civile, este acuzat de guvernul de la Niamey că întreţine rebeliunile din Niger pentru a-şi menţine profitabilul monopol asupra exploatărilor de uraniu din ţară, ameninţat de noile concesiuni acordate chinezilor şi canadienilor.

Din februarie, Nigerul trece printr-o criză provocată de rebeliunea declanşată în nord de Mişcarea Nigerienilor pentru Justiţie (MNJ), care declară că "îi apără pe nomazii tuaregi persecutaţi de guvernele sudiste de la Niamey". Preşedintele Mamadou Tandja spune însă că minele presărate de grupurile armate din nord nu au rol defensiv, ci execută comenzile de împiedicare a cercetărilor şi exploatărilor resurselor minerale din regiune.

Potrivit guvernului de al Niamey, comenzile ar putea veni întâi dinspre Libia: Tripoli revendică o mare parte din nord-estul Nigerului, bogat cel puţin în uraniu, dacă nu şi în petrol. La fel de deschis este acuzat şi grupul francez Areva: după expertul în securitate al grupului, Nigerul l-a expulzat în iulie şi pe directorul general - de altfel, în ţară nu mai poate fi ascultat nici Radio France International, transmite jurnalul senegalez "Le Messager".

Monopol colonial

Nigerul este al cincilea producător mondial de uraniu. Franţa are o nevoie absolută de uraniul Nigerului, pentru a-şi alimenta puternica industrie energonucleară, care produce 85% din electricitatea consumată sau exportată de Hexagon. Un acord din 1961 obligă Parisul să apere securitatea şi stabilitatea câtorva state est-africane, în schimbul priorităţii exploatării resurselor minerale ale acestora.

Ca urmare a pactului postcolonial, Areva cumpără uraniul din Niger cu 41 de euro per kg, faţă de 186, cât este preţul pe piaţa liberă internaţională. După patruzeci de ani şi o creştere considerabilă a reţetei uraniului la nivel global, Nigerul vrea să profite mai mult de pe urma acestei resurse naturale - şi să se emancipeze politic, încă o dată, faţă de Paris.

Pentru început, a acordat licenţe de prospectare şi exploatare unor companii din Canada şi China. A urmat rebeliunea MNJ, pe care autorităţile o pun pe seama Franţei, cu ajutorul Areva: grupul francez oferă acum 61 de euro per kg.

Bogăţii minerale şi sărăcie

"Guvernul are plăcerea de a anunţa oficial descoperirea unor depozite de uranium în Guineea", a anunţat televiziunea naţională cu sediul în Conakry. Descoperirea a fost făcută de compania minieră australiană Murchinson United, în regiunea Firawa, la 600 km de capitala fostei colonii franceze.

Mostrele extrase au fost trimise la laboratoare din Mali şi Canada pentru examinarea minereurilor radioactive şi indicarea metodelor optime de extracţie.

Pe fondul creşterii cererii globale de combustibili pentru centralele nucleare, economia şi populaţia Guineei ar putea beneficia de un preţ bun pentru uraniul abia descoperit.

Deşi micul stat vest-african deţine cea de-a treia rezervă mondială de bauxită, plus diamante, aur sau minereu de fier, cea mai mare parte a locuitorilor Guineei trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi.

28 de noi reactoare în SUA

În 1979, preşedintele Nixon vedea Statele Unite alimentate de 1.000 de reactoare nucleare comerciale.
N-au fost comandate decât 250, au primit permis de construcţie doar 170, au fost deschise 130, dintre care doar 104 sunt încă în funcţiune.

După trei decenii de "îngheţ nuclear", sunt planificate însă alte 28. Dincolo de feluritele obstacole financiare din calea marşului industriei energonucleare americane, în 1979 avea loc "cel mai grav accident nuclear comercial din istoria naţiunii": explozia din interiorul reactorului Unităţii 2 a centralei Three Mile Island, statul Pennsylvania, ţinută în secret câteva zile, a dus la eliminarea de gaze radioactive, la evacuarea voluntară a unei zone de cinci mile pătrate în jurul centralei şi la trei decenii de temeri americane faţă de energia atomică - chit că nimeni nu a murit din cauza acelui accident.

Curăţenia a durat 16 ani şi a costat un miliard de dolari. Deşi neafectată, Unitatea 1 a fost repusă în funcţiune abia în 1986, dar Unitatea 2 încă iradiază intens, de sub un sarcofag.

Garanţii federale

Chiar şi aşa, SUA îşi produc 20% din electricitate pe baze atomice - peste media globală de 16% -, dar mult sub cele 50% din cărbune. Între timp, protestele populare s-au potolit, mulţi ecologişti şi politicieni americani sunt acum de acord că nu este posibilă securitatea energetică şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră fără o "renaştere nucleară". Producătorii de energie din SUA pun în calcul creşterea cererii de electricitate şi posibilele taxe pe emisii carbonice.

