Vaticanul vizează "piaţa" Chinei

Pentru a câştiga adepţi în China, Papa a propus statului chinez o colaborare care include şi compromisul numirii episcopilor cu binecuvântarea Beijingului Milioanele de catolici chinezi

Pentru a câştiga adepţi în China, Papa a propus statului chinez o colaborare care include şi compromisul numirii episcopilor cu binecuvântarea Beijingului

Milioanele de catolici chinezi sunt divizaţi între autoritatea Vaticanului şi a Beijingului. În spiritul reunificării, Vaticanul a trimis Chinei o îndelung pregătită scrisoare cu trei cereri: independenţa catolicilor faţă de stat, unitatea fidelilor şi clericilor într-o singură biserică şi libertatea numirii episcopilor. Beijingul cere Vaticanului ruperea relaţiilor cu Taiwanul şi renunţă greu la numirea propriilor episcopi.

Catedrala din Valea Dengchi a fost ridicată în urmă cu 150 de ani, de iezuiţii francezi din provincia Sichuan. Absolvent al seminarului din oraş, tânărul frate Benedict Yang predică acum despre utilizarea contraceptivelor şi ridicarea lui Mao la cer - blasfemii pentru catolicii din restul lumii. Congregaţia catolică din Valea Dengchi aparţine însă Asociaţiei Catolice Patriotice Chineze - organizaţie care nu se închină Papei de la Roma, ci Guvernului de la Beijing.

Biserica Patriotică

Revoluţia Culturală a asmuţit Gărzile Roşii împotriva oricăror manifestări ale tradiţiilor şi religiilor. Bisericile au fost distruse şi preoţii trimişi în lagăre de muncă -credincioşii se rugau însă mai departe, în secret. Raidurile poliţiei adună şi astăzi seminarişti sau preoţi catolici chinezi uniţi cu Roma.

În marketing, se ştie că "dacă nu poţi ajunge să conduci pe o nişă, creezi alta". Deranjate de fidelitatea catolicilor chinezi faţă de Vatican, autorităţile comuniste au creat, în 1950, o Biserică Catolică Patriotică - singura tolerată de Beijing. Asociaţia oficială a catolicilor chinezi are numai patru milioane de credincioşi, faţă de dublul celor care se adună şi se roagă în secret. Timpul nu acţionează însă în favoarea Sfântului Scaun. China are 148 de dioceze: din anul 2000 au murit 49 de episcopi, iar două treimi din ceilalţi au peste 80 de ani - iar Beijingul a numit anul trecut trei noi episcopi fără ca Papalitatea să aibă nimic de spus; până acum, Vaticanului i se cerea măcar binecuvântarea ulterioară numirii.

Papa contraatacă

Sfântul Scaun preferă să vadă imensul potenţial de evanghelizare a Chinei: "În timpul primului mileniu creştin, Crucea a fost sădită în Europa, iar în timpul celui de-al doilea, în America şi Africa. În timpul celui de-al treilea, o mare recoltă de credinţă va fi adunată din vastul şi vibrantul continent al Asiei" - a scris Vaticanul în scrisoarea de 55 de pagini pe care a trimis-o, la sfârşitul lui iunie, regimului chinez, în ideea reluării relaţiilor diplomatice întrerupte în 1951.

Extrem de precis, Papa de origine germană a explicat Beijingului că Biserica este "un bun cetăţean" al statelor în care activează şi "un colaborator respectuos şi activ al binelui comun". Dar a cerut "respectarea libertăţii totale de exercitare a religiei" - ceea ce pentru Vatican include şi numirea episcopilor. China consideră această practică - respectată până şi de Cuba comunistă ori de naţionalista Japonie - drept un amestec în treburile interne; însă ar putea accepta "modelul vietnamez": Vaticanul propune o serie de nume, iar Beijingul face alegerea convenabilă. Moneda de schimb ar fi Taiwanul. Vaticanul s-a declarat dispus să-şi mute "oricând" ambasada apostolică de la Taipei la Beijing, dar nu şi să rupă total relaţiile cu insula.

Deşi aşteptată de la începutul anului, epistola către chinezi, tradusă inclusiv în mandarină, n-a fost încă citită oficial celor două categorii de catolici. Se poate lesne presupune că fidelii Romei se vor împăca greu cu mesajul Papei, care le cere să ierte autorităţile şi biserica lor pentru anii de represiune.

Olimpiada evangheliştilor

La Jocurile Olimpice de la Beijing vor participa şi câteva mii de voluntari evanghelişti. China interzice misionarismul creştin, de aceea grupuri misionare din multe părţi ale lumii se pregătesc să profite cât mai mult de deschiderea statului chinez cu ocazia Olimpiadei - când vizele sunt mai uşor de obţinut, iar atmosfera politică este mai relaxată. Mulţi misionari cutreieră deja China ca turişti, pentru a descoperi cele mai bune modalităţi de răspândire a Evangheliilor. Vara viitoare, ei vor dirijia mici echipe de voluntari care vor acţiona în jurul siturilor olimpice sau în restul ţării. Pericolul pentru evangheliştii străini este destul de mic, maximum expulzarea; creştini străini care trăiesc în China fac acum muncă de evanghelizare în privat, ca profesori de engleză sau în sânul lumii de afaceri. Pericolul este mare însă pentru creştinii chinezi care lucrează cu grupuri de misionariat străine sau evanghelizează pe cont propriu - catolicii chinezi practicanţi în afara Bisericii Patriotice riscă închisoarea.

