Adevarul.ro

Valurile succesive de extindere nu au întinerit populaţia de pe continentul european, care riscă să piardă mâna de lucru de valoare Aproape o treime din cetăţenii Uniunii Europene vor

Valurile succesive de extindere nu au întinerit populaţia de pe continentul european, care riscă să piardă mâna de lucru de valoare

Aproape o treime din cetăţenii Uniunii Europene vor avea vârsta de peste 65 de ani până în 2050. Acest fapt va bulversa toate aspectele vieţii europenilor.

Îmbătrânirea populaţiei europene se produce într-un ritm accelerat, având în vedere că, în urmă cu trei ani, doar 16,5% din locuitorii ţărilor UE aveau peste 65 de ani. Această cifră ar putea ajunge însă la 18% începând cu 2010, la 25% în 2030 şi la 30% în 2050, potrivit celor mai recente prognoze ale Institutului European de Statistică, Eurostat. Pentru prima dată în Europa, numărul persoanelor de peste 65 de ani l-a depăşit pe cel al tinerilor de mai puţin de 15 ani, la începutul acestui deceniu. În întreaga lume, doar Japonia se confruntă cu o problemă similară.

Însă UE, care are în prezent 495 milioane de locuitori, este o regiune mult mai populată şi mai extinsă decât spaţiul nipon. În paralel, naşterile au continuat să scadă. Nivelul fertilităţii, care reprezintă numărul ipotetic de copii pentru o femeie aflată la vârsta procreării, a scăzut în UE de la 1,6 ,în 1990, la mai puţin de 1,5, în condiţiile în care sunt necesari puţin mai mult de doi copii pentru o femeie în vederea stabilizării populaţiei, în afară de imigraţie.

Cariera, înaintea familiei

Această scădere s-a înregistrat în special în fostele ţări comuniste din Europa Centrală şi de Est, care înainte de căderea comunismului, aveau, în medie, circa doi copii de familie. Aceste ţări prezintă acum cifrele cele mai scăzute, cu un nivel-record de 1,2 copii în Slovacia, pentru anul 2006. Irena Kotowska, profesoară de demografie în Polonia, spune că ţările foste comuniste nu au făcut decât să urmeze cu întârziere o tendinţă care a început în anii '60 în Scandinavia, înainte de a se extinde în Occident, apoi în sudul Europei.

Facilităţi pentru părinţi

Multe femei muncesc, sunt financiar independente şi încearcă să-şi facă o carieră înainte de a avea copii. În 2003, vârsta medie la care femeile năşteau primul copil era de 28 de ani pentru femeile din UE, ceea ce reprezintă cu doi ani mai mult decât în 1990. Scăderea numărului de naşteri nu este iremediabilă, spun experţii, cu condiţia ca societatea să le poată oferi părinţilor posibilitatea de a avea atât o viaţă profesională, cât şi una familială, prin intermediul creşelor, şcolilor pentru mame, cum există în Franţa, sau concediilor generoase pentru părinţi, cum sunt în Suedia.

Imigraţia salvează naţia

Pentru a încerca o întinerire a populaţiei, ţări precum Spania au contat pe imigraţie. În ultimii ani, milioane de tineri imigranţi s-au stabilit în această ţară, majoritatea din America Latină. Însă, pentru majoritatea demografilor, Europa va trebui să înveţe să trăiască altfel, gestionând mai bine finanţele publice pentru a finanţa sistemele de pensii şi pe cele medicale, dar şi acceptând greutatea politică tot mai mare a persoanelor în vârstă.

"Economie de argint"

Comisarul european pentru afaceri sociale, Vladimir Spidla, afirmă că europenii nu trebuie să interpreteze îmbătrânirea populaţiei în termeni de costuri sau de ameninţări. "Economia trebuie să profite de oportunităţile noilor pieţe legate de nevoile unei populaţii mai îmbătrânite", a explicat el. Se discută deja de o "economie de argint", care ar oferi noi servicii, dar şi noi produse populaţiei în vârstă. Mereu pionieră în plan industrial în Europa, Germania, ţara cu populaţia cea mai îmbătrânită din UE, alături de Italia (20% din populaţie are peste 65 de ani), se mobilizează deja pentru a deveni liderul acestei noi pieţe.

