Când au început să curgă ştirile despre naufragiul Costa Concordia, am căutat detalii despre navă şi am fost uimit să aflu că a fost numit aşa pentru continuarea „unităţii, armoniei şi păcii între naţiunile europene“.
Ce metaforă pentru soarta celuilalt monument închinat armoniei europene - euro - care pare şi el pe jumătate scufundat şi poate aluneca oricând de pe stânci!
Apoi, a apărut o legătură şi mai deranjantă între navă şi UE. Reglementarea siguranţei maritime e o chestiune care a fost încredinţată demult Bruxelles-ului. A reieşit că o mulţime de studii finanţate de UE încă din 2004 şi realizate de o echipă de experţi conduşi de profesorul Dracos Vassalos, au avertizat exact asupra dezastrului ce s-a întâmplat în cazul Costa Concordia. UE, deşi a dat bani pentru studii, nu a luat în seamă concluziile.
Un motiv pentru eşecul UE pare a fi faptul că reglementarea a fost lăsată la nivel global pe mâna Organizaţiei Maritime Internaţionale. UE a ezitat să facă acţiuni unilaterale pentru că marile companii de shipping au explicat că ar duce la alunecarea industriei de sub controlul UE către cel al unor ţări care nu se află sub jurisdicţia sa.
Aşadar, când premierul David Cameron i-a asigurat săptămâna trecută pe parlamentari, după naufragiu, că „dacă e nevoie de schimbări, vom face acele schimbări", a uitat să îi informeze că Marea Britanie nu mai are puterea de a emite regulamente pentru siguranţa navală, pentru că a cedat această putere Comisiei Europene.
Apoi, vineri, tot Cameron ne-a asigurat că „va învăţa toate lecţiile care sunt de învăţat de pe urma tragediei navei Costa Concordia". Dar, de vreme ce Comisia Europeană a făcut tot ce a putut pentru a ignora toate lecţiile pe care le-ar fi putut învăţa din studiile pe care le tot finanţează din 2004, amatorii de croaziere ar trebui să fie poate precauţi.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza