Vălul islamic divizează Turcia, la început de mileniu

Un proiect de constituţie care descrie femeile ca pe o categorie vulnerabilă ce trebuie să fie protejată prin legi a declanşat dezbateri interne aprinse Opinia publică din Turcia este

Un proiect de constituţie care descrie femeile ca pe o categorie vulnerabilă ce trebuie să fie protejată prin legi a declanşat dezbateri interne aprinse

Opinia publică din Turcia este împărţită în privinţa vălului islamic. Dezbaterile pe acest subiect sunt din ce în ce mai aprinse pe diferite canale ale mass-media. În timp ce femeile care au îmbrăţişat un mod de viaţă occidental sunt reticente faţă de purtarea vălului, celelalte sunt convinse că, purtându-l, respectă Coranul.

Dincolo de temerile şi frustrările din cele două tabere, pe stradă, în autobuze şi magazine domneşte o aparentă armonie. În Istanbul se pot întâlni la tot pasul atât femei cu coafuri la modă, cât şi femei cu capetele acoperite de văl.

O nouă constituţie se pregăteşte să o înlocuiască pe cea existentă, introdusă în urma loviturii militare de stat din 1980. Textul cel nou descrie femeile ca pe un grup vulnerabil care are nevoie de protecţie.
Constituţia propusă a declanşat deja o aprigă dezbatere, provocată de o clauză care permite femeilor să meargă la universitate purtând vălul islamic. Premierul Recep Tayyip Erdogan i-a asigurat pe critici că noul proiect de constituţie va reflecta valorile şi nevoile întregii societăţi.

Mai mult de 80 de grupuri de femei şi-au reunit vocile pentru a da glas opoziţiei faţă de acest proiect de constituţie, pe care îl consideră un pas înapoi în materie de egalitatea drepturilor între sexe.

O societate patriarhală

Actuala constituţie a Turciei obligă guvernul să asigure egalitatea pentru toţi - clauză pentru care femeile s-au luptat mult.

Noul proiect eludează clauza sus amintită şi descrie în schimb femeile ca pe o categorie vulnerabilă care are nevoie de protecţie specială.

Militanta pentru drepturile femeilor, Selen Lermioglu, vede în această prevedere o dovadă îngrijorătoare a faptului că Turcia este încă o societate profund patriarhală. "Dacă guvernul o acceptă, înseamnă că îşi va demonstra modul de gândire despre femei şi bărbaţi", mai spune Lermioglu. "Nu avem nevoie de protecţie. Avem nevoie de egalitate şi o cerem", adaugă ea.

Vălul, purtat de 60% din femei

Grupul activistelor pentru drepturile femeilor nu a adoptat încă o poziţie comună faţă de vălul islamic, care este purtat de mai mult de 60% din femeile din Turcia, dar este interzis în instituţiile de stat, şcoli şi universităţi. Militantele au păreri împărţite, după cum şi întreaga societate este divizată în această privinţă.

Deocamdată, noua constituţie a fost proiectată în spatele uşilor închise. Acum femeile cer să fie consultate şi să profite pentru a cere mai multe drepturi, inclusiv o clauză care să insiste asupra eliminării discriminării în toate domeniile. Activistele argumentează că este singura modalitate de a ridica Turcia de la coada listei din Europa în privinţa egalităţii între sexe.

Protestul "hijab"

Nu toate femeile din Turcia împărtăşesc această tendinţă. Astfel, câteva sute de femei cu "hijab" (după cum se mai numeşte acoperământul pentru cap) au manifestat - în septembrie - la Istanbul, pentru a protesta faţă de interdicţia de a purta văl în universităţile din Turcia.

Potrivit Constituţiei în vigoare, studentele cu "hijab" nu au permisiunea de a frecventa cursuri universitare. La vremea aceea, premierul Recep Tayyip Erdogan s-a declarat favorabil ridicării acestei interdicţii. La începutul verii, militantele secularismului ieşiseră şi ele în stradă în apărarea dreptului de a se îmbrăca după dorinţă şi de a vota, obţinut sub conducerea lui Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Turciei moderne.

Soţiile preşedintelui şi premierului, cu văl

Unele femei din Turcia se tem că acceptarea vălului în instituţiile publice şi universităţi nu reprezintă decât un prim pas spre introducerea legii islamice, Sharia. "Dacă în Turcia va fi introdusă Sharia, cele care vor fi cufundate în întuneric, cele care îşi vor pierde drepturile câştigate vor fi femeile", spune Senal Sarihan, conducătoarea Asociaţiei Femeilor Republicane.

Faptul că soţia preşedintelui Abdullah Gül şi soţia şi fiicele premierului Recep Tayyip Erdogan poartă văl islamic a trezit neîncrederea unor femei. "Femeia hotărăşte în funcţie de alegerile şi convingerile sale", iar "transformările care sunt în curs corespund aspiraţiilor poporului turc", a răspuns Abdullah Gül îngrijorării acestora.

Soţiile preşedinţilor turci - simboluri ale timpului lor

După alegerea preşedintelui Abdullah Gül, presa din Turcia şi din întreaga lume a alocat spaţii largi faptului că soţia acestuia este prima "first lady" (primă-doamnă) a Turciei care poartă văl în Palatul prezidenţial Çankaya.
S-au făcut speculaţii privitoare la modul în care se va comporta ea atât între zidurile palatului, cât şi în afara lor. Primele doamne ale Turciei au căpătat importanţă după ce Latife Ussakizade s-a căsătorit cu Kemal Atatürk, în 1925. Zece soţii de preşedinţi, de dinainte de Hayrünnisa Gül, sunt văzute ca un simbol al timpului lor.

Latife Ataturk, prima care a renunţat la văl

La vârsta de 13 ani, o ţigancă i-a ghicit Latifei Ussakizade că bărbatul care-i va "frânge inima" va avea ochi albaştri şi părul blond. La 22 de ani, ea s-a căsătorit cu Mustafa Kemal AtatUrk (1923-1938), care corespundea descrierii. Latife şi-a păstrat la început vestimentaţia tradiţională, dar s-a numărat printre primele femei din ţară care şi-au descoperit părul şi au adoptat ţinute occidentale. Provenită din înalta societate, ea a instaurat un protocol pentru primirea oaspeţilor şi a introdus "zilele femeilor".

Mevhibe Inonu, model pentru stilul euro-turc

Născută într-o familie otomană, Mevhibe Inonu, a fost soţia lui Ismet Inonu (1938-1950). Ea a renunţat la vălul islamic într-o vizită în Europa, în anii 1920, devenind un model pentru stilul de viaţă "euro-turc". A fost cea mai tânără şi cea mai stilată dintre soţiile din palatul prezidenţial. Purta rochii occidentale, concepute însă de creatori autohtoni.

Când soţul ei s-a retras din politică, Mevhibe s-a retras şi ea "în bucătărie". Reşide Bayar, soţia lui Celal Bayar (1950-1960), era cunoscută pentru religiozitatea sa. Nu călătorea niciodată fără Coran, din care citea zilnic. Totuşi, una din reformele pentru care a luptat a fost descoperirea părului, inspirată după învăţăturile lui Atatürk.

Emel Korutirk, prima care a vorbit o limbă străină

Melahat Gürsel, cunoscută şi sub numele de Magnolia Melahat - datorită frumuseţii ei - a fost căsătorită cu un soţ gelos şi protector: Cemal Gursel (1960-1966). Se ocupa mai mult cu treburile gospodăreşti şi a refuzat să-şi însoţească soţul peste hotare, pe motiv că statul nu are bani pentru extravaganţe.

Atifet Sunay, soţia lui Cevdet Sunay (1966-1973), a redecorat Palatul Cankaya, dar a fost acuzată că a cheltuit prea mult. Emel Koruturk, soţia lui Fahri Koruturk (1973-1980), a devenit celebră pentru că a transformat un lăcaş de tortură în muzeu. A fost prima soţie de preşedinte care vorbea o limbă străină, fiind şcolită în Elveţia.

Semra Ozal, prima apariţie tv

Sekine Evren, soţia lui Kenan Evren (1980-1989), şi-a petrecut viaţa cutreierând dintr-un loc în altul, după cum cerea cariera lui militară. După ce soţul său a condus lovitura de stat militară, ea a refuzat să se mute în palat. Evren nu s-a mutat în Cankaya până la moartea ei, în 1982. Semra Ozal, soţia lui Turgut Ozal (1989-1993) a fost prima "first lady" televizată şi implicată activ în politică.

În pofida tendinţelor ei laice, citea cu regularitate Coranul. Nazmiye Demirel, soţia lui Süleyman Demirel (1993-2000), a fost prima soţie de preşedinte ce şi-a urmat soţul din sat în sat, în campanii de susţinere. A rămas neclintită lângă el, la bine şi la greu, credincioasă idealului de "democraţie turcă".

