Unde e acum economia Italiei şi ce vrea Europa

UE a intervenit pentru a dicta Italiei reformele necesare restabilirii încrederii investitorilor şi redresării financiare. De unele beneficii însă, niciun politician italian nu va îndrăzni să se atingă. Clasa politică din Italia pare să se fi obişnuit deja că, după ce demisia lui Silvio Berlusconi va fi depusă, singura soluţie care poate calma pieţele financiare este cea a unui guvern tehnocrat.

Numele vehiculat este cel al fostului comisar european Mario Monti, care ar putea aduna o largă susţinere parlamentară. Incertitudinea rămâne însă ridicată: nu se ştie dacă noul guvern va putea să implementeze reformele asumate deja de Berlusconi şi pe cele solicitate suplimentar de Bruxelles.

Berlusconi renunţă la alegerile anticipate

Numele lui Monti, fost comisar european pentru piaţa internă şi concurenţă, a fost lansat pe piaţă de preşedintele Giorgio Napolitano, care i-a acordat titlul de senator pe viaţă, oficializându-i prezenţa în arena politică. Este prima distincţie de acest fel acordată de Napolitano în cei aproape şase ani de mandat. Gestul reprezintă şi un mesaj pentru pieţele financiare: prima opţiune luată în considerare la Roma nu e organizarea de alegeri anticipate, solicitată de Berlusconi după demisie, ci formarea unui guvern tehnocrat care să redreseze finanţele aflate pe roşu.

Scenariul pare a avea susţinerea formaţiunilor de centru-stânga şi centru ale opoziţiei, fiind luat în considerare şi de Berlusconi, şi de o parte a parlamentarilor formaţiunii sale (PdL), după alerta produsă de furtuna bursieră de miercuri. „Monti este soluţia inevitabilă", ar fi recunoscut Berlusconi, conform  presei italiene.

Bursele au căzut din cauza temerii că va urma o perioadă de haos politic

Legea stabilităţii financiare, noul test

Demisia lui Berlusconi mai aşteaptă doar adoptarea în Parlament a Legii stabilităţii, promisă Bruxelles-ului de premierul încă în funcţie. Legea ar urma să fie prezentată Camerelor cel mai târziu sâmbătă şi adoptată până luni. Trebuie să cuprindă unele dintre măsurile angajate de Berlusconi la ultimul Summit al Eurozonei, cum ar fi eliminarea posibilităţii de pensionare anticipată după 35 de ani de muncă, precum şi simplificarea procedurilor de concediere a angajaţilor din sectorul public. Obţinerea unui sprijin cât mai larg în Parlament pentru viitorul guvern ar putea însă să amendeze aceste măsuri, respinse anterior de opoziţia de stânga şi Liga Nordului.

Comisia Europeană şi BCE doresc, în primul rând, implementarea măsurilor angajate de Roma: atât cele două pachete de austeritate adoptate cu chiu, cu vai în iulie şi septembrie, cât şi măsurile suplimentare promise de Berlusconi la ultimul summit UE.

Exact acesta e şi obiectivul central al misiunii de monitorizare a CE şi BCE, ajunsă miercuri la Roma, unde i se vor alătura ulterior şi experţii FMI. Ei trebuie să vadă care este gradul de implementare  a măsurilor de austeritate.  „Italia trebuie să aplice măsurile de austeritate şi reformele promise Uniunii Europene, nu doar să le anunţe", a subliniat  joi preşedintele Eurogrupului, Jean-Claude Juncker.

Foaia de parcurs

Bruxelles-ul aşteaptă răspunsuri clare la „extemporalul" în 39 de puncte trimis la Roma de către Olli Rehn, comisarul pentru afaceri economice şi monetare. În baza acestuia va fi prezentat până la sfârşitul lunii un raport de evaluare care se anunţă o veritabilă foaie de parcurs pentru viitorul guvern de la Roma, indiferent de coloratură.

„Scrisoarea de intenţie trimisă de Berlusconi în urmă cu două săptămâni nu e susţinută de un calendar clar şi nu indică acţiuni concrete, deci prezintă riscuri serioase privind implementarea angajamentelor asumate", a avertizat, ieri, Rehn. El a arătat că se aşteaptă ca Roma să meargă mai departe cu reforma pensiilor şi să flexibilizeze piaţa muncii. În privinţa concurenţei, sunt necesare măsuri suplimentare ca eliminarea tarifului minim al profesiilor liberale (cum se întâmplă cu notarii) şi ridicarea stufoaselor restricţii pentru aspiranţii la accederea în rândul acestora.