Germania se teme de "războiul generaţiilor"

Germania, ţara cea mai populată din Uniunea Europeană, are de ce să-şi facă griji: îmbătrânirea populaţiei afectează economia şi chiar viaţa politică, nu puţini fiind experţii de la Berlin care se tem de un "război al generaţiilor". Un german din cinci a depăşit vârsta de 65 de ani sau chiar mai mult. În 2030, un cetăţean din patru va avea această vârstă, iar în 2050, aproape unul din trei, arată estimările făcute de institutul Eurostat. Îngrijorarea experţilor este cât se poate de justificată pentru că rapoarte recente arată că, alături de Italia, Germania este una dintre ţările cu populaţia cea mai vârstnică din Europa. Prognozele provoacă temeri şi în rândul economiştilor germani, care se gândesc la finanţarea sistemului de pensii şi la asigurările de sănătate.

Lipsă de specialişti în industrie

La rândul său, industria germană se confruntă cu o lipsă de specialişti care ar trebui să-i înlocuiască pe inginerii aflaţi în prag de pensionare. Şi sindicatul profesorilor se plânge că începe să rămână fără profesori de ştiinţe la cele mai prestigioase universităţi din Berlin.

"Generaţia de aur" din Germania nu este însă numai sursă de îngrijorare, ci şi o piaţă de consum al cărei potenţial este exploatat la maximum: agenţiile de voiaj, revistele şi site-urile internet îi "îmbie" tot timpul pe pensionarii germani cu oferte speciale. Vârstnicii germani încearcă, însă, să nu reprezinte o povară pentru autorităţi. Nu puţini sunt cei care preferă să fie activi după ce au ieşit la pensie, astfel că nu se dau în lături să lucreze ca voluntari în grădiniţe, şcoli, asociaţii sportive, iar cei mai îndrăzneţi îşi definitivează studiile.

Electorat sensibil pentru politicieni

Pensionarii au devenit o prioritate şi pentru politicienii germani. Deputatul Oslwald Metzger a avertizat că există riscul izbucnirii unui război al generaţiilor, dacă liderii de la Berlin vor continua să facă risipă de promisiuni electorale. Nemulţumirile au apărut după ce cancelarul Angela Merkel a mărit pensiile cu 1,1% în iulie, afirmând că şi pensionarii ar trebui să se bucure de "creşterea economiei germane". Acest cadou electoral îi va costa în viitorul apropiat pe tinerii angajaţi, a afirmat Jens Spahn, deputat al Uninunii Creştin -Democrate (CDU), reuşind să provoace furia coaliţiei aflate la putere în Germania.

Franţa îşi valorifică "seniorii"

Franţa, unde rata angajaţilor cu vârste cuprinse între 55 şi 64 de ani este una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, încearcă să-i readucă pe pensionari la muncă, în speranţa că se va adapta la îmbătrânirea populaţiei. Guvernul de la Paris urmează să discute cu sindicatele şi, în funcţie de rezultatul consultărilor, în vară va prezenta şi un proiect de lege care vizează rezolvarea unui dosar ultrasensibil, care a provocat mari greve în 1995 şi 2003. Miza este menţinerea sistemului de pensii, bazat, în Franţa, pe solidaritate şi împărţirea exactă între angajaţi şi pensionari, mai degrabă decât pe capitalizare. Ca majoritatea partenerilor europeni, Franţa vizează creşterea duratei de cotizare corespunzător creşterii numărului de pensionari. Măsura este susţinută de autorităţile de la Paris, în contextul în care speranţa de viaţă a locuitorilor din Hexagon este una dintre cele mai ridicate din lume (84,5 ani pentru femei şi 77,6 ani pentru bărbaţi).

Amenzi pentru cei care nu angajează vârstnici

Măsura este deci văzută ca un mijloc de dezamorsare a unei bombe demografice cu efect întârziat. Mai ales că cele mai recente statistici europene arată că locuitorii cu vârste de peste 65 de ani vor depăşi în Franţa 18% din populaţie, în 2010, urmând să ajungă la 30%, în 2050. În acest context, guvernul francez face eforturi să-i menţină pe angajaţii în vârstă cât mai mult pe piaţa muncii. Mai nou, marile companii din Franţa sunt încurajate cu diverse "bonusuri", pentru a nu renunţa la oamenii care au depăşit vârsta de 55 de ani, iar firmele care refuză să-i "înroleze" pe "bătrâni" sunt ameninţate cu amenzi usturătoare.

Economia de piaţă a scăzut natalitatea în Europa de Est

Dornici să-şi facă o carieră înainte de a-şi întemeia o familie sau având sentimentul nesiguranţei în ceea ce priveşte viitorul într-o regiune încă săracă, locuitorii Europei de Est ezită să facă în prezent copii, spre deosebire de epoca comunistă, când natalitatea era unul dintre rarele succese ale sistemului. În 2006, în majoritatea celor zece ţări foste comuniste devenite membre ale UE, rata de fertilitate, adică numărul ipotetic de copii ai unei femei, nu era decât de 1,3. Înainte de căderea comunismului, această rată era aproape peste tot apropiată sau egală cu 2,1 - număr necesar pentru a stabiliza populaţia unei ţări.

Primele în bani,ineficiente

Puţin câte puţin, noul sistem a schimbat şi mentalităţile. "Vedem noi valori, mai mult individualism, o nevoie de împlinire personală, o investiţie în carieră. Acestea întârzie întemeierea unei familii şi naşterea de copii", explică demograful lituanian. În ultimii ani, guvernele din regiune au început să se alarmeze şi să lanseze programe financiare pentru a încerca să stimuleze natalitatea. În România, exemplifică AFP, conform unei legi votate în 2006, familiile primesc o primă de aproximativ 50 de euro pentru fiecare nou-născut, plus o alocaţie lunară de 65 de euro până la vârsta de doi ani. În Slovacia, pentru primul născut se oferă 340 de euro, iar pentru ceilalţi copii, câte 140 de euro.

Şi în Polonia a fost introdusă, în 2006, o primă de naştere de 290 de euro, iar din 2007, contribuabilii au dreptul la o deducere fiscală anuală de 335 de euro pentru fiecare copil. Mai original, guvernul bulgar a decis să scutească de rambursarea unui credit pentru studii superioare tinerele cupluri care au cel puţin doi copii în decurs de cinci ani de la terminarea studiilor universitare.

Soţii ar trebui să împartă cu soţiile sarcinile domestice

Totuşi, specialiştii estimează că aceste măsuri nu sunt suficiente, pentru a schimba situaţia fiind necesar să se creeze locuri de muncă cu program parţial sau cu posibilitatea de a lucra acasă şi să se dezvolte serviciile de îngrijire a copiilor până la cel puţin cinci ani. Unii cred că va trebui, în acelaşi timp, ca bărbaţii să accepte să împartă în mod egal sarcinile domestice şi educative pentru ca femeile să accepte din nou să aibă, în medie, cel puţin doi copii. Exemple în acest sens sunt Suedia sau Finlanda, în prezent campioanele naşterilor în UE.

Un divorţ la fiecare 30 de secunde

Numărul copiilor avortaţi în fiecare an în Europa este mai mare decât numărul populaţiei statului Cipru.
Conform acestei statistici sumbre publicate de Institutul norvegian de Politici Familiale, în Europa se produce un avort la fiecare 27 de secunde.
Astfel, din cele 6,4 milioane de sarcini înregistrate pe teritoriul Europei în 2006, 1,16 milioane s-au încheiat cu un avort.
Potrivit raportului, un grup de şase ţări - Marea Britanie, Franţa, România, Italia, Germania şi Spania - este responsabil de un total de 77% din numărul total de avorturi produse în Europa.
Europa se află în pragul unei prăbuşiri demografice şi din cauza declinului căsătoriilor. Astfel, în Europa, se produce un divorţ la fiecare 30 de secunde, durata medie a căsătoriilor scăzând până la 13 ani.