Ca rezultat, regulatorii americani au primit aplicaţii pentru 28 de noi reactoare, în 19 locaţii de pe tot teritoriul federal, la patru-cinci miliarde dolari bucata. Rămân desigur preocupări pentru nerezolvata problemă a depozitării deşeurilor nucleare sau pentru un atentat terorist la vreun reactor. Industria exploatează însă momentul. Energy Act din 2005 oferă subsidii generoase alternativelor la combustibili fosili. De pildă, oferă garanţii guvernamentale creditării "celor mai inovative uzine de energie" avute în vedere erau "cărbunele curat" şi energiile regenerabile.

Echipe de lobbişti insistă acum pentru calificarea energiei atomice în rândul "tehnologiilor curate" - întrucât, în mod normal, nu "emite" decât abur -, pentru ca industria energonucleară să poată solicita garanţii guvernamentale pentru cele 50 miliarde de dolari credite avute în vedere. SUA acordă garanţii la creditarea firmelor mici sau la împrumuturile pentru studii, ambele în pericol de a nu putea fi returnate.

Investiţie kazahă

Mărirea preţului la uraniu, cauzată de creşterea bruscă a cererii, duce şi la restructurări ale industriei de profil. Spectaculoasă este vânzarea de către compania japoneză Toshiba a 10% din pachetul majoritar deţinut la firma Westinghouse către producătorul de uraniu Kazatomprom, pentru 540 milioane dolari. În 2006, Toshiba a achiziţionat 77% din Westinghouse, filiala americană a British Nuclear Fuels, pentru 5,4 miliarde dolari.

Din cauza retragerii unui alt investitor, conglomeratul nipon a fost nevoit să facă o achiziţie mai mare decât cea vizată iniţial şi de atunci caută alţi parteneri - cu aprobarea regulatorilor japonezi şi americani. Un sfert din electricitatea Japoniei este produsă pe baze nucleare, dar pentru asta producătorii locali au nevoie de acces la sursele de uraniu. Kazahstanul deţine 10% din piaţa mondială a uraniului şi ţinteşte 40% în deceniul următor - investiţia din SUA are acest scop.

Brazilia se vede putere nucleară

Brazilia a relansat în iulie programul nuclear al ţării, prin anunţarea reluării lucrărilor la un submarin atomic şi la a o treia centrală nucleară, sistate în urmă cu trei decenii.

"Brazilia poate fi una dintre ţările capabile să stăpânească tehnologia îmbogăţirii uraniului şi cred că astfel vom fi mai bine apreciaţi ca naţiune - ca puterea ce vrem să fim", s-a lansat preşedintele Luiz Inacio Lula de Silva într-un discurs care aminteşte de cele ale regimului militar împotriva căruia a luptat ca lider sindical. Terminarea submarinului nuclear ar costa 68 de milioane de dolari, iar cu ceva mai mulţi bani ar putea fi gata mai repede, pentru că "deja s-a întârziat", a precizat Lula de Silva.

Brazilia deţine a şasea rezervă de uranium a lumii, iar lucrul la submarinul nuclear ar contribui la dobândirea cunoştinţelor necesare îmbogăţirii uraniului, adică la completarea procesului care începe cu extracţia şi se termină cu reciclarea. Deschiderea uzinei de îmbogăţire a uraniului de la Resende, în 2004, a atras suspiciuni internaţionale asupra Braziliei - care a semnat Tratatul de Nonproliferare, dar a cerut AIEA un regim de inspecţie care să protejeze tehnologiile şi secretele comerciale ale uzinei.

A treia centrală

Reactorul nuclear necesar unui submarin ar putea alimenta un oraş mic - notează AFP. Pentru energia nucleară civilă, liderul brazilian a anunţat completarea centralei atomice Angra III din statul Rio de Janeiro, aprobată de guvern în iunie. Centrala ar costa 3,5 miliarde dolari, cheltuiţi de-a lungul a cinci ani şi jumătate. Guvernul brazilian anunţa anterior că cererea de energie a imensei ţări creşte cu 5% pe an şi că autorităţile vor să asigure investitorii că nu vor exista lipsuri de energie în 2010.

"Energia nucleară a fost testată şi aprobată în Brazilia. Este sigură şi avem tehnologia. De ce să nu o folosim?", întreba retoric preşedintele de stânga virat dincolo de centru.

"În ultimii 15 ani nicio ţară nu a mai construit uzine nucleare din cauza problemelor cu deşeurile", riposta ministra Energiei, care recomadă, în schimb, exploatarea altor surse de energie, de felul potenţialului hidro şi al energiilor curate.

Chavez jinduieşte

Aflat în iunie, într-o vizită la Moscova, de unde a aruncat noi distribe la adresa Casei Albe, preşedintele Hugo Chavez a pomenit posibilitatea ca Venezuela să devină putere nucleară. Precum Iranul, al cărui drept la energia nucleară civilă Chavez îl susţine, "ca pe al oricărui alt stat suveran".

"Preşedintele brazilian şi-a declarat intenţiile asupra energiei atomice, iar Brazilia are acest drept. Cine ştie, poate Venezuela o va urma", a promis Hugo Chavez, înaintea de a pleca în Belarus şi Iran, state cu regimuri considerate de SUA în afara legii.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite