UE umflă sumele donate drept ajutoare

Statele din Uniunea Europeană consideră că datoriile iertate sunt ajutoare pentru dezvoltare. Ţările europene măresc artificial sumele de bani pe care pretind că le donează ţărilor

Statele din Uniunea Europeană consideră că datoriile iertate sunt ajutoare pentru dezvoltare.

Ţările europene măresc artificial sumele de bani pe care pretind că le donează ţărilor sărace şi aproape jumătate din cele verificate nu-şi onorează nici măcar cuantumul promis, scrie un raport recent, dat ieri publicităţii şi citat de "The Independent".

Mai multe organizaţii de caritate din Europa au acuzat, în ultimii ani, guvernele sub care îşi desfăşoară activitatea că fac "afirmaţii înşelătoare" în legătură cu sumele de bani date în ajutor, incluzând în calcule şi bani care nu pot fi consideraţi drept "ajutor pentru dezvoltare", cum ar fi anularea datoriilor sau bani prin care s-au sponsorizat refugiaţii şi studiile unor studenţi. Acest obicei este atât de răspândit, încât cel puţin o treime din banii acordaţi de UE sub formă de ajutoare sunt, de fapt, inexistenţi, mai spune raportul.

"Dintr-un motiv sau altul, jumătate din banii destinaţi ajutorării ţărilor sărace îşi ratează ţinta", spune Jasmine Burnley, de la ActionAid, una dintre agenţiile care a contribuit la alcătuirea raportului. "Faptul că iertarea datoriilor sau costurile cu adăpostirea refugiaţilor sunt incluse în banii pentru dezvoltare este o eroare ce trebuie să fie corectată", mai spune ea.

În anul 2002, cele 15 ţări membre UE s-au angajat să mărească substanţial sumele destinate ţărilor sărace, precizând că se va aloca 0,39% din Produsul Intern Brut, până în 2006. Această promisiune a fost reiterată în 2005, cu ocazia summitului G8 de la Gleneagles, care a avut drept temă reducerea sărăciei în ţările în curs de dezvoltare.

Declaraţia oficialilor UE, care au afirmat că s-a atins ţinta propusă pentru 2006, este contrazisă de actualul raport, care a fost întocmit de peste 1.800 de ONG-uri, din toată Europa. Documentul precizează că, dacă s-ar reduce din calcule sumele care au umflat socotelile, atunci s-ar vedea că - de fapt - ţinta propusă este încă departe. Mai precis, conform raportului, sumele date nu au reprezentat decât 0,31% din PIB. Dacă se va continua în acest fel, până în anul 2010, ţările sărace vor primi - de fapt - cu 50 milioane de euro mai puţin decât li s-a promis.

Spania şi Italia n-au plătit, Franţa doar se laudă

Patru dintre ţările UE, Spania, Portugalia, Grecia şi Italia, nici măcar nu au plătit integral sumele promise, iar Italia, deşi este membră a G8, este cel mai mic contribuabil la fondul destinat ajutorării ţărilor sărace. Între ţările care mai mult s-au lăudat decât au plătit, Franţa şi Austria se plasează pe primele locuri. În socotelile lor, cel puţin jumătate din ajutor e alcătuit din bani care n-au fost destinaţi dezvoltării economice. Marea Britanie intră şi ea în categoria ţărilor care adună şi iertarea datoriilor. "Iertarea datoriilor are sens numai dacă banii pentru datorii sunt redirecţionaţi spre sănătate şi educaţie. De pildă, iertarea datoriilor Zambiei a asigurat îngrijire medicală gratuită pentru zeci de mii de persoane", mai spune Marco Serena, de la organizaţia Bond. Raportul concluzionează că ajutorul are ca scop dezvoltarea de noi resurse şi rezolvarea problemelor curente în ţările sărace. Aceşti bani nu trebuie să fie folosiţi de ţările UE pentru echilibrarea balanţelor proprii, mai ales că multe dintre datoriile neachitate reprezintă nu doar greşeli ale celor care au împrumutat, cât mai ales ale celor care au acordat împrumuturi.

Cu şanse, fără şanse

Fostul şef al ONU Kofi Annan prezidează acum grupul de lobby "Africa Progress Panel", preocupat de monitorizarea modului în care G8 se achită sau nu de angajamentul dublării ajutorului pentru Africa până în 2010, cum s-a angajat la Gleaneagles. Din grupul finanţat de cel mai bogat om al planetei, Bill Gates, mai fac parte figuri precum preşedintele Citigroup, cea mai mare companie din lume, sau iniţiatorul microcreditelor pentru săraci. În locul unor ilizibile rapoarte despre Africa, grupul publică scurte evaluări ale eşecurilor ajutoarelor internaţionale şi ale urmărilor lor. Primele ştergeri de datorii au eliberat mari sume de bani pe care guvernele africane le pot folosi acum pentru educaţie sau sănătate. Dar volumul ajutoarelor, în loc să crească, a scăzut.

După acordarea unor ajutoare de dezvoltare de 2,3 trilioane de dolari în ultimii 50 de ani, se pune tot mai acut problema utilităţii donaţiilor. Cei mai mulţi sunt de acord că ajutoarele trebuie să meargă spre ONG-urile care urmăresc un scop precis, precum săparea de fântâni, nu spre guverne. Sunt date drept exemplu China şi India, unde ieşirea din sărăcie a milioane de oameni nu are legătură cu ajutoarele internaţionale - ci cu reformele de piaţă sau asanarea cheltuielilor bugetare.