Rezistenţa creştină

Creştinismul rămâne religia majoritară în Australia, dar vin tare din urmă hinduismul, budismul şi islamismul. La recensământul de anul trecut, circa 12,7 milioane de australieni s-au declarat creştini - faţă de numai 12,6 milioane în 1996. La nivelul întregii populaţii, creştinii au scăzut însă, de la 71% la numai 64%. Numărul celor cu credinţe non-creştine a sporit de la 600.000 la 1,1 milioane, ajungând la 5,6% din volumul populaţiei Australiei. Cel mai rapid au crescut hinduismul (120%), la 148.000 de oameni, şi budismul (109%), la 418.000 de oameni. Cei mai "zgomotoşi" sunt cei 350.000 de musulmani: guvernul a cerut înlocuirea liderului spiritual care a declarat că femeile machiate strident invită la viol, iar musulmanii din Australia au mai multe drepturi să fie acolo decât urmaşii păcătoşilor englezi.

Modelul vietnamez

În paralel cu reforma economică, Hanoiul schiţează şi gesturi de reformă politico-socială - dar nu prea profundă. Practicarea credinţelor este din nou acceptată - atât timp cât tratează ceva din rănile produse de noua dezvoltare economică şi nu se contestă puterea partidului unic.

Autorităţile vietnameze l-au condamnat, în martie, la opt ani închisoare pe preotul catolic Nguyen Van Ly, pentru propagandă împotriva statului socialist. Într-adevăr, condamnarea preotului nu are legături, cel puţin directe, cu religia, ci cu predicile lumeşti, politice ale dizidentului: "Jos Partidul Comunist", a strigat părintele Ly, înainte să fie scos de un poliţist din sala de judecată - în văzul şi auzul jurnaliştilor acceptaţi, situaţie rară, la proces.

Vechi şi cunoscut activist prodemocraţie, părintele Nguyen Van Ly a petrecut 14 din ultimii 24 de ani în închisoare. Ultima oară a fost închis în 2001, după ce a cerut unui comitet pentru libertăţi religioase din Congresul SUA să împiedice ratificarea unui tratat comercial cu Hanoiul până când acesta nu respectă drepturile omului; a fost eliberat graţie unei amnistii din 2005. Ambasada SUA din Vietnam a monitorizat mult timp tratamentul aplicat părintelui Ly, dar de data nu a mai comentat - se apropia vizita din iunie a preşedintelui vietnamez la Washington.

Membru al Partidului Progresului, părintele Ly s-a alăturat anul trecut şi mişcării prodemocraţie Blocul 8406 - lideri ai ambelor grupuri au fost arestaţi în ultima vreme, într-o mişcare concentrată a autorităţilor comuniste împotriva opozanţilor regimului monopartid. Chiar şi prin presa de stat, părintele şi ceilalţi adepţi ai credinţelor sale politice au fost acuzaţi de subminare a puterii Partidului Comunist, prin crearea de partide ilegale în vederea candidaturii la alegerile din mai pentru Adunarea Naţională - rezervată candidaţilor Partidului Comunist plus câtorva non-membri care au însă binecuvântarea partidului unic.

Un comunist la Vatican

Cam acelaşi sistem foloseşte statul vietnamez şi în cazul Bisericii Catolice. Autorităţile de la Hanoi monitorizează strâns organizaţiile religioase şi doar cele acceptate oficial, între care şi Biserica Catolică, pot funcţiona legal. Vietnamul are opt milioane de credincioşi catolici - a doua congregaţie catolică asiatică, după cea din Filipine. Vaticanul poate numi episcopi vietnamezi, dar numai prin propunerea câtorva nume din care autorităţile comuniste îl aleg pe alesul lui Dumnezeu şi al Sfântului Scaun.

Reţinerea la domiciliu a părintelui Ly, în februarie, a survenit la scurt timp după ce premierul vietnamez, Nguyen Tan Dung, a petrecut o jumătate de oră în biblioteca privată a Papei Benedict al XVI-lea de la Vatican. Era cel mai înalt contact între un lider al naţiunii vietnameze şi şeful Bisericii Catolice. Vreme îndelungată, liderii vietnamezi au privit Biserica Catolică drept parte a ocupaţiei coloniale franceze, apoi drept susţinătoare a administraţiei anticomuniste sudice. Regimul comunist a rupt relaţiile diplomatice cu Sfântul Scaun după victoria din 1975, soldată cu reunificarea ţării. Din 1990, cardinalii vietnamezi au putut merge însă în mod repetat la Roma. Guvernul de la Hanoi se arată dispus acum chiar să restabilească legăturile oficiale cu Vaticanul: mai ales că programele sociale derulate de Biserica Catolică ajută la tratarea unor noi racile ale societăţii generate de creşterea economică rapidă. Context în care Biserica Catolică cere şi retrocedarea bunurilor confiscate de regimul comunist. Şi speră să replice acest succes politic şi în China, ale cărei autorităţi se arată mult mai inflexibile ideologic decât cele vietnameze.