Cele 39 de întrebări reprezintă cea mai invazivă monitorizare făcută vreodată de Comisia Europeană unei ţări din zona euro, potrivit cotidianului „Il Sole 24 ore". S-au cerut precizări detaliate privind măsurile de echilibrare bugetară şi din 2013, diminuarea achiziţiilor bugetare, vânzarea de acţiuni la companiile de stat sau spargerea monopolurilor societăţilor urbane de utilităţi, accelerarea reformei pensiilor prin restrângerea pensionării anticipate şi a vârstei de pensionare.

Începe bătălia cu sindicatele

Cu privire la intenţia de introducere în Constituţie a „regulii de aur", referitoare la obligativitatea unui buget echilibrat, Rehn a cerut şi adoptarea unei legislaţii secundare de aplicare, instituirea unui fond preventiv şi mecanisme de control a deficitelor administraţiilor locale. Piaţa muncii va reprezenta un mare nod pentru noul guvern, mai ales că, în Italia, mişcarea sindicală este bine organizată. Rehn a întrebat dacă simplificarea procedurilor de concediere va viza numai contractele de muncă individuale sau şi pe cele colective, care protejează foarte bine angajaţii. Răspunsul depinde, evident, de culoarea politică a viitorului guvern.

Reducerile, căutate în vreme de criză

Partidele populiste Italia dei Valori (IdV) şi Liga Nordului au anunţat deja că nu vor susţine guvernul tehnocrat. Totodată, vor trebui avansaţi indicatori clari privind impactul bugetar al politicilor de susţinere a IMM-urilor şi de reformare a unor instituţii politice, restructurarea administraţiei locale, operaţionalizarea mobilităţii funcţionarilor.

Nu au scăpat atenţiei CE nici restructurarea şcolilor ineficiente, introducerea de criterii de performanţă pentru cadrele didactice, eficientizarea justiţiei civile, dar şi reducerea numărului parlamentarilor (945).

Italia trebuie să atingă în 2014 obiectivul de echilibrare bugetară, care să permită reducerea uriaşei datorii publice de peste 1.900 de miliarde de euro (120,5% din PIB), a concluzionat Olli Rehn. Ţintele de reducere a deficitului public solicitate de Bruxelles sunt: de 4% din PIB în 2011 (de la 5,2% în 2010); 2,3% în 2012 şi 1,2% în 2013.

Cifrele austerităţii în Italia

Măsurile de austeritate deja adoptate vizează economisirea a 145 de miliarde de euro până în 2014, printre acestea numărându-se creşterea TVA de la 20% la 21%, creşterea vârstei de pensionare pentru femei din 2012.

Vârsta va creşte la 65 de ani în sectorul privat şi 62 de ani în sectorul public, urmând ca până în 2026 să se ajungă gradual la 67 de ani (egalizare cu vârsta de pensionare a bărbaţilor). Vor mai fi aplicate o taxă specială pentru veniturile anuale peste 300.000 euro, o reducere cu 5% a salariilor anuale de peste 90.000 euro din sectorul public, desfiinţarea a 38 de administraţii provinciale şi a 1.500 de primării.
Blocarea angajărilor în sectorul public a fost deja aplicată.

Al 13-lea salariu, încă sfânt

Au fost adoptate şi măsuri de reducere a evaziunii fiscale endemice. Berlusconi şi-a făcut un titlu de glorie din evitarea reducerii pensiilor sau salariilor, în Peninsulă fiind generalizată încă plata celui de-al 13-lea salariu, iar în unele sectoare publice fiind plătit şi al 14-lea.

Monitorizare „invazivă"

„Foaia de parcurs" reprezintă cea mai invazivă monitorizare făcută vreodată de Comisia Europeană. Se cer precizări detaliate pentru bugetele din 2012 şi 2013, diminuarea achiziţiilor bugetare, vânzarea de acţiuni la companiile de stat, spargerea monopolurilor societăţilor urbane de utilităţi, accelerarea reformei pensiilor.

8% rata şomajului la nivel naţional. În rândul tinerilor, şomajul a ajuns la 28%.

16,8 milioane de pensionari - 30% dintre ei au sub 64 de ani. Pensionarea anticipată se face după 35 de ani de muncă, la vârsta minimă de 59 de ani.

1.105 euro este pensia medie; 1.300 de euro salariul mediu net;

885 euro - media ajutorului de şomaj, plătibil maximum un an în cuantum de 80% din ultimul salariu

3.000 de euro - pensia lunară a Cicciolinei pentru mandatul de parlamentar din 1987-1992

8% din PIB - pierdere anuală provocată bugetului de stat de evaziunea fiscală