Ultima ţigară în landul Bavaria

Guvernul landului Bavaria trebuie să interzică fumatul în orice local public – baruri, cârciumi, discoteci, restaurante, chiar şi în cortul de Oktoberfest. Cum încearcă să supravieţuiască nemţii: devin membri ai unor „cluburi pentru fumători“. Nici aici însă nu sunt lăsaţi în pace de ecologişti.

Sebastian Frankenberger are 28 de ani şi afişează un zâmbet inocent, uşor angelic, accentuat, probabil, de cărarea pe mijloc. Partidul în numele căruia vorbeşte, autointitulat „ecologist-democratic", a reuşit să aducă la urnele unui referendum regional suficient electorat (37,7%) astfel încât rezultatul să fie validat şi să-i fie favorabil.

Gruparea politică pe care o reprezintă Frankenberger s-a desprins, pe când acesta era încă un puştan, din mişcarea ecologistă revoluţionară născută pe baricadele lui 1968. O tabără disidentă, formată de acei militanţi pentru o lume mai curată, neîmpăcaţi cu viziunile de stânga ale „verzilor" tradiţionali.

Cotidianul „Die Welt" i-a descris drept „o sectă politic-ecologistă de dreapta", creştin-conservatoare, „cu argumente mai degrabă ezoterice decât ştiinţifice". De fapt, rezultatul referendumului din Bavaria este primul succes politic înregistrat de „ecologiştii-democraţi", din rândurile cărora nu a ieşit niciodată vreun parlamentar, nici la nivel de land, cu atât mai puţin la nivel federal.

Umbra lui Adolf

Legislaţia ce prevede instituirea unei interdicţii a fumatului datează, în Germania, încă din 2007. Reglementările au fost, la acea dată, în aşa fel construite, însă, pentru a permite o soluţie de convieţuire şi a evita o tensionare a dezbaterii. A fost, desigur, un calcul electoral făcut de partide. Dar nu numai: ultimul care a încercat să interzică total fumatul în Germania a fost Adolf Hitler.

După atâtea decenii de la sfârşitul erei naziste, niciun politician nu a riscat o asociere a imaginii sale cu „stigmatul suprem". Frankenberger poate, acum, mărturisi că temerile clasei politice nu au fost nefondate. Erou pentru unii, în ochii altora nu este decât un „porc eco-fascist". Ceea ce nu îl descurajează. Frankenberger speră să repete experienţa din land în land, până când fumatul va fi interzis în întreaga Republică Federală.

Absenteism şi mobilizare

Vincent, proprietarul unui pub în piaţa veche a oraşului Köln

Isprava bavareză ar putea însă să nu se mai repete. Absenteismul a îngrijorat societatea germană mai mult decât rezultatul propriu-zis al votului. Dezbaterile civice au fost, în ultima vreme, poluate - asemenea celor din sfera politicii - de discursuri demagogice, populism şi argumentul forţei corzilor vocale. E posibil ca prima consecinţă a referendumului din Bavaria să fie o mobilizare mai amplă, în viitoarele consultări populare - în ambele tabere, desigur.

Despre mobilizare vorbeşte şi Rainer Wendt, şeful sindicatului poliţiştilor germani: „Legea nu va putea fi introdusă cu ajutorul nostru. Nu avem la dispoziţie suficient personal pentru a trimite vreun poliţist în controale de acest fel".

O fac însă „apostolii lui Frankenberger". Vincent este proprietarul unui pub în piaţa veche a oraşului Köln şi, la fel ca şi ceilalţi cârciumari care nu au vrut să renunţe la clienţii fideli, a ales o soluţie inventată pe plan local: şi-a transformat pub-ul în „club de fumători".

Într-o seară, s-a aşezat la masa la care stăteam şi, cu o coală A4 în mână, mi-a explicat că pentru a rămâne în incintă trebuie să completez un formular prin care accept să devin membru al clubului. „Nu te costă nimic şi nici nu te obligă la nimic", m-a asigurat. Am semnat că sunt de acord cu articolul unic al regulamentului clubului: să particip la întrunirile membrilor, dedicate savurării, în grup, a plăcerii de a consuma tutun.

În biroul lui Vincent încep să îngălbenească 18.000 de astfel de file A4, completate de aproape fiecare om ce i-a trecut pragul. „Acum doi ani, când am preluat afacerea, lucrurile au mers relativ bine. Vara, lumea stătea oricum pe terasă. A început toamna, cu sezonul târgurilor şi expoziţiilor; clientela era formată din angajaţi de corporaţii, obişnuiţi să fumeze afară. De carnaval, la fel, s-a fumat mai mult afară. Tot aşa s-a întâmplat şi în săptămânile târgului de Crăciun. Dar a venit februarie, cu temperaturi mult sub zero. „Ei bine, în acel moment am simţit în casierie ce înseamnă interdicţia fumatului în interior", admite Vincent.

Fidelitatea, un mit

Conform legislaţiei din 2007, localurile mici trebuie să aleagă dacă sunt spaţii de fumători sau nu. În cazul celor cu suprafaţă mai mare, fumătorii trebuie închişi într-un „acvariu".

„Am să îl construiesc, deşi îmi perturbă conceptul de bar. Am acest spaţiu deschis în care, de la orice masă, poţi vedea, pe ecrane, derularea unor competiţii sportive. O să găsesc o soluţie. Nu-mi permit să-mi pierd clienţii. Doar 50 de metri mai încolo găsesc aceeaşi bere, de aceeaşi calitate, la Charlie's - care, având o suprafaţă mai mică, nu are probleme cu interdicţia de fumat. Să ştii că nu dau doi bani pe fidelitatea clientului. Era o vreme când sufeream dacă vedeam că un client se mută în altă parte. Dar sunt atâtea motive pentru care o face - are o prietenă nouă şi tipei nu îi place atmosfera din pub-ul meu; sau, iată, găseşte un loc în care poate fuma liniştit. E firesc", mai spune Vincent.

Apostolii lui Frankenberger

Kölnul este mult mai liberal decât Münchenul. Spiritul legii prevalează literei acesteia. Dar funcţionari plini de zel există şi la Köln. Umblă prin oraş şi trimit, apoi, scrisori în care pun în vedere că „legitimarea trebuie făcută înainte de intrarea în local, nu în interiorul acestuia".

Mai nou, la uşa pub-ului lui Vincent au început să apară şi apostolii locali ai lui Frankenberger - voluntari care vin, verifică în taină situaţia, după care trimit sesizări primăriei şi poliţiei. „Cât de tristă trebuie să-ţi fie viaţa să ajungi să ai un astfel de hobby?", se întreabă Vincent.

Istoric ecologist

Numele ecologist-democraţilor s-a mai făcut auzit doar în contextul protestelor bavareze împotriva intenţiei Cehiei de a construi o centrală atomică în orăşelul Temelin,
situat la graniţa cu Germania.