Turcia a votat pentru islamizare și demilitarizare

Turcii au fost chemaţi să se pronunţe asupra modificării Constituţiei. Rezultatul pozitiv diminuează puterea generalilor în politică. Aseară, după numărarea a 67% din voturi, se contura un răspuns pozitiv din partea populaţiei: 61% din turci au optat pentru reforma constituţională, potrivit postului NTV.

Primele rezultate ale numărării voturilor indică faptul că actuala putere de la Ankara a trecut cu brio testul politic în vederea alegerilor legislative din 2011. Premierul Recep Tayyip Erdogan şi formaţiunea sa, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP, conservator islamist), aflat la guvernare din 2002, au considerat amendarea Constituţiei drept un pas necesar pentru integrarea Turciei în Uniunea Europeană.

Între modificările propuse figurează măsuri suplimentare vizând protejarea drepturilor femeilor, ale copiilor sau negocierea colectivă a salariilor. Mărul discordiei l-a reprezentat, însă, modificările propuse de AKP ce redefinesc în profunzime raportul de forţe între puterea politică şi cea judiciară. E vorba despre sporirea puterii tribunalelor civile în raport cu tribunalele militare.

Din acest motiv, opoziţia laică a acuzat AKP că încearcă să islamizeze societatea turcă, susţinând că reforma constituţională va slăbi armata, garantul statului secular. La vot erau aşteptaţi 49,5 milioane de alegători. Absenţa de la urne e pedepsită în Turcia cu amenzi de 22 de lire (circa 12 euro).

O dată simbol

Alegerea datei pentru desfăşurarea referendumului - 12 septembrie - nu a fost întâmplătoare, în urmă cu exact 30 de ani Turcia fiind teatrul unei lovituri de stat militare. Duminica consultării coincide astfel, simbolic, cu comemorarea puciului şi a victimelor acestuia. Atunci armata a pus capăt, prin forţă, unei perioade de mai mulţi ani, în care Turcia a fost în pragul războiului civil din cauza confruntărilor între extrema stângă politică şi cea dreaptă. Lovitura de stat a fost, însă, urmată de o represiune masivă, soldată cu arestări, execuţii sumare şi interzicerea partidelor politice.

Premierul Recep Tayyp Erdogan 

Actuala Constituţie, asupra căreia turcii au fost chemaţi să se pronunţe, datează din 1982 şi a fost redactată la comanda armatei. Analiştii susţin că unul din principalele motive pentru care guvernul conservator de la Ankara doreşte modificarea actului fundamental este abrogarea Articolului 15, ce garantează imunitatea autorilor loviturii militare din 1980. Dispariţia acestuia ar permite deferirea generalilor în justiţie, susţine puterea de la Ankara, deşi juriştii atrag atenţia că fapta e prescrisă, perioada în care se putea deschide procesul expirând chiar ieri, în ziua consultării. Ca urmare, şeful juntei militare, generalul Kenan Evren (devenit ulterior preşedinte), nu va putea fi judecat.

Pe toată durata campaniei pro-referendum, premierul Recep Tayyip Erdogan a făcut din abrogarea Articolului 15 unul din principalele sale argumente de convingere a electoratului să voteze în favoarea reformei constituţionale. În pledoariile sale pentru o demilitarizare mai accentuată a Turciei, şeful guvernului de la Ankara  a chemat turcii « să-şi încheie definitiv socotelile » cu actuala « Constituţie pucistă » şi să voteze pentru «o Constituţie a poporului ».

Pro şi contra

Dacă majoritatea amendamentelor propuse de AKP n-au stârnit reacţii aparte în societatea turcă, cele vizând armata şi abrogarea Articolului 15 au divizat opinia publică. Astfel, scriitorul Orhan Pamuk, laureate al premiului Nobel pentru literatură, a considerat referendumul un prilej de a întoarce definitiv pagina peste puciul din 1980 şi a declarat public că a votat "pentru".

Alţii au văzut în votul "contra" posibilitatea de a amenda guvernul, ce imprimă, încet, dar sigur, marca Islamului asupra unei ţări ce şi-a apărat cu îndărătnicie laicitatea, decenii de-a rândul. Kemal Kilicdaroglu, şeful Partidului Popular Republica (laic), a afirmat că e nevoie de o Constituţie cu totul nouă şi nu de una de "faţadă".

"Turcii trebuie să‑şi încheie definitiv socotelile cu actuala Constituţie pucistă."
Recep Tayyp Erdogan
premierul turc

Kurzii ridică pretenţii

Activiştii PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan) au anunţat încă de săptămâna trecută că vor boicota referendumul. Ieri au fost înregistrate şi câteva incidente în sud-estul ţării, între care o explozie soldată cu moartea unui militar turc.

Cu câteva zile înainte, PKK a anunţat că e gata să pună capăt rebeliunii contra guvernului de la Ankara, dacă acesta va acorda Kurdistanului turc acelaşi statut cu al regiunii autonome spaniole, Catalonia. Într-un interviu acordat cotidianului "Ek Mundo", Murat Karayilan, liderul PKK, a spus că Turcia trebuie să adopte modelul de guvernare regională.

"Dacă vom obţine autonomie, precum Catalonia, vom depune armele", a promis Karayilan. PKK a decis o "încetare a focului", până la 20 septembrie. În Turcia, kurzii reprezintă 21% din totalul populaţiei ţării, de peste 67 de milioane de persoane.

Întoarcerea spre lumea musulmană

Banner ce militează pentru „da“ la referendum

Guvernul de la Ankara şi-a redirecţionat demersul diplomatic spre ţările arabe musulmane. Tendinţa a devenit vizibilă mai ales în ultimele luni, după  eşecul normalizării relaţiilor cu Armenia şi conflictul cu Israelul, care au acutizat divergenţele  dintre Turcia şi aliaţii săi occidentali.

În contrapondere la răceala intervenită în relaţia cu Statele Unite, agravată după ce Ankara a votat la ONU contra noilor sancţiuni impuse Iranului, Ahmet Davutoglu, şeful diplomaţiei turce, a relansat dialogul cu vecii inamici ai Turciei, Siria şi Irakul. Iar premierul Recep Tayyip Erdogan a devenit campionul cauzei palestinienilor, concurându-l pe Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah, în simpatia arabilor. Îndepărtarea Ankarei de Statele Unite a avut darul să-i întărească credibilitatea în lumea musulmană.

Turcia a reuşit să se impună în ochii irakienilor, după ce, proaspăt instalat la putere, guvernul pro islamist nu a permis Statelor Unite să folosească spaţiul aerian turc pentru invadarea Irakului, în 2003. Mai nou, restabilirea relaţiilor cu Siria, căreia Ankara i-a « împrumutat » câteva avioane- spion de ultimă generaţie, a iscat temeri în Israel, dar şi în SUA.

Politologul american Omer Taspinar, de la Brookings Institution, consideră că Ankara nu şi-a regândit demersul în sensul unei adevărate « diplomaţii islamiste ». « Asistăm, mai degrabă, la acţiunile unui guvern populist, care exploatează frustrările Turciei faţă de Statele Unite şi Europa », rezumă Taspinar noua politică externă turcă.