Semra Sezer, prima femeie de carieră

Semra Sezer, soţia lui Ahmet Necdet Sezer (2000-2007), a fost supranumită "prima-doamnă invizibilă". De asemenea, a fost prima soţie de preşedinte care a avut o carie-ră proprie de profesoară. Nu permitea nimănui să poarte în palatul prezidenţial. Nu dădea interviuri şi susţinea educaţia naţională.

Hayrünnisa Gül şi-a apărat dreptul de a purta văl

După ce Abdullah Gül a devenit preşedintele republicii, privirile s-au îndreptat imediat asupra soţiei sale. Atitudinea ei ca primă-doamnă suscită mai multe întrebări decât modul în care se vor derula cei şapte ani de preşedinţie ai soţului.

Examinând trecutul Hayrünnisei Gül, analiştii din presă sunt convinşi că nu va fi o femeie ştearsă, care trăieşte în umbra consortului. Încă din adolescenţă, pe când studia la liceul de fete Cemberlitas, din Istanbul, unul dintre profesori vedea în ea "o tânără destinată să devină lider".

La nunta unui văr al lui Abdullah Gül, Hayrünnisa a atras atenţia mamei acestuia, care era în căutarea unei nore. La acea vreme, Abdullah Gül avea 30 de ani, iar viitoarea aleasă doar 14. Aflând care era vârsta ei, Gül şi-a exprimat rezerve, care au dispărut imediat după ce a cunoscut-o.

Potrivit legii turce, Hayrünnisa nu putea să se căsătorească înaintea vârstei de 15 ani. Trebuia, deci, să aştepte. Contrar celor spuse adesea, Hayrünnisa purta de atunci văl, dar renunţa la el când mergea la şcoală, unde se ferea să spună că era logodită, ceea ce i-ar fi putut atrage o sancţiune disciplinară. În caz de căsătorie, o liceană încă minoră putea fi exmatriculată.

Logodită la 14 ani

Chiar în ziua în care a împlinit 15 ani, Hayrünnisa s-a căsătorit cu Abdullah Gül. S-au instalat în casa lor nouă din Istanbul, în care n-au petrecut decât o noapte. A doua zi, la 12 septembrie 1980, a avut loc lovitura de stat condusă de militari împotriva guvernului de centru dreapta al lui Suleiman Demirel. La ora 6.00, un subofiţer a bătut la uşa lor şi a pus punct unei luni de miere care nici măcar nu începuse.

Abdullah a fost chemat de militari, iar soţia a rămas singură. Căsătorindu-se, ea a renunţat la perspectiva de a-şi continua studiile. Unul din profesori a îndemnat-o să continue prin corespondenţă. Când s-a prezentat însă la examene, a fost exclusă. După lovitura de stat, regulile privind purtarea vălului deveniseră severe. La examene trebuia să se prezinte fără văl, la care ea nu voia să renunţe.

Studii întrerupte din cauza vălului

În forul ei interior, Hayrünnisa nu a renunţat niciodată la studii. 17 ani mai târziu, şi-a încercat din nou şansa. Erbakan, liderul mişcării islamice turce, era atunci premier, iar vălul era admis. Hayrünnisa a reuşit astfel să obţină în cele din urmă diploma. S-a înscris discret la universitate, unde dorea să studieze limba şi literatura arabă, cursuri pe care începuse să le frecventeze când soţul său ocupase un post în Arabia Saudită, la Banca islamică de dezvoltare.

La 28 februarie 1997, Consiliul naţional de securitate l-a convins pe Erbakan să demisioneze, prin ceea ce s-a numit o lovitură de stat "light". Apărând cu văl la universitatea din Ankara, soţia lui Gül a fost din nou respinsă. Rănită, Hayrünnisa a sfătuit-o pe fiica ei, Kübra, să nu se mărite până nu-şi termină studiile. Kübra este ingineră, proaspăt licenţiată a universităţii Bilkent din Ankara şi s-a căsătorit luna trecută.

Cuplurile prezidenţiale din istoria Turciei, în ordine cronologică, de sus în jos: Latife şi Kemal Atatürk, Mevhibe şi Ismet Inönü, Reşide şi Celal Bayar, Melahat şi Cemal Gürsel, Atifet şi Cevdet Sunay, Emel şi Fahri Korüturk, Sekine şi Kenan Evren, Semra şi Turgut Özal, Nazmiye şi Süleyman Demirel