Confucius redivivus

Liderii chinezi au început să promoveze tradiţiile spirituale confucianiste, despre care cred că îi poate ajuta să îşi menţină puterea, prin apelul la respectul autorităţii. Pentru a avansa în China, creştinismul trebuie să facă acum faţă nu numai ateismului de stat, ci şi unor puternice credinţe tradiţionale.

Comunismul se mai referă în China doar la Partid, nu şi la vreo ideologie de stat. Cele 1,3 miliarde de chinezi urmează, fiecare cât poate, îndemnul lui Deng Xiaoping: să te îmbogăţeşti e glorios. Alte efecte ale strictei orientări individuale către profit sunt adâncirea prăpastiei de venituri, corupţia oficialilor, munca forţată ori poluarea nelimitată. În timp ce creşterea economică se face în condiţii de decădere morală, numărul "incidentelor" (revolte locale) a crescut în 2005 la 87.000, faţă de 74.000 în 2004. Partidul Comunist caută modalităţi de calmare a spiritelor, în condiţiile menţinerii conducerii lor.

Cu Marx mort, golul de spiritualitate este umplut de felurite subculturi, de la creştinism la yoga, amway şi hip-hop, naţionalism sau consumism. Anul trecut, liderii taoşti, budişti, creştini şi musulmani au fost chemaţi la Zhongnanhai, sediul central al Partidului, unde li s-a spus că e bine să se folosescă "elementele pozitive ale fiecărei religii", dar să se amendeze "comportamentele dizarmonioase". În fapt, au loc forumuri budiste, dar fără Dalai Lama, catolicii uniţi cu Roma nu sunt toleraţi oficial, iar musulmanii sunt suspectaţi de separatism. Liderilor comunişti nu le rămâne altă ideologie alternativă la marxism decât vechile credinţe autohtone - mai ales că acestea recomandă ordinea şi armonia socială, supunerea faţă de autorităţi şi grija pentru ceilalţi.

Cultul strămoşilor

Taoismul - bazat pe "Tao Te Ching", scrisă de Lao Zi în urmă cu 2.500 de ani - a fost religie de stat în timpul dinastiei chineze Tang, iar conceptele sale de căutare a păcii şi armoniei au influenţat budismul indian. Luna trecută, Beijingul a cheltuit un milion de euro pentru un forum de promovare a taoismului în presa naţională.

În septembrie 2005, guvernul comunist celebra renaşterea maestrului Kong Fuzi, care între 551-479 înainte de Cristos preda dezvoltarea personală şi buna guvernare. În marile oraşe ale Chinei înfloresc noi şcoli confucianiste private: trezite la şase dimineaţa, micile generaţii, aşezate în faţă unui pupitru de lemn dotat numai cu o sticlă de apă, recită de câte 600 de ori pasaje din vechile învăţături - memorându-le întocmai ca şcolarii imperiali. Părinţii care îi aduc sunt mulţumiţi că îi scapă un pic de plastic şi informatizare. De la grădiniţe, confucianismul a trecut în programele de filosofie universitare şi de MBA.

Restul îl face profesorul de cultură şi media Yu Dan, care a creat senzaţie la televiziunea centrală, toamna trecută, cu o serie de prezentări simplificate ale impenetrabilelor precepte confucianiste - culegerea acestora în volum s-a vândut în 3-4 milioane de copii, mai multe decât Harry Potter. Mao Ze Dong denunţa feudalismul taoismului şi confucianismului, dar reconsiderarea celor două este supervizată acum chiar de către autorităţile comuniste.

Viziunea unei "societăţi armonioase" a preşedintelui Hu Jintao se bazează tocmai pe conceptele confucianiste ale unităţii şi respectului pentru autorităţi. Mai departe, confucianismul poate recomanda supunerea faţă de conducătorii de la diferite niveluri, dar nu-i poate face automat pe aceştia şi mai buni.

Din "Analectele lui Confucius"

- A fi bun ca fiu şi supus ca tânăr este, probabil, rădăcina caracterului omului.

- Omul nobil nu caută nici o burtă plină, nici o casă confortabilă. Este iute în acţiuni şi precaut în vorbă.

- Nu impune altora ceea ce tu nu ţi-ai dori.

- Vorbele meşteşugite vor ruina virtutea cuiva; lipsa reţinerii în chestiuni mărunte va ruina marile planuri.

- Cineva poate fi destul de înţelept să-l obţină şi destul de binevoitor să-l menţină, dar, dacă nu-i conduce cu demnitate, oamenii simpli nu-i vor mai acorda respectul.

- Omul nobil este devotat principiilor, dar nu este inflexibil asupra detaliilor.