Turcia joacă tare la Summitul NATO

Ankara a anunţat că va găzdui radarele scutului european antirachetă numai dacă NATO va desemna un comandant turc al operaţiunilor. Alianţa ar urma să adopte proiectul iniţiat de SUA la summitul care începe mâine la Lisabona, ca parte a „noului concept strategic“. 

Turcia pune condiţii pentru găzduirea pe teritoriul său a unei părţi din scutul antirachetă pe care NATO ar urma să-l construiască în sudul Europei, inclusiv în România, începând din 2011. Ankara a cerut să aibă un rol-cheie în acest proiect şi solicită ca NATO să desemneze un comandant turc pentru a supraveghea scutul.

„Mai ales dacă radarele urmează să fie amplasate pe teritoriul nostru, comanda trebuie cu siguranţă să ne fie încredinţată nouă  - altfel nu e posibil să acceptăm", a declarat Recep Tayyip Erdogan luni, în faţa jurnaliştilor.

Proiectul, iniţiat de SUA, urmează a fi preluat oficial de NATO, printr-un acord ce urmează să fie semnat la summitul care va avea loc vineri şi sâmbătă la Lisabona (Portugalia).  Premierul turc a mai spus că Ankara ar vrea să ştie care este locul de amplasare a senzorilor radarului şi unde vor cădea eventualele rachete interceptate. „Aceste lucruri vor fi discutate la Lisabona. Dacă ajungem la un acord, e minunat. Dacă, nu, nu mai e nimic de spus", a declarat Erdogan.

Scutul, a cărui construcţie ar urma să înceapă anul viitor, e proiectat în aşa fel încât, până în 2020, să poată asigura protecţie pentru Europa faţă de rachetele balistice lansate din ţări precum Iranul sau Coreea de Nord. Ankara negociază cu SUA, de mai multe săptămâni, amplasarea scutului.

Negocieri intense

Turcia e preferată pentru amplasarea radarelor pentru că are graniţă comună cu Iranul. Potrivit unor diplomaţi americani, România şi Bulgaria sunt alte posibile variante luate în discuţie pentru  localizarea radarelor, în eventualitatea unui refuz al Turciei. Interceptoarele scutului vor fi plasate mai întâi pe nave în Marea Mediterană, din 2011 , iar apoi în România, din 2015 şi în Polonia, din 2018, potrivit oficialilor americani, citaţi de „Wall Street Journal".

Deciziile NATO sunt luate prin consens, ceea ce înseamnă că oricare dintre cei 28 de membri ai Alianţei au drept de veto. Diplomaţii nu se aşteaptă ca Ankara să blocheze total proiectul, mâine,  însă spun că poziţia sa ar putea-o plasa într-un conflict cu Washingtonul.

Alegere dificilă

Proiectul scutului pune guvernul turc într-o poziţie dificilă, aceea de a alege public între susţinerea NATO sau susţinerea Iranului - un vecin important al său, care furnizează o treime din necesarul de energie a Turciei. Ankara a curtat mult timp Iranul, plasându-se drept o parte neutră în disputa internaţională privind programul nuclear al Teheranului. Ziarele conservatoare din Turcia sunt îngrijorate şi de faptul că găzduirea radarelor ar face din ţară o potenţială ţintă pentru oricine ar plănui un atac.

Premierul turc a mai pus o condiţie pentru ca Ankara să susţină proiectul scutului:  aceea ca acordul semnat la summitul de mâine să nu menţioneze Iranul ca fiind o ameninţare împotriva căreia este construit scutul. SUA a menţionat repetat Iranul ca fiind principalul motiv pentru construirea dispozitivului, însă secretarul general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, a confirmat deja că acest lucru nu va fi menţionat în acordul ce va fi votat mâine.

Un ambasador european la NATO a declarat pentru „Wall Street Journal" că „turcii au devenit dificili" în problema scutului în ultimele săptămâni.  Un oficial al Departamentului de Apărare al SUA a spus, la rândul său, că, la întâlnirile avute cu oficialii americani săptămâna trecută, oficialii turci nu au cerut comanda sistemului de apărare.

„Negocierile continuă între aliaţi şi turcii, evident, joacă tare", a afirmat un demnitar al NATO, citat de aceeaşi publicaţie, adăugând că „e prea devreme să fie discutată localizarea infrastructurii de comandă" a scutului.

Costul scutului antirachetă

Nota de plată a scutului european antirachetă va fi suportată în principal de SUA, care-l va construi. Celelalte ţări implicate în proiect vor plăti circa 270 de milioane de dolari pentru a integra sistemul, în decurs de zece ani, potrivit şefului NATO, Anders Fogh Rasmussen.

Oficialii americani spun că e dificil de apreciat cât va costa construirea şi operarea scutului, dat fiind că navele şi alte componente există deja sau ar fi urmat a fi construite oricum de armata americană. Sistemul va necesita un număr nespecificat de noi rachete SM-3, care costă între 10 milioane şi 15 milioane de dolari